2,766 matches
-
la București unde un medic mi-a confec ționat o proteză din acrilat. La sfatul lui, am renunțat la artificiul cu irisul albastru și am acceptat unul căprui, mai potrivit cu nuanța incertă a scleroticii globului din dreapta. Și astfel, după un răstimp pe care tocmai l-am pomenit de trei ori, jocul de-a ochii albaștri cu Eva, Lia și Erica s-a Încheiat. Aștept acum ca, dincolo de linia orizontului, vederea mea să devină ideală, iar irișii să capete culoarea cerului Înalt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
arată-mi toate lucrurile!” După trecerea porții, era a treia câmpie, unde stătea încolăcit un șarpe de dimensiuni enorme (drakon). Aflăm că șarpele cu pricina este Hadesul, că înghite trupurile tuturor morților păcătoși și, în același timp, menține, sorbind la răstimpuri apa mării, echilibrul hidrologic al pământului. În pasajul despre Hades se găsește o interpolare creștină. Baruh îl roagă pe îngerul Phamael să-i arate pomul care „l-a rătăcit pe Adam”. Pomul „vinovat” era o viță-de-vie, răsădită în Paradis de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
permanent slăvindu-L pe Dumnezeu. Al cincilea cer este inaccesibil omului, oricât ar fi acesta de virtuos și îndrăgit de Dumnezeu. Baruh și îngerul său rămân dezamăgiți și melancolici înaintea porții strașnic zăvorâte. Cheile se află la Mihail, care la răstimpuri coboară spre a culege rugăciunile oamenilor și faptele lor bune. Iată-l! Cu scârțâit strașnic, precum bubuitul tunetului, porțile se dau în lături. Cei doi îngeri, „arhistrategul” Mihail și „interpretul viziunilor”, Phamael, se salută ceremonios. Apoi, cel dintâi ia o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chipul la fel de vesel ca și vocea. Aveți dreptate, este pește oceanic, nu de crescătorie. Vă urez poftă bună ! Trebuie să vă hrăniți bine, așa este ordinul ! Ordinul cui ?, întreabă amuzată Dora. Al meu. Știu că nu veți mai mânca un răstimp destul de lung și vă trebuie forțe ca să treceți cu ușurință peste toate. Să trăiți, am înțeles, răspunde amuzată Dora și privește plato-ul apetisant. Se întreabă : "De ce oare tânăra spunea că masa este proastă ? Nu mi se pare deloc !" Dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
culoare roșu închis, culoare care simbolizează înțelepciunea la care a ajuns." Capacitatea de percepție a Dorei se contractă de parcă s-ar mobiliza să vadă. Și iată că vede palpitând în lumina soarelui un contur difuz ale cărui palpitații formează la răstimpuri o aură de culoare roșu închis. Gândirea Dorei se transformă și ea în mesaj : "Tatăl nostru... Gândește de parcă am avea același tată... Dar mama, oare ea nu îi este alături ?" " Da, avem același tată, o să te convingi cândva... Cât despre mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
voce din interiorul ei. Ieșite de sub control, degetele ei devin și ele febrile coborând în mângâieri din ce în ce mai tandre de la fruntea năpădită de o chică de păr rebel, la obrajii înfierbântați, la barba deasă, încărcată de senzualitate, oprindu-se un lung răstimp pe conturul buzelor care le absorb și sug cu sațietate. Le eliberează cu greu din gura prea flămândă pentru a-și continua cu și mai multă febrilitate drumul spre locul tainic al mugurelui tinereții, înainte ca acesta să se piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată în alb și cu miros de busuioc. La acest "destul" s-a adăugat însă un "mult prea destul" tulburător, acel "început al începuturilor", cum denumise Dragoș scurtul lor răstimp de dragoste. Și acest "mult prea destul" nu o lasă să adoarmă. Îi este prea cald. Iese de sub pilota sub care se simte ca înăbușită. Îi este frig. Șiroaie de sudoare înghețată se preling de-a lungul spinării, a coapselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
glumă mai în serios, aș putea crede... Dar iată că vin toate aceste dovezi palpabile, vizibile, credibile... Dragoș și Ciprian, băieții lui Ovidiu Frunză, prietenul tatii despre existența cărora abia auzisem de când eram de-o șchioapă și care într-un răstimp atât de scurt au reușit să ocupe un loc atât de important în ființa mea, de parcă i-aș fi cunoscut și pe ei într-o altă viață care ar fi avut un alt destin. Dragoș, partener al acestui alt destin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
foi mati ?" Unul din militari a dispărut deîndată și a revenit târând-o pe Minodora de o mână. Ochii ei mari, ochii lui Simion alungiți spre tâmple, îmi căutau cu groază ochii. Numai în adâncul lor m-au privit în răstimpul ce părea fără sfârșit în care omul cu chip de câine și-a isprăvit netrebnicul du-te-vino între coapsele mele imobilizate. Subalternii lui nu au pregetat să urmeze pe loc pilda mai marelui lor. În oribilele interminabile minute, în care cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și capabil să înțeleagă și te-am așteptat pe tine ? Dacă vrei, uite o să continui. Asta a fost unul din episoadele dramatice, poate cel mai dramatic pentru că era la începutul unui lung șir de orori inimaginabile. După un alt lung răstimp m-a trezit o mângâiere umedă și caldă pe obraz. Alături de Minodora, care mă veghea la căpătâi, era un câine, un câine enorm care era mare cât un vițel, te rog să mă crezi că la fel de mare ca un vițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nu știam ce oră a zilei este, nu simțeam nici foame, nici sete, nici frig, nici cald. Cred că dacă tăiai o bucată din mine sau îmi smulgeai o mână sau un picior aș fi rămas la fel de inertă. Totuși, în răstimpuri, un fel de arc metalic mă împingea spre Gerhard, căruia îi țipam cu o voce agresivă : "Trebuie să facem ceva ! Trebuie să fa-cem ceva !" Încă o noapte de așteptare mută; de data asta, Marina Pavlova a stat lângă mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un parfum îmbătător de liliac. Spovedania Dorei Dora nu reușește nicicum să adoarmă. Întâlnirea cu spiritul tatălui ei a tulburat-o peste măsură. Nu sperase să îl mai simtă vreodată atât de aproape cât i-a fost în prea scurtul răstimp cât i-a simțit prezența și i-a perceput gândurile atât de limpede de parcă ar fi stat de vorbă în jurul unei cești de ceai. Întâlnirea nu a avut în ea nimic spăimântos, nimic care să îi sugereze că moartea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pericolul bolii, că viața familiei intrase în normal. Acum trebuia să lupte pentru 23 obținerea unei burse în vederea susținerii doctoratului în străinătate, sprijinul avându-l din partea unui unchi al ei stabilit în Germania. Gelu devine un alt om În acest răstimp, Matei era cu gândul la Cecilia, atitudine luată în zeflemea de prietenul său. —Măi, ți-am spus să nu te mai gândești la ea. Nu pot, Gelule, nu pot. Știi ce-am făcut zilele astea? — Ce naiba ai mai făcut? —Mi-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a dus țintă la mașină, a urcat și s-a îndreptat spre florărie. A comandat un splendid buchet de trandafiri roșii și a scris pe cartea de vizită următoarele: „Pentru tine, pentru că te-am reîntâlnit după atâtea luni de zile răstimp în care te-am simțit mereu aproape. Cu stimă, Băiatul din parc.” A ținut să se semneze cu cuvintele Ceciliei. Văzându-l cât de emoționat scria, fetele de la florărie au observat: —Trebuie să fiți tare îndrăgostit de fata căreia îi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
luăm legătura cu preoții, cu restaurantul respectiv. —Eu cu Cecilia considerăm că peste o lună de zile este bine să celebrăm căsătoria ca să aibă timp și nașii să se pregătească și noi să punem la punct ultimele detalii. În acest răstimp s-au luat toate măsurile necesare, printre care și anunțarea bijutierului de a trece data pe verighetele comandate. Matei s-a dus la ultima probă pentru costumul de ginere pe care dup câteva zile l-a ridicat. Cecilia si-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Camelia răniți și ei. Între timp sosesc și cei de la poliție care fuseseră anunțați și care trebuiau să cerceteze cazul. Răniții sunt duși la spital, iar Cecilia, care era în situația cea mai gravă, în sala de operație. În acest răstimp, în drumul spre spital, se așternuse o liniște mormântală, fiindcă toți erau șocați. Matei, care-și vedea soția în ce hal arăta, gândindu se ca medic fiind, la ce era mai rău, Sebastian și Camelia zdruncinați de impactul din timpul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și în pietre prețioase. 36 Rareș Tiron neîntrerupt, dar la care nu pot ajunge, însă n-am încetat nicicând a o contempla cu nesaț, pentru că nimic nu este mai frumos, decât să contempli ceea ce nu poți avea! Pe urmă, în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli și rece ca gheața, căci începuse curând să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe deplin, se alcătuiau la el într-o suferință psihologică și morală, ce îl determina să mediteze adânc, într-o mare încordare a forțelor sale spirituale, asupra a ceea ce avea de făcut în continuare. Grea misiune! Iar astfel, după un răstimp de intensă trăire a vieții lui interioare, înțesat de șiroaie de cugetări și de reculegeri dese din cale-afară, ajunsese, în cele din urmă, la concluzia că sinuciderea îi este mai apropiată sufletului său decât îi este Biserica; astfel, tot reflectând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
apucă Carla să murmure, cu glasu-i melodios și fermecător, numele bărbatului, căci buzele li se și porniră într-o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp în neant, după care coborî înapoi în pieptu-i rotund și molatic, iar înlănțuirea unitară a buzelor lor pieri... Speriată de ceea ce tocmai făcuse, șiroaie de lacrimi începură a se scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
scurge de pe obrajii fragezi de floare primăvăratică ai fetei, în spatele cărora pendulau sentimente prea amestecate, cu neputință de deslușit. Într-o clipă, fata o luă repede la fugă și se făcu nevăzută - fără indicii, fără explicații. 60 Rareș Tiron Lungi răstimpuri de căință înflăcărată tulburară sufletul copilei de atunci. Regretul i se înfiripa tot mai adânc în inimă, regret ce lucra întru respingerea fermă a lui Silvestru, fiindcă, deși acesta o învăluise cu însuflețirea dragostei sale, luând-o în brațe și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă a fi mare om de știință. În răstimpul ce a urmat, lucrând la el cu multă migală, diabolicul plan i se îndoia, i se mlădia și i se contura, ca o flacără pe care o aprinzi în bătaia vântului și de la care aștepți să-și ia forma finală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
stabilea cumva, oare, prima înțelegere dintre cei doi, menită în întregime să dea a pricepe unul celuilalt că între ei iubirea s-a și înfiripat deja? Iar asta, ei bine, a ajuns foarte limpede să fie confirmat, căci, în scurtul răstimp, ce a urmat apoi, amândoi ajunseseră să fie în puterea minunată a dragostei, ce se revărsa în valuri peste sufletele lor. Între timp, Victor descoperise și vârsta reală a femeii, și neajunsurile trupești, ce decurg natural din această vârstă, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dădu ca dintr-o stare înaintată de amorțeală totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și întrebarea cum de a pătruns dânsa în casa ei. Se scurseră, astfel, câteva clipe. Realizând, totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și căscă ochii larg. - Ce ți s-a întâmplat, Adriana?, zise mai departe, fără șovăială, direct și hotărât, Luiza, stând dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse, într-un răstimp relativ nu foarte lung (repet: doar de câteva luni), cu eroul povestirii mele, fiindcă, dacă, la început, primele sale experiențe cu narcoticele fuseseră alegerea lui și le avusese numai dintr-o plăcere voluntară a sa, acum el se droga de-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numai pe ea, și ne întinse un plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece, să ne cheme pe noi, din necunoscutul care ne înghițise și care făcea astfel imposibilă orice încercare de repunere în echilibru a balanței lumii. Pentru că nu vă știam numele, și nici adresa" continua
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]