575 matches
-
universitare; “Mulțumesc doamnei deputat Ardeleanu, care s-a dovedit foarte activă în cadrul Comisiei de specialitate din Camera Deputaților și pe tot parcursul elaborării noului Proiect al Legii Educației...”; “Voi susține, în mod clar, ca profesorii să-și recapete drepturile...” (declarație răspicată făcută la Centrul Școlar din Gura Humorului). Domnul ministru Daniel Petru Funeriu a promis, nu în cele din urmă, un ajutor consecvent școlilor județului Suceava (ajutor elaborat în tranșe) și, sunt convinsă, că se va ține de cuvânt. În opinia
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
confundat cu altcineva... (II, p. 58). Încredințat că dacă nu ne cunoaștem viitorul, murim fără să înțelegem de ce am trăit, Oedip caută să afle lămuriri suplimentare cu privire la soarta lui și cere o nouă profeție, rostită de data aceasta clar și răspicat (II, p. 59). Îi oferă vin și droguri Pythiei pentru a o determina să intre cât mai grabnic în transă, însă ea nu-i mai dezvăluie ce urmează să se întâmple, ci ceea ce se petrece în clipa de față. Transportată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Rociíto, În timp ce eu Îl localizam pe bătrînelul căruia Îi promisesem un ultim dans cu Eros, Înainte ca Thanatos să-i facă lichidarea. Nu uita, Rociíto, că bunicuțul e un pic cam tare de urechi, așa Încît să-i vorbești tare, răspicat și murdar, ștrengărește, cum știi tu, dar să nu sari peste cal, că nu-i nici cazul să-l expediem În Împărăția cerurilor Înainte de vreme printr-un stop cardiac. Stai liniștit, iubițelule, că io mi-s profesionistă. L-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Afanasi Ivanovici păli la față, generalul încremeni; toți făcură ochii mari și-și lungiră gâturile. Ganea se prefăcu într-o stană de piatră. — Cu... cine? întrebă prințul abia deslușit. — Cu Gavrila Ardalionovici Ivolghin, continuă Nastasia Filippovna la fel de tăios, ferm și răspicat. Urmară câteva secunde de tăcere; prințul parcă încerca, dar nu putea să vorbească din pricina unei greutăți care îi apăsa pieptul. — N-nu... nu vă măritați! șopti el în cele din urmă și își trase sufletul cu greu. Așa va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se Înțeleagă faptul că nu se pot deocamdată pronunța asupra acuzațiilor lansate la adresa lui Priboi și că așteaptă să se pronunțe justiția. Reacție tipică. Cu tot devotamentul de care se bucură În rândul partidului, nici un pesedist nu a riscat să spună răspicat: ,,Priboi este curat, nu avem nici un dubiu!”. Și totuși, pentru a diminua efectele negative În planul imaginii publice, Priboi avea nevoie de un girant de vreme ce probele nevinovăției sale erau simple improvizații verbale. Apare la televizor, ca invitat al unui talk
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
elevii din ultima clasa a liceului care, posterior atitudinii elevului Tăcu, inaugurau Începutul, de astă dată, În grup a istoriei rezistenței prin manifestare publică. Ei au fost printre primii nu numai la Bârlad care au spus din fașa un NU răspicat comunismului În România. Să nu uităm asta niciodată și să regretam că nu i-am Însoțit! În anexa Tabel - cerere Către Președintele României, pentru conferirea onorurilor de ,,Erou Martir al Națiunii Române” tânărului poet Alexandru Malin Tăcu, pentru sacrificiul prin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și prostești, continuă acesta cu asprime în glas. Țintuit locului, Fulcinius se zbate ca peștele pe uscat. Nu mai e vorba de pradă, ci de supraviețuire. A lui și a lui Flaccus Vascularius. Pretorul Primarius Nato le-a spus o răspicat. Îngaimă cu greutate: — În casa lui Libo se petrec grozăvii... — Și tu de unde știi? îl împunge ironic Augustus. Ai luat parte la ele? Joacă teatru, își zice disperat Trio, văzându-l cum își bulbucă în bătaie de joc ochii și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augustus se apleacă din scaun în bătaie de joc și cercetează cu o atenție exagerată podeaua, ca și cum s-ar aștepta să vadă deschizându-se gaura prin care ies spiritele malefice. Ridică apoi o privire de plumb către Trio și rostește răspicat: — Claudia Appia este fiica lui Appius Claudius Pulcher, consul al poporului roman! Răcnește fără să se mai poată stăpâni: — Cum îți permiți să-i întinezi memoria? Năucit, Fulcinius face câțiva pași de-a-ndăratelea și își îm preu nează rugător mâinile: — Cezare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
câțiva stropi de ulei parfumat în creștet, pe care îi masează cu o mână expertă în pielea capului. — Iluzia tinereții e completă, scrâșnește Tiberius printre dinți. Îl refuză cu un gest scurt pe Lygdus, care îi prezenta tunica. — Toga, cere răspicat. Și-o înfășoară direct pe piele, ca în vremurile de demult. Își trage apoi în picioare calceii. Un frison îl străbate pe neașteptate. Lygdus înțelege. Desface curelele de piele ale sandalelor și-i învelește picioarele de la gleznă până la genunchi cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca lumea. — Mă rogi sau Îmi spui? Îi zic eu. — Ce? zice el. — Terry, spune femeia trăgându-l de mânecă. — Ei Bruce... de fapt cred că... se cacă pe el Bladesey. — Mă rogi sau Îmi spui? repet eu Încet și răspicat. — Vă rog politicos... dar dacă nu vorbiți mai Încet o s-o chem pe stewardesă... Zâmbesc și ridic din umeri. — Bine. Scuze că v-am jignit. Dacă mă rogi... Mă răsucesc și strâng mânerul scaunului până când mi se albesc Încheieturile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ar vedea că nu te poți mișca și ar crede probabil că ai și niște probleme mentale sau că ești retardat. Corect? Era adevărat. Persoanele cu care interacționa în mod fortuit sau care nu prea îl cunoșteau vorbeau rar și răspicat, având pe deasupra și tendința de a explica totul în cei mai simpli termeni cu putință ( Spre disperarea lui Thom, Rhyme răspundea câteodată cu mormăieli incoerente sau, mai rău, se apuca să mimeze că ar avea sindromul Tourette și îi determina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ca ziua și noaptea. Ceva inexplicabil se întâmpla când urcai pe scenă în fața spectatorilor. Trucuri imposibile, care acasă dădeau greș, mergeau aici perfect datorită unei adrenaline spirituale misterioase, care se insinua în mâinile tale și îți poruncea pe un ton răspicat: - Nu o da în bară de data asta! În mod invers, în timpul unei reprezentații cu spectatori, putea să nu îți iasă un număr care înainte părea floare la ureche, de exemplu moneda franțuzească, truc atât de simplu încât nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
văd prin imaginație este unic. Aș vrea să mai rămân, să pornesc mai departe, să pătrund prin tainele bolții misterioase, să descopăr împărăția minunată a apelor, culcușul vântului și izvorul luminii. Dar vraja aceasta se rupe, căci se aude glasul răspicat al bunicului: Haide la culcare! E miezul nopții! Oare m-ar crede dacă i-aș spune că am călătorit cu gândul într-o lume minunată, fără seamăn? M-ar crede oare că ochii mei s-au umplut de frumusețea atâtor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fost vreo speranță undeva... Apostol Bologa depăna amintiri de prin romane și cronici, unde, în clipa supremă, sosește în goana calului solul aducător de iertare și de viață. Descoperirea îl bucură numai câteva clipe, pe urmă se înfurie și rosti răspicat: ― Voi muri negreșit peste... Peste câte ore? Atunci îl îmbrățișă groaza, din ce în ce mai strâns și mai sălbatic, înghețîndu-i sângele. Și în vreme ce groaza îl tortura, mintea lui căuta să o alunge cu "inexorabilitatea morții", cu "dezgustul" de viața aceasta pe care el
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a ,,cisluit” (s-a consultat, n.r.) cu Porumboiu când i-a spus despre ideea filmului, neinfluențându-l, totuși, prea mult, pentru că, ,,în esență, el umbla după niște idei doar”. Vorbind despre ,,A fost sau n-a fost?”, Dumitru Marin susține răspicat că film a fost, dar revoluție nu a fost. ,, Filmul a fost! Nu a fost decât reconstituire artistică, dar a fost. Revoluție n-a fost la Vaslui! A fost mișcarea unor bețivani. Câțiva copii care erau atunci în crâșmă s-
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
îi poate da elementul inedit care lipsește din prezentarea anostă a unui reporter. Reporterii cu experiență savurează aceste băi de mulțime, așa cum o fac uneori vedetele sau politicienii, dar din alte motive. Vocea poporului este, de cele mai multe ori, savuroasă, clară, răspicată. Spune lucrurile pe care jurnalistul imparțial nu și le poate atribui sau asuma. Așadar, jurnalistul le permite oamenilor să vorbească, știind că astfel își va colora intervenția într-un ton mai plăcut, poate, pentru telespectatori. Am menționat anterior pericolele unei
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
vrea să îi vorbească, dar nu are putere să își desfacă fălcile din încleștarea lor. De altfel Alindora îi face un semn cu degetul în dreptul buzelor sugerându-i că nu trebuie să vorbească. Dora înregistrează și ordinul ei blând, dar răspicat : Nu încă ! Nu te obosi !" Nu are nici o durere. Realizează că încleștarea fălcilor este dată de un tub rigid care se strecoară printre dinții ce se încleștează fără voia lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vocea. Sunt Alexander Knisch. — Keusch? Kirsch? A, domnul Knisch! Ce - Dar de ce - Sunteți - Când - Ar trebui să - O clipă - Te rog - Pieplack - Fiecare al doilea cuvând era amortizat de bătaia mașinii. Alo? Dintr-o dată vocea inspectorului Wickert răzbătea clar și răspicat. Colegul său vorbăreț Își părăsise pesemne postul. Mai sunteți pe fir? Excelent. Doriți să dați o declarație? — O declarație? Acum? Wickert Îmi sugeră să trec pe la el Într-o oră, la 11 dimineața, ca să poată pregăti cazul. Am aruncat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vorba domnului Meleșcanu, de una din interes. Iar interesele se negociază. Abia apoi se poate fixa, de comun acord, data ceremoniei la primărie și la biserică. Ce-i drept, cadrul de discuții nu e cel mai propice, cu atâtea voci răspicate. În orice căsnicie se mai sparg farfurii. Dar când va fi mai bine? PNL și PD se află la un an de guvernare comună, încheiat cu o creștere economică rezonabilă. Alianța stă bine în sondaje, față cu un PSD în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
paralizată, iar bietul om doar deschidea gura și o închidea la loc și iar o deschidea, ca un pește mare și gras scos pe mal și sufocându-se în aer, ci la vorbele ei, nestrigate, rostite cu măsură, ferm și răspicat, urbane, cât mai urbane posibil, aducând în discuție și egalitatea oamenilor și a șanselor și chiar rațiunile politice ale acestei egalități pe care o construiesc acum în actualul regim -, cum de-i trecuse chestia asta prin cap? - ridicaseră capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
douăzeci. S-ar putea să fi fost whiskey În ele. Sună a hotel. Tulloch, ce fel de război ați avut voi aici? Bine, băiete, ce altceva ai mai văzut? — Am văzut cînd a căzut bomba atomică la Nagasaki, spuse Jim răspicat. Am văzut lumina albă! Acum s-a terminat războiul? Bărbații transpirați puseră jos cutiile și cartușele de țigări. Locotenentul Price se uită fix la Jim, surprins de această afirmație și pregătit să o creadă. Își aprinse o țigară, În timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu seamănă lumea din Hamlet cu „acea lume cufundată în beznă, în care domnește un amestec nedeslușit de tăcere și vacarm”, cum spune Jean-Pierre Vernant, și unde Gorgo marchează pragul dintre „pe de o parte, lumina, vorba rostită clar și răspicat, amintirea nealterată, forma limpede conturată și, pe de altă parte, întunericul, uitarea, confuzia, cărora nimic nu le poate da grai”1? Firește, pentru Hamlet, spectrul până atunci tăcut prinde glas, iar vorbele fantomei ce-și povestește moartea par a deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mele, și dacă nu se poate executa concertul în „Fa minor”, renunț la Bach. În schimb nu vreau să renunț la concertul în „Do major” de Haydn. Dascălul lui Beethoven are acolo glasul bărbătesc al unui violoncel care spune ceva răspicat și moare ca și mine, amuțit de un singur pizzicat de catastrofă. Audiția să fie încheiată cu valsul din „Cavalerul rozelor” și ca supliment să mi se cânte „Valurile Dunării” vals de Ivanovici, plânge stârpitura, clănțănind din dințișori, înghemuit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în același pat cu dânsa”. Gloria, ca să zică „nu”, își sugea un „ț” cu vârful limbii. Nu dormea, dar zece secunde mai târziu, respira pe nas, ca de obicei, fără să cunoască harababura gândurilor mele. „Vreau să cunosc adevărul!” izbucneam răspicat, și Gloria, speriată din somn, susținea că vrea să moară. Puteam distinge în întuneric obiectele înconjurătoare. Din draperie răzbea un snop risipit de raze cenușii, ca niște sfori de fum întinse, de la fereastră spre tapetul negru. Distingeam în cameră neorânduiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sigur că mi-ar fi fost egal, dacă o companie de pompieri ar fi plecat istovită de brava generozitate a olandezei, capabilă să activeze până la cel din urmă camarad. Dar atunci mă cuprinse un acces de gelozie. Somațiunile, mereu mai răspicate, precum și loviturile din mâini și din picioare, în tăbliile de lemn, erau un spectacol care mă putea compromite. Mă miram chiar că nu s-au deschis încă ușile din coridor, ca lumina orbitoare a becurilor aprinse în toate camerele pensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]