5,132 matches
-
se contrazică și nici să stabilească exact despre ce-i vorba, deoarece în toată pădurea răsună un fioros răget de leu. Da, un răget de leu adevărat, ca-n cele mai temute întunecimi ale junglei. Și imediat după răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu-și putu da bine seama de unde vine... și nu se mai auzi decît o singură dată, pentru că imediat după aceea răsună iar răgetul leului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
imediat după răgetul leului răsună din nou, mai aprig și mult mai înfiorător, acel strigăt de ajutor. Dar nimeni nu-și putu da bine seama de unde vine... și nu se mai auzi decît o singură dată, pentru că imediat după aceea răsună iar răgetul leului de cîteva ori, încremenindu-i pe toți și făcînd să amuțească pînă și glasul broaștelor. Fr-fraților, începu să se bîlbîie de data asta doctorul cu o voce surdă, fraților, ați auzit cu toții că ne aflăm în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ramuri nu încăpeau decît ei doi. Nuțu porni să se cațere într-un arin mai subțire, care începu să se cam îndoaie sub greutatea lui. Matei și Răgălie rămaseră încă jos, paralizați de nedumerire. Se uitau țintă spre locul de unde răsunaseră strigătele de ajutor și răgetele leului și nu mai știau ce să creadă. Urcați-vă odată, inconștienților! șuieră din nou doctorul amenințîndu-i cu pumnul. N-auziți că se apropie de noi? Strigătul de ajutor nu se mai auzi, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Răgălie, pe... dar nu mai avu timp să distingă și pe alții, pentru că în clipa aceea se produse un eveniment cu totul și cu totul neașteptat. Matei tocmai vîrîse casetofonul în priză și-i dăduse drumul, cînd în toată sala răsună un urlet fioros de leu... Bărzăunul crezu că amețește și se lipi mai strîns de perete. Într-o clipă își dădu seama că păcăleala lui din pădure va fi descoperită și că va avea de înfruntat multe greutăți. Caseta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar toate încercările nu duseră la vreun rezultat mulțumitor. Minute în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd să fie cu toții foarte bine dispuși. Într-un moment de curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
facem ca, sub mâinile noastre grăbite să țâșnească o statuie pură cu peplos înstelat. În felul acesta, într-o zi, lovind cu raze argintii și trandafirii, Capodopera senină, ca un nou Memnon, Aurora-Posteritate, fiică a timpilor mohorâți, să facă să răsune în văzduhul viitor numele nostru ! " Eminescu, afirmă că insuflarea divină îl alege pe poet să scrie o nouă carte a genezei ." Noi suntem din cei cu-auzul fin/ Și pricepurăm șoapta misterului divin... Sublimul adevăr noi l-avem din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ne determină ziua de azi a noastră". Și Schopenhauer și Eminescu au relevat că geniul este un străin în lume. La Nietzsche totul este seducție: ideile rostite și purtând in apex intellectu, noutatea deschiderilor sufletești și spirituale, stilul ritualic înaripat răsunând în templul universului devenit un infinit sanctuar mistic un univers pur omenesc, omul fiind propria sa divinitate, cu excluderea oricărei dependențe. Pentru Nietzsche, problema valorilor este mai fundamentală decât a certitudinii. Unul din criteriile ce duc spre certitudinea unei valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu uiți asta! Promiți, Lupino? Pe sufletul meu, promit! Cei doi prieteni își plecară ușor capetele, în semn de jurămînt, apoi se ridicară. Era și timpul. Ceata de spiriduși ajunsese la marginea vizuinii. CAPITOLUL 4 Plecarea T oată noaptea îi răsunară în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
odihnit și plin de speranță: urma să iasă în calea altor animale; avea să le descoasă și să afle informații care să-l ajute; avea să găsească drumul către părinții lui. Mînat de puterea speranței, Lupino purcese la drum. Pădurea răsuna veselă la freamătul trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să prevestească izbînda pentru încercările puiandrului. Și totuși... Întîi a dat peste un arici. Vietate cu ochi mici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
parte cîntecul păsărilor și zumzetul albinelor, foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o întrebă nimic. Știa că poate avea încredere în instinctele ei materne. Și scîncetul durerii și-al fericirii răsună dintr-o dată distinct, consolidîndu-le amîndurora încremenirea. Le trebui cîteva secunde să-și recapete suflul. Ochii căprioarei, rotunzi și calzi, străluceau. Lacrimile uscate țîșniră din nou dar cîtă fericire duceau cu ele acum! Atenție, draga mea! Nu vreau să riscăm. Lasă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și nerăbdător să vă regăsesc. Dintr-o dată, ecoul mi-a adus la urechi strigătul mamei tale... Mi se strînge carnea pe mine cînd îmi amintesc urletul acela sfîșietor! Și crede-mă, fiule, că, în atîta amar de vreme, mi-a răsunat în suflet de mult mai multe ori decît și-ar putea cineva imagina... Am aruncat prada; am alergat, tăind pădurea de-a dreptul, zgîriindu-mi fața, afundîndu-mi picioarele în noroaie, rostogolindu-mă în hăuri adînci și urcînd apoi, dintr-o suflare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
câți responsabili de aprozar destituise prin rubrica Ancheta socială, câți directori de școală schimbase, la câți academicieni dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase în paginile ziarului. Uita, intenționat sau nu, de cazul tânărului care, după ce debutase cu poezia A răsunat în munți o dinamită, mai adusese una, pe tema responsabilității umane. Poetul își imagina cum el, barcagiu fiind, ar avea îndoieli în privința capacității de a-și transporta semenii, în bune condiții, pe malul celălalt. Când să-și dea avizul pentru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
din satul pe care se grăbise să-l părăsească, satul de la marginea pădurii. Pădurea... locul în care se declanșase toată nebunia, era cea care fusese martoră la începutul acestei povești care însă nu se sfârșise acolo. Cuvintele lui încă îi răsunau în urechi de parcă erau rostite chiar atunci: „- Mă voi întoarce, promit!” „- Deocamdată așa e mai bine pentru tine, pentru mine, pentru noi.” Cuvintele tipărite pe hârtia albă se întipăriseră și în memorie și nu le mai putea șterge nici dacă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de secretară. Îl vedea doar din spate. - Îmi va fi foarte greu să aleg doar una dintre voi. Toate sunteți atât de...apetisante. Bărbatul vorbea tare, iar vocea...vocea aceea o mai auzise undeva. „- Mă voi întoarce Karina, promit!” îi răsuna în ureche aceeași voce ca un ecou îndepărtat. Era EL...Străinul pe care îl căuta disperată. Doar la câțiva pași de ea. Străinul care ținea mâna pe fundul unei femei frumoase care se considera privilegiată de atenția pe care i-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în dar: Iubiți greieri ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț comun, de gândaci murdari, greieri muți, sărbătoresc abil nocturn. Răsună aceste oale de ecoul cântecului vidului. Acesta este ghidul pentru educația geniului, s-a confesat don Avito. * L-au anunțat pe don Fulgencio că îl caută Carrascal; iese filosoful în galoși, pune o mână pe umărul lui don Avito și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
urma. Ea s-a pensionat cu unul din decretele lui Iliescu la 50 de ani, el a devenit director al unei întreprinderi pe care a privatizat-o și de acolo a ieșit la pensie. Parcă eram în „Amurgul zeilor” și răsună muzica lui Wagner, aici cazacioc și se vedea steagul roșu pe Kremlin. A mai fluturat încă 2 ani, acum e vechiul steag, al imperiului rus, al țărilor. Sincer, nu am crezut că vom trece la capitalism, eram în perestroika, glasnosti
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
dacă când vine ajutorul nu îl dau tot, rămân cu gâtlejul uscat. ACTUL III - A FI SAU A NU FI NOSTALGIC? SE DĂ CEVA? Același fundal, iar pe imensul ecran se derulează scene de la Sighet, Râmnicu Sărat, convoi cu ZEKE, răsună cântecele lui Moscopol, se văd scene de la încoronarea de la Alba-Iulia, secvență din „Pe aici nu se trece”, imagini cu Ficior, Vișinescu, turnători, ultimii comandanți de la Periprava și Râmnicu Sărat, acelasi imagini de la Cântarea României cu imnurile, cu soții Ceaușescu, Canalul
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și un pământ. Mai așteaptă, ce dau turcii și îți dă laptele în foc? Om vedea care e caimacul, care e brânză bună, care zer, care e în burduf de câine, care căcărează, care chiar Kkat. Pe marele ecran va răsună Pamfletul mitocanilor Mă pis pe banii voștri, mitocani De unde aveți, mă, atâția bani? Ce ati muncit? Ce dracu-ați inventat? Din munca și din cinste nu se poate Să strângi așa averi nemăsurate. Un om normal nu face în trei
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
zgomot, tiptil, dar ceva mai tare decât el îl împingea să vadă ce se întâmplă. Umbra se întinsese pe burtă și Celebi auzi, printre bătăile încălecate ale inimii sale, pocnetul cuielor și scârțâitul capacului de lemn al sicriului. Clefăiturile ce răsunară după aceea în liniștea cimitirului făcură ca ghemul mațelor lui Celebi să se desfacă cu un zvâcnet. Simțind că e gata să se slobo zească în pantaloni, bâțâindu-se, aprinse lanterna. O scăpă în aceeași secundă când, în lumina tremurătoare
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai mult decât atât, amice? Unii se laudă cu pozele de la Balcic, tu s-ar putea să ai ocazia să pui în album una făcută pe redută, la Grivița, exact atunci când e înfipt drapelul și se aude am învins. Trompetele răsunară din nou, iar mulți dintre oamenii din jur săriră de la mese. Începe, începe turnirul!, strigăte cuprinse de exaltare, un fel de iureș general care îl luă, în primele secunde, prin surprindere. Momentul culminat al zilei, turnirul... Putem merge, dacă dorești
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
magazie, dar tot pipernicit am rămas. Nu s-au pus mușchii pe mine. Mama era o proastă. Așa spunea tata. Era tata, în fond, nu puteam să nu îl cred. Îmi aduc foarte bine aminte vocea lui, și azi îmi răsună în urechi. O voce groasă, te lua cu fiori pe șira spinării atunci când deschidea gura. Tot atunci te trăznea și mirosul de tutut. Tata fuma mult, nu cred că l-am văzut de foarte multe ori fără un chiștoc între
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a dat un semn. Sau Durerea. Cartea s-a deschis la versetul lui Ieremia. Să fie Durerea, pur și simplu, Dumnezeul meu la care ar trebui să mă închin? Nici la această întrebare nu voi putea răspunde, niciodată. Dar îmi răsună în minte porunca aceea din Legea lui Moise, Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine. Dumnezeu e gelos. Dacă e geloasă și Durerea mea? Â Mi-am propus să citesc mai multe despre acest Ieremia și despre Babilonul său condamnat
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că feminismul privilegiază forma în dauna fondului. Și cum orice ideologie este un surogat de credință religioasă, tăria feminismului stă în credințele pe care le stârnește mai curând decât în argumentele pe care le aduce. În fiecare gând al meu răsună în mod inevitabil ecourilor ideile gânditorilor pe care i-am citit sau cu care am conversat. Acest orgolios "eu" de autor dă seama în bună măsură de o fericită combinare a ideilor auzite anterior la care se adaugă, răzleață, câte
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ne alătură în mod forțat lor, ne situează în vecinătatea lor în cadrul conceptului oameni, anulându-ne ceva din individualitate, dizolvându-ne. Și suntem părtași la acest gen de disipare a individualului prin recursul cotidian la este. În sunetele unei limbi răsună ceva din ambianța sonoră a locurilor în care aceasta s-a născut; iar cuvintele poartă cu ele ceva din sensurile la care cheamă acele locuri. ٭ Filosofia ca "rezervor" de explicații posibile pentru explicitarea existenței. Pe acest plan pare să fie
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]