1,025 matches
-
destinul de om e unul greu, amintirea despre ea e drob de zahar în sare. Dar toate-s atât de imprecise... toate se schimbă impardonabil de repede. Nu mai reușesc să țin pasul iubirii ei. Poate din prea multa...Sunt răvășita de un sentiment pe tulpina căruia crește acum carne: s-a personificat - e o ființă. Una a cărei față nu o identific. Îi văd doar spatele. E distanță. Cea care mi-a mănat mama de lângă mine. A pus un semn
PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379393_a_380722]
-
Nu-i asa? Să nu mă minți! E prea târziu pentru o naivă și copilăreasca minciună. ”Doamne!” Cine e cel ce-mi amintește ca-n mijlocul tăcerii zace totdeauna, dar mereu în alertă... un strigăt!? Mă întrebam neîncetat, cu sufletul răvășit, ca un pământ al ”făgăduinței”, în care cineva a semănat: bucuria, iubirea, cântecul, tristețea, lacrima, nașterea și doina, viforul și moartea... doamne! Cine sunt eu?? am strigat din adâncul durut al ființei, din negura atâtor veacuri ce s-au stins
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
poftă de iubire Făcându-mă de tine dependent, De-am rătăcit o-ntreagă omenire În ochiul tău de foc omniprezent. Și-ai dezlegat în mine herghelii, Să-mi tropotească sângele-n copite; Port semnatura ta-n epitelii Cu simțurile toate răvășite! Și mă predau în abandon total, Să-ți nemuresc semințele în mine; Renunț la „eu” ca să devin vasal Iubirilor cu unduiri feline! ***** Cheamă-mă! Planând în zbor, ți-am aținut cărarea, În carnea ta sămânță m-am sădit Și încolțind
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
nimeni nu dorește să-nțeleagăDar toți jucăm în rolul principal.... XX. PICĂTURĂ DE TIMP, de Căprar Florin, publicat în Ediția nr. 1625 din 13 iunie 2015. viața e o picătură de timp asemeni unei picături de roua prelinsa de pe o frunză răvășita de gânduri prin solul avid de iubire nemărginita ajunsă la rădăcina existențiala hrănind-o apar alte frunze alte picături alt timp viața e o picătură de timp ... Citește mai mult viața e o picătură de timpasemeni unei picături de rouăprelinsă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
1695 din 22 august 2015 Toate Articolele Autorului Inima pictorului Într-o casă rătăcită La o margine de sat, Pictorul își duce viața De ani, deja, de toți uitat... Nu are-n casă mai nimica... Multă hârtie și culori... Pensulele răvășite Și amintiri ce-aduc fiori... Picturile de-odinioară Le-a schimbat, la vremea lor... Câteodată pe-o mâncare, Sau un cearceaf în dormitor... Doar într-un colț, lângă perete, Un înveliș de catifea, Și lângă el, pe o măsuță Un
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
ocara și sudalma,/ Cordoanele de cerberi politruci.// Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,/ Ne-nghite duba ca un căpcăun./ Și tot orașu-i liniște pustie,/ În noaptea asta tristă de Crăciun.../ Strivim tăcuți o lacrimă pe gene./ Ni-i sufletul pustiu și răvășit/ Asemeni unui cuib cu fulgi și pene/ Din care rândunelele-au fugit.// În țară azi dezmățul și urgia/ Domnesc în numele lui Anti-Crist./ Nu se desghioacă-n nimeni bucuria/ Și neamul tot e-nsângerat și trist!” (Ionel Zeană, Noapte de Crăciun-Golgota Românească
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
genele închise strâns în urmă ta, pui de înger, coagulându- mă în palmă dimineții, grațiind sfârșitul forțat al nopții moi, alungând astrele din frenezia, descompusa în culori albe și verzi, imitând senzații doriene, perceptandu- te în vesminte cerești, de luna răvășita în puterile nopții, de astru, renăscut în inima mea florala. Petale în ucenicii divine nu- și satura ochii să ne tot cucerească, pajiști în ploile cerului acoperă cosmosul în intonări taciturne și viscolesc cuvintele în acest vis statornic. A fost
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
toamna-mi ostenită Și-n ogradă îmi așterne Cuvertură dichisită. Eu mă-mbăt cu visuri terne Lângă-o sticlă-abia golită, Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită. Într-un leagăn de răchită, Soața-mi potrivește perne Și-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și cerne. Citește mai mult Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenităși-n ogradă îmi așterneCuvertură dichisită.Eu mă-mbăt cu visuri terneLângă-o sticlă-abia golită,Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenită.Într-un leagăn de răchită,Soața
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
-n inimi li se-nfig. Tristețea se prelinge pe visare, Nu mai sperăm nimic din ce am vrut, De ni s-ar da măcar uitare, Să nu mai știm ce am pierdut. Sărmane suflete de mame, De tați cu chipul răvășit, O mamă pruncul își adoarme, Sperând că puiul n-a murit. Îl leagănă încet la piept, Spunând o rugăciune-n gând, ,,-Ia-mă pe mine Doamne, Tu ești drept, Lasă-mi puiuțul pe pământ.” Atâta jale este-n lume, Bunicii plâng
SĂRMANE SUFLETE DE MAME de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381467_a_382796]
-
De amintiri, ce încă mă mai copleșesc, Lumină-n vârful degetelor care Șuvița răzlețită-n vânt o alintau, Apus înlănțuit la mal de mare, Trăiri profunde care uneori dureau De-atât frumos, precum o mântuire A unui suflet karmic încă răvășit, Un abandon ca într-o nemurire În care nu plecăm, din care am venit Și ninge-te iubire peste soare, Săgeți ce-n suflet rece se împlântă, Căci ești profund a mea nemuritoare, Chiar și atunci când uneori neblândă, Te-am
IUBIRE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381488_a_382817]
-
acolo sus pe gard, dar nu mai speria pe nimeni: Doar vântul o mai mișca încet. Rățoiul Bill, deși fusese înfrânt de un adversar mai tânăr, continua să-și păzească perechea, de parcă nimic nu i s-a întâmplat: Penele cam răvășite, îi trădau însă bătrânețea: Primele semne apăruseră și la el: Ce primăvară nenorocită, aveam amândoi! Am intrat în apartament și privind la pereții goi, m-am aruncat cu ciudă pe pat și câteva minute am rămas cu ochii închiși: Trebuia
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
poate vedea și auzi nimic. Își promise că de Crăciun va pune deșteptătorul să sune cam pe la 2-3 dimineață și îl va prinde cu "mâța-n sac" pe bărbosul acela misterios. Cu bucurie și mândrie, puse cutia pe patul încă răvășit și cu pioșenie desfăcu pachetul, atent să nu strice nici măcar o fâșiuță din frumusețea de ambalaj colorat, cu care Moșul își împodobise generozitatea. Una câte una, dorințele lui cele mai fierbinți se materializau pe măsură ce ieșeau din cutie. Lacrimi de fericire
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
să mintă) Mistuită de vină, m-am destrămat în horbota subțire de culoare. Ca o stinsă-nflăcărare, universul îngâna provocator: „uitare! uitareeee!...” * în seara asta, zeul n-a venit! Ce-ar fi găsit? Doar florile uscate într-o vază, trecutul răvășit și o scrisoare de adio... * ... și mai era ceva ce nici el n-a gândit; o simfonie, • ca o șoaptă-mpietrită, așteptând resemnată, un soare nou, din neguri să răzbată... * 14 iulie 2014 Referință Bibliografică: Și zeul a uitat... / Valentina
ŞI ZEUL A UITAT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374376_a_375705]
-
aș vrea să fii, și aș pleca. Mă doare visul. Câtă așteptare! Penelul simplu scrie chipul tău Și pun portrete-n fiecare floare, Priviri albastre-verzi, din tu și eu. Dar astea toate nu-s decât iluzii, Cu pietre peste trupul răvășit... Ahh! Mâna ta o simt, fără confuzii Și palma ta de nufăr înflorit! Cum mă atingi, cum mi se răcorește Fierbinte ce a fost! Îmi pare rău, Că dorm și mâna ta nu mă trezește Să-mi fac un alfabet
ȘI PALMA TA DE NUFĂR ÎNFLORIT de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374541_a_375870]
-
2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului SUBSTITUIRE O ploaie-n noapte, nesfârșită, Cântă încet și parcă obosită, Cu vocea ei domoală, ruginită, O melodie nemaiauzită... Se tânguie pe-alei nefericită, Delir este povestea ei șoptită, Plutește peste frunza răvășită, Se-apropie și pleacă aiurită... Dar, iată-n parc, pe-o bancă părăsită, O-nvăluie pe o frumoasă-ndrăgostită, Îi răcorește fața rumenită Și vâlvătaia-n piept sălășluită... Îi spală rochia, ce-i stă pe trup lipită, Fiind pe formele-i
SUBSTITUIRE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374617_a_375946]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > MI-AI ADUS SOARELE Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2331 din 19 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mi-ai adus soarele Autor: Caudia Bota Mi-ai adus soarele în străpunsa inima răvășită Registre îngălbenite străjuiau colțurile învechite, Din suflet ruga izvorând insistent în miez de noapte Când teama puse stăpânire pe inima neîncălzită, ”Doamne dă-mi fericirea!”ca pe o ultimă carte. Prin iarbă pașii tăi călcau prin roua de dimineață, Puful
MI-AI ADUS SOARELE de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371368_a_372697]
-
corpul ei. Din ochii care te privesc licărind bucuria în șuvițe, vezi cum izvoarele curg purtând lacrima bucuriei pe pantele obrajilor ei înroșiți de smerenie. Fă palma căuș și prinde-i tâmpla în cuvinte de aleasă simțire și părul ei răvășit îți va dezveli gândurile care o încearcă. Șoptește-i ceva sub lobul urechii și muzica universului va răsuna în onoarea dăruirii ei ancestrale. Privește-i zbaterea de aripă în drum spre eternitate și încearcă să simți unde își ține ascunse
TEMPLUL IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371440_a_372769]
-
înflorată și muzica nepământeană (...) și vom fuma țigări moldovenești pe marginea trotuarului unde un om a strivit țeasta unui câine și a blestemat” - -din poezia „Drama queen” X „21 de ani și viața-i frumoasă, un haos radiant și holograme răvășite dansând cu picioarele goale prin mintea mea (...)” - din poezia „Jackpot”. Și multe altele, asemănătoare. X Premiul I - Proză: Popescu Mariana din București. Absolventă a Facultății de Litere (Universitatea București) - Departamentul Studii Culturale Europene (2005) Fragmente din proza premiată, intitulată „Cerceii
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
sigur nu o să vreau să te mai văd vreodată ! . Pa! Să vină altul la rând. Miroase plajă a ulei încins de puțoi limbareți că ține de te împiedici de ei, valea, ca dealul se urcă mai greu...dispari ! Așa de răvășita , nervoasă și hotărâtă devenise Lorry, că te speriai de ea .Parcă era o tigroaica căreia i se furase tigrișorul ei iubit și era în stare să devore toată junglă în căutarea lui - Ce aprigă ești ,Dumnezeule, mă și sperii de
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
nu, vrem să răspândim ideile care ne plac. Citatele sunt doar vehicule pentru asta" (Lucian Velea, președinte Asociația Culturală Citatepedia) * Nu va zbura mai repede ca vântul cel dus de vânt (Valeriu Butulescu) * Muzica poate să facă dintr-un suflet răvășit o Catedrală (Vasile Ghica) * Timpului nu-i tremură niciodsată mâinile.Își plimbă încet bisturiul pe fețele noastre ca un criminal în serie îndrăgostit de arta sa. (Ionuț Caragea) * Cu toții trăim din scris; cum ne e scris, așa trăim ( Victor Martin
ANTOLOGIA AFORISMULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN de TEODOR DUME în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373808_a_375137]
-
așternut tăcerea. Liniștea a fost spartă de sunetul telefonului. Smulsă din propriele visări, femeia a căutat telefonul în geantă, apoi a răspuns. Glasul neliniștit al mamei o chema urgent acasă, din senin unul din copii făcuse febră. Olga, cu fața răvășită, a închis telefonul. Petre a văzut neliniștea de pe chipul femeii. -Ce s-a întâmplat? -Unul din copii a făcut febră, trebuie să plec. -Olga, dacă întâmpini greutăți la spital, să mă suni, cunosc un medic pediatru, vin imediat, să te
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]
-
peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb ... Citește mai mult Plouăplouă peste casealterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oamenitristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăurigust de ebonită arsămohoreală pală, șantiere
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
ei neîntrerupt absurd, orb și crud topind culorile înflăcărând stingerile suspendând felin mângâierile respingând apropierile dragostea.... veșnică auroră boreală! Te plictisea jocul nostru ireal ? Tu pe cine ai iubit în trecut? Eu doar trăiesc trăiesc o teamă indescriptibilă inoculată dureroasă răvășită cum poți avea nevoie de mine? Cerșesc mă-nclin îmi lipsești mai puternic decât sfârșirea. Citește mai mult Ne-am regăsit la început de varăplângeamîntortocheatele vertebrele ascundeamcântaivalsai cu fluturi de cuvinteîn vălul tău des încurcat descoperisem glasul îngerului de sub măriiubirea
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
Neconsolată. Domniță sunt a tatei, Și Turnul meu se-nalță Semeț, pe ale-Arminiei Tărâmuri, iar stelele-mi Pierit-au demult, demult... Lutul mi-a amuțit, Iar pianul mi-e orfan Și zace într-un colț, Rumegându-și Tristețea... Inima-mi răvășită Plutește-ușor pe Mare... Pe-o Mare Italiană. În Grota de azur Eu n-aș putea să-înot; Doar nu sunt o Sirenă. Copilă fiind, voiam Să fiu Ahile, poate Apolo... Afrodita? Atena? Niciodată La ele n-am visat. Poate-oi fi
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
întâmplate, a avut tăria să nu izbucnească în nici un fel. A rugat gazda să-l lase singur să se odihnească. A luat o gustărică și s-a culcat. Noaptea avea să-i fie un sfetnic bun. Dimineața cu gândurile încă răvășite și-a făcut o nouă strategie, fiindcă nu putea rămâne la această mină. Primul gând a fost să plece la părinții săi pentru a primi acele sfaturi părintești, care în foarte multe cazuri i-au fost utile. Astfel că a
INGINERUL PARDOS TRĂDAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371133_a_372462]