988 matches
-
cu tânărul Nishi Kyūsuke, cu Hasekura Rokuemon care este întruchiparea devotamentului și cu Tanaka Tarozaemon care, deși se umflă în pene ca un cocoș, nu este la fel de ascuțit la minte precum Matsuki. Tocmai de aceea, chiar dacă-l văd pe Tanaka răstindu-se la Matsuki, încerc să-l domolesc. Însă altceva mă îngrijorează pe mine. E vorba de răzmerițele stârnite pe drumul către Veracruz de tribul Huaxteca. Guvernatorul spune că nu ne poate da gărzi. Răzmerițele au apărut din pricina greșelilor făcute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cât timp băieții au pus masa. Wilson și-a dat seama că toți băieții se cam prinseseră cum stă treaba și, când l-a surprins pe servitorul lui Macomber uitându-se curios la stăpânul său În timp ce punea farfuriile, s-a răstit la el În swahili. Băiatul s-a Îndepărtat, fără ca fața lui să exprime ceva. — Ce i-ai zis? Întrebă Macomber. — Nimic. I-am spus să pară viu dacă nu vrea să-și ia vreo cinșpe de să le țină minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ape. Stăteau pe bancă, una lângă alta. Erau uriașe. Celelalte erau doar curve obișnuite, blonde oxigenate. — Uite ce mâini are, spuse tipul, arătând cu capul spre bucătar. Curva râse din nou, cutremurându-se. Bucătarul se-ntoarse spre ea și se răsti: — Ditamai muntele scârbos de carne ce mai ești și tu! Ea continuă să râdă și să se cutremure. — O, Doamne, spuse cu o voce plăcută, o, Dumnezeule! Celelalte două curve, alea grase, tăceau placide, de parcă nu s-ar fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că sunt un băiețel mai mare, n-am mai vărsat o lacrimă. Iar dacă ar fi să vreau să fiu și eu răutăcios, așa cum ești tu, aș putea să-ți spun că ești arțăgoasă și mincinoasă... Cum ai spus? - se răstește la el Sorina. Primul ei gând a fost să se ducă și să-l bată, „măr” să-l facă. Sau, măcar câteva palme să-i dea, așa, ca să-l învețe minte. Dar și tovarășa educatoare la grădiniță și părinții - acasă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
șervet de masă. În mod evident, prietenii mei Îmi Împărtășeau părerea. Vor să traversăm pe podul ăla? chițăi Heidi. Nu pare prea solid, aprobă Vera. Eu pot! ciripi Esmé Învârtindu-și umbrela recuperată. —Tu nu te miști de-aici, se răsti Marlena prinzându-și fiica de mână. Os-de-pește merse până la mijloc și Începu să sară În sus și-n jos ca să le arate turiștilor că podul era sigur și rezistent. Țopăi cu ușurință până ajunse pe partea cealaltă, făcând cei șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-se pe casetă. Wyatt și Wendy vorbeau cu două tinere. Wendy arătă spre sine. —America, spuse ea. Apoi arătă spre Wyatt: —America. Femeile repetară: —Merraga, Merraga. Pată Neagră le vorbi În dialectul lor: —Vin din Statele Unite. Una dintre tinere se răsti la el: — Știm asta. Ne spun cum Îi cheamă. Pe amândoi Îi cheamă la fel. —Sunt așa de prietenoși, spuse Wyatt lăsându-i pe doi băieței să se uite la fotografia făcută cu aparatul digital. Și ceilalți prieteni ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
deja că la chinezi era obiceiul de a refuza teatral de trei ori și poate că și aici aveau același obicei. După ce Îi fură oferiți a patra oară, Pată Neagră Îi murmură printre dinți bunicii să ia banii, aceasta se răsti la el spunându-i că banii nu le folosesc la nimic În junglă și că, În plus, dacă erau prinși de SLORC cu dolari, nu și-ar fi putut cumpăra cu ei decât mormântul. Pată Neagră Îi spuse să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Heidi. Dacă soldații vor extermina tribul? Cum ne vom mai privi În ochi atunci? Nu le-a spus că văzuse un om care fusese omorât. Ar fi nefiresc să Îi supunem riscului. —Deja suntem Într-o astfel de situație, se răsti Dwight, și suntem În pericol! Nu vezi unde suntem? La dracu’, suntem În junglă. Am avut deja malarie. Ce urmează, mușcătură de șarpe, tifos? Când ne vom lua și pe noi În considerare? Dăduse glas fricilor nerostite ale tuturor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prin gând nu-mi trecuse că o să mă pună tocmai pe mine să mă duc la cursa respectivă. Era o miză destul de mare. În miercurea aceea, dis-de-dimineață, făceam curat în grajd și strângeam bălegarul, ca de obicei. Antrenorul s-a răstit la mine: «Hei, tu, azi ai cursă, pregătește-te!» Parcă m-a trăznit. M-am speriat, am rămas cu gura căscată, fără să scot un cuvânt. «Cccee?», am întrebat în cele din urmă. A urlat la mine: «Fă ce ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să rămânem singuri, cum e closetul, de exemplu. Obsesia de a rămâne blocați într-un closet și frica de ridicol de a fi nevoiți să cerem ajutor oamenilor într-o astfel de împrejurare neghioabă..." Ce dracu tot scrii acolo? se răsti Carol la el într-una din zile, nemaiputând-se abține; nu mai suporta tensiunile datorate întrebărilor fără răspuns, acumulate de a lungul nefireștilor și prea lungilor tăceri. îți redactezi împuțitele tale de memorii de fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu băgare de seamă, șopti Carol cu vocea tremurată la urechea lui Filip, uitându-se în jur să nu-l audă careva. Astea-s baliverne de slujnică, nu vorbe de bărbat, se răsti Filip la el. Oricum, ești cu mine și nimeni nu se va atinge de tine. Eu sunt de-al casei pe-aici. Dar bagă de seamă! Degeaba vorbești încet, să nu te audă nimeni. Oamenii de pe aici sunt mai sensibili
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul căruia, cândva, îi aparținuse. Sunt la pensie. Am fost arhivar. Rebis îi indică lada ferecată, cu un gest prin care punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
deschizătura coviltirului, în spatele vizitiului ce aștepta ordinele privind în jur cu îngrijorare, își făcu apariția chipul frumos al Fredianei, aureolat de părul lung, castaniu, și încă luminat de veselia râsului. — Ce se întâmplă, tată? De ce ne-am oprit? Waldomar se răsti la ea, spunând doar atât: — Taci și întoarce-te înăuntru. Mai mult surprinsă decât speriată, Frediana își opri, pentru o clipă, ochii întunecoși și adânci asupra chipului fratelui său, pe care citi teamă și îngrijorare. Atunci se retrase imediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se ferească de lovitură. Dar nu de tot: blestemând, își trecu palma peste obraz și o retrase murdară de sânge. O privi scurt cu coada ochiului, după care începu din nou să înainteze spre tânără. — Ei, gata acum! se răsti. O să fii a mea, oricum. Chipul Fredianei se strâmbă amenințător. — Vino! Vino aici! încearcă numai să te apropii, că... Cu o agilitate pe care nu ai fi bănuit-o la un om atât de corpolent, Rutger se azvârli înainte; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
indignat, o privi pe Frediana, care asista, alături de el, la supliciu cu o expresie înghețată, fără să clipească. Dar e oribil! Tu nu poți face asta. Porți la gât o cruce! Nu putem fi mai cruzi decât ei! Ea se răsti deodată: — Taci, romanule! Ai văzut bine de ce sunt ei în stare, nu? Ăștia sunt niște bestii și așa îi și tratăm! Sebastianus nu mai putu să se abțină; văzuse în război tot felul de orori, însă scena aceea îl întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să rămânem singuri, cum e closetul, de exemplu. Obsesia de a rămâne blocați într-un closet și frica de ridicol de a fi nevoiți să cerem ajutor oamenilor într-o astfel de împrejurare neghioabă..." Ce dracu tot scrii acolo? se răsti Carol la el într-una din zile, nemaiputând-se abține; nu mai suporta tensiunile datorate întrebărilor fără răspuns, acumulate de a lungul nefireștilor și prea lungilor tăceri. îți redactezi împuțitele tale de memorii de fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu băgare de seamă, șopti Carol cu vocea tremurată la urechea lui Filip, uitându-se în jur să nu-l audă careva. Astea-s baliverne de slujnică, nu vorbe de bărbat, se răsti Filip la el. Oricum, ești cu mine și nimeni nu se va atinge de tine. Eu sunt de-al casei pe-aici. Dar bagă de seamă! Degeaba vorbești încet, să nu te audă nimeni. Oamenii de pe aici sunt mai sensibili
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lăsa apoi să curgă uniform, prin pană, pe blidele de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul căruia, cândva, îi aparținuse. Sunt la pensie. Am fost arhivar. Rebis îi indică lada ferecată, cu un gest prin care punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sa diplomat așezată sub taburet. Câț, făcu el, alungând motanul negru care Încerca să se i urce din nou pe genunchi. Ia-l de aici, Mașa. Nu-mi plac motanii. Seamănă cu diavolii și au un caracter pervers. - Visarion, se răsti Mașa la motan, lasă oaspetele În pace. Ia treci la locul tău pe canapea! Motanul Își desprinse ghearele din genunchii Extraterestrului și, mieunând mieros, se lipi de fusta Mașei. - Dacă ar fi după mine, aș spânzura toți motanii din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
senzația mea de foame poate induce halucinației plămădite În mintea mea dorința de-a mânca?“ „Gheișa“ Își duse lăbuțele Împreunate sub bărbie, implorând iertare. Pe moment, Ippolit se enervă de-a binelea: „A naibii creatură, făcu el. Nici să te răstești la ea nu poți...“ Și, luându-și avânt, adăugă: „Vrei sau nu vrei salam?“. Capul „gheișei“ făcu o mișcare delicată În jos, În semn că da. „Îți dau, cu o condiție.“ Mintea lui mai găsise o chichiță de care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un timp ce ne cuprinde Venind de nicicând, de niciunde, Navigăm printre site-uri și umbre Către zile tăcute și sumbre. Trăim într-o lume nebună Unde rutina devine stăpână. Dăm din coate prin marile aglomerații, Ne-mpingem și ne răstim unii la alții, Ne călcăm în picioare să ne urcăm în tramvaie Și așa, tot mai des, ne facem viața greoaie. Ne avântăm în bolizi pe autostradă, Renunțăm la tot ce e sfânt, Uităm că suntem doar secundă Și trecem
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la cursa de biciclete - douăzeci de mii de yeni pe care-i avea de la vinderea terenului... apoi a uitat treizeci de mii În plasa pentru bagaje din tren... și s-a dus totul de rîpă. Nu mai vorbi prostii, se răsti la el cel mai În vîrstă În timp ce-o lua spre butelii la fel de fără tragere de inimă. Pe față i se putea citi o expresie care nu Însemna nici aprobare, nici dezaprobare. Dacă nu dăm bice, ne și trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spre șopronul de unde venea vuietul de vânturători. —Ha! ce-i, măi? se auzi o voce subțire, ca un behăit de oaie, și un moșneguț mărunt, cu capul gol, cu părul buhos, ieși la lumină. Ce este? Țâbă, Colțun! - Și se răstea la câne plecându-se din șale. — Hăi, dă-te-n colo, du-te-n cotlonul tău, că te dau la șepte draci!... După ce zvârli în Colțun c-o scurtătură și-l alungă spre cotlonul lui, moșneagul cel mărunțel se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bouarul, moș Irimia Izdrail și Mihalache Prescurie. Doi băitănași se uscau de umezeală lângă vatra mare, unde ardeau mănunchiuri de trestii. Faliboga izbi cu piciorul în ușă, o deschise și intră înlăuntru, cu Niță Lepădatu după el. —Măi Grecușor! se răsti el cătră unul din flăcăuași, subțire și slăbuț; ieși afară și du pe Alba acasă la mine. Și spunei Ianei să vie încoace și s-aducă ulciorul cel cu vin... Repede, măi! nu umbla împiedicat! Auzi-tu-m-ai?... Grecușor se deslipi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pus arma și biciul! Culi umbla prin jurul săniei, pipăind. Ce spune nebunul ăla? Nana Floarea voia să-i dea lămuriri. El nu le mai așteptă. —Ei, v-ați așezat? ori mai aveți mult? —Vai, băiete, cum grăiești tu așa de răstit! — Grăiesc cum trebuie; nu mai avem de ce aștepta. S-a stârnit împotriva mea o vrăjmășie. Nana Floarea stătu, prea uimită și înfricoșată de acest cuvânt. Ușile erau închise și la casa mare, și la bucătărie, și la grajd, însă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]