1,050 matches
-
D plin de cârligele și Întorsături de condei, scria: Declarație. Ceva mai jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și nicidecum un ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au primit nimic de la agentul răvășit. Au evaluat daunele așa cum s-au priceput, i-au construit lui Foiște și mamă-sii o casă nouă, cu trei odăi - nu mare lucru, dar, oricum, adevărat conac față de ce fusese Înainte. Amănunte nu știu, habar n-am dacă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a așternut pe hârtie, pentru veșnicie, faimoasele versuri care În tălmăcire sună cam așa: „Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici se Împrilejise sabia lui cea iute În mâna lui cea vitează”, cu sufletul răvășit și chinuit de dureri cumplite, a plecat urechea și la plânsul lui Cocrișel și a scris, după dictare, acea epistolă către cărpănosul tată. Cronica În stihuri a lui Stavrinos pe mulți i-a Îndemnat s-o imite, iar dintre acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numai câțiva pași de terenul de joc din comuna neîmpăcaților noștri adversari și chiar dușmani. Arbitrul, plătit gras, mirosind a băutură și Îmbrăcat În pantaloni cu dungă suflecați până la genunchi - căci chiloții de la echipamentul regulamentar și-i rătăcise prin paturile răvășite ale unor curve cu care petrecuse toată noaptea pe daiboj (cinste din partea coruptului Consiliu Local condus de un primar Îmbătrânit În rele și incapabil de a face lucruri bune) - arbitrul, deci, acest ticălos pe care pământul Încă Îl rabdă, În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că, Îndrăgostit și năuc, alerga prin codri ținând-o de mână pe Aleasa lui. Intră În grotă și Începu s-o dezmierde nu ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar putea numi grotescul intertextualității: Nora lui Ibsen devine nepoata unchiului Vania al lui Cehov și conversează cu Zoe a lui Caragiale. Uneori cadrul temporal este răvășit prin aducerea acțiunii în contemporaneitate. De fapt, piesele lui G. sunt niște parabole „răvășite”. Ele se pot citi și ca ilustrări subtile ale motivului puterii. În Doamna Bovary sunt ceilalți, eroina se apără de plictisul vieții în doi prin uciderea virtuală și ritualică a soțului ei, intrând în dansuri macabre cu diavolul și aruncând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
pumnul strîns, și mîna stîngă pe piept, arătătorul și degetul mijlociu arătînd spre inimă - parcă vrînd să sugereze o inimă frîntă -, pe patul său din mansarda aflată pe Brooke Street, Holborn, în dreapta patului aflîndu-se un cufăr larg deschis cu manuscrise răvășite, iar drept înainte o fereastră luminoasă zăbrelită cu geamul stîng deschis, ca pentru a lăsa cale liberă sufletului să zboare din cameră și din lume (George Meredith a pozat pentru ea). Această pictură, în nenumărate variante, a devenit un fel
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
două pietre pe un singur mormânt 30. Textul anticipează pasajul revederii dintre Solange și Emanuel personajele romanului Inimi cicatrizate din vila Elseneur. Emanuel nu o poate identifica pe Solange, cea pe care a iubit-o odată, în femeia cu părul răvășit, murdară, care ține două păsări moarte în mână. Lipsa iubirii, în ambele situații, dezumanizează. Gând nu este singurul text poetic care se va regăsi în proza autorului. Plimbare marină înfățișează, de asemenea, un tablou pe care-l vom identifica în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și de cum "gazda" apare, îi cer daruri fără a-și declina însă adevărate identitate. Acesta, la rândul lui le refuză cererile, le bea vinul și nu le oferă de mâncare, ci începe să-i mănânce. Riturile de ospitalitate sunt astfel răvășite și violența adusă gazdei provoacă un șir de violențe și ea îi va aduce lui Ulise peregrinarea îndelungată și amânarea reînnoită a întoarcerii acasă; altfel spus, lunga călătorie a lui Ulise în drum spre Itaca, este pedeapsa zeilor, în special
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mișcări atât de mult amânate. Întoarcerea lui Ulise, a celui care a trăit și a îmbătrânit îndelung "văzând multe orașe, descoperind multe obiceiuri" și a cărui față a fost tăbăcită de călătorii, iar sarea de mare i-a brăzdat chipul răvășit, devenit de ne recunoscut pentru toți170, este întoarcerea celui care nu mai este același și care descoperă o țară care nici ea nu mai e aceeași, nu numai din pricina dezordinii iscate în absența sa, dar care este cu adevărat alta
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
momentului 1955. Începând cu al treilea segment, eșafodajul anecdotic, discursiv, al acestui Labiș al cetății nu mai are percutanța textelor lui cu miez, esențializate. Epoca de intesn dogmatism împresura. Citarea lui Maiakovski, altă dată, demonstra intenția adâncirii într-un prezent răvășit care-și căuta forma de expresie. Foarte puțini știu însă că în 1952 un număr din Iașul literar fusese retras brusc după publicarea unui Labiș disident. Textul încriminat era o parabolă, un montaj subversiv: cineva a legat cu o sfoară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și în cazul lui Telepinus: vîntul rănit nu mai poate zbura peste vegetații, să le asigure suflul vital. Regele zeilor, Anù, îl cheamă pe Adapa la raport, în ceruri. Înainte de plecare, Eà îl sfătuiește pe protejatul său: „să poarte părul răvășit și haine cernite”, ceea ce amintește de semnele funerare pretinse lui Dumuzi și lui Enkidu. O nedumerire a lui Anù merită reținută: „Oare de ce a dezvăluit zeul Eà unui om neînsemnat tainele cerului și ale pămîntului? Oare ce vom face noi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
decât prin intermediul jumătății de moarte, adică prin el însuși. Împerechere de Urmuz și Shakespeare, el trăiește un perpetuu travesti. E rege nebun („mori de vânt cu o mie de aripi, cocoși, pitici sălbatici, trâmbițe de pene, / cocoși regi albi, armate răvășite, / vă iau de picioare și vă rotesc/ deasupra capului/ și se face o aureolă de țipete/ deasupra capului meu”), fiind de fapt „ascunsul prinț al unui adevăr”. Este histrion cu pielea prăfuită și dinți de nichel, se joacă de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
acum unde s-a ajuns după acest tratament. (28.01.2009) Satul/țara lui „să ni se dea” Câțiva prieteni și colegi mi-au avansat versiuni alternative la imaginea pe care am propus-o, În tableta de săptămâna trecută, satului răvășit și secătuit de fibra umană de calitate. Profesorul Mircea Covic, de la Medicină, mă admonestează că am generalizat nepermis și invoc și zone mari din România (Bucovina, Ardealul, Banatul) În care ravagiile comunismului sunt mult mai reduse. Nu peste tot este
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de profund, și unul exterior, ostentativ, este prezent la nivelul întregii creații și prin alternanța între confesiunea tensionată și patetismul diluat în convenții, alternanță ce se regăsește în prima lui antologie, Poezii (1968). Prin Spațiile somnului (1969), poetul revine la răvășitele lumi interioare, la introspecție, dar și la prospectare, la ceea ce el numește „adâncul obscur”, „izvoarele somnului”, visul „haotic și nemărginit”. Reapar motivul germinației secrete, „sfera născătoare”, metaforă care atestă faptul că de astă dată geneza și perfecțiunea se confundă. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
de preoți. Pythia Însăși nu coboară În manteion decât cu „adâncă amărăciune”; glasul Îi răgușește 3, trupul și sufletul i se umplu de un „duh mut și rău” („allalou kai kakou pneumatos”)4, iese, În sfârșit, din sanctuar „cu totul răvășită” (ektarachtheisa), slobozind un țipăt „ciudat și Înfricoșător”, se aruncă la pământ fără cunoștință, punându-i pe fugă pe toți cei din jur. Moare la câteva zile după aceea. Este o moarte datorată, fără Îndoială, unei dereglări survenite În starea de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
răspunsuri era evident - se vedea clar după vocea ei răgușită - că nu izbutea să vorbească. Era Întocmai unei corăbii care se zbuciumă Încolo și Încoace, plină fiind de o exalație rea și tăcută 3. În cele din urmă, cu totul răvășită, se repezi spre ieșire, scoțând un țipăt ciudat și Înfricoșător. Se aruncă la pământ, punându-i pe fugă nu numai pe consultanți, ci și pe profetul Nicandros 1 și pe ceilalți slujitori ai cultului care se găseau acolo. După câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-i lipească în loc un fel de geamuri incomode, dând indecent înspre o seninătate adimensională. Luă fără mofturi banii oferiți pe mașină, după care, sub pretext că e așteptat pentru o misiune importantă la miezul nopții, se sustrase fără melodramă companiei. Răvășit cum se simțea, avea nevoie de un întreg lan de ovăz spre a se tolăni. Nu dormi decât chinuit, și asta și-n următoarele două-trei nopți. Motivul tulburării însă îi scăpa. Ca expedient, recurse la explicația cea mai simplă și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este înfățișat. Și nici moartea lui, doar prevestită de Hector, murind: de mâna lui Paris, lângă poarta Schee (poarta dinspre nord a Troiei). Abia din Odiseea mai aflăm că în jurul trupului său uriaș și frumos, întins în praf, cu părul răvășit, aheii s-au luptat o zi întreagă, cu înverșunare, până în amurg, când a izbucnit o furtună cumplită. Trupul a fost adus în tabără, spălat și uns. Aheii plângeau, își tăiau pletele în semn de doliu. Tetis, împreună cu toate zeițele mării
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a strigat, a urlat. Eforturile lui au fost zadarnice. N-a putut nici să spargă sicriul nici să ridice în spate pământul carel acoperea. A stat inconștient mai bine de două ore fără să mai facă eforturi. Prin pământul aruncat, răvășit, primea puțin aer. Și-a zis că poate nu-i în groapă, ci că visează că ar fi în groapă. Totuși, simțea răcoarea mormântului. S-a convins că a fost îngropat. A înțeles că cei ce voiau să scape de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
transpirație. Pe marginea terenului lusitan, Rednic se amuză. „Ce faci, dom’ director, gata?“ „A fost doar o încălzire, trebuie să mă antrenez mai bine“, zice Radu. Ce să mai înțelegi? Conform pozei, Radu arată ca în ’94. Aceeași coamă blondă răvășită, aceeași alură de adolescent, deși în buletin se află la borna 37. Nici n-ar fi așa mult. În fond, Dorinel e cu doi ani mai sărit decît el și s a băgat la joc, dorindu-și revenirea în echipa
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
a Eleonorei...” (O. Paler, Viața..., 9), Plecarea celui ce m-a căutat pe mine și a celor ce au întrebat de tine s-a produs în aceeași zi. ATRIBUTUL DESCRIPTIVTC "ATRIBUTUL DESCRIPTIV" Are ca regent: • substantive: „Femeile, palide, cu părul răvășit sub pălăriile strâmbe, așa cum fuseseră date jos, priveau ochii înfricoșători ai lucrătoarelor de la Regie.” (E.Barbu, 163) • pronume: „Ea, albă ca hârtia, se așeză pe scaunul de operație.” (I.L.Caragiale, IV,184), „Cel dintâi, foarte rece, își rotise încet privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
predate. I se părea că el și cu camarazii săi dădeau o bătălie povestită de tatăl lui: puștile acelea străvechi, trupele acelea de cavalerie... În fața lor, se dădea un cu totul alt război - o rapidă scurgere de blindate pe pământul răvășit de bombele avioanelor. Zâmbeau oare nemții văzând scânteierea săbiilor pe deasupra cailor, așa cum zâmbește cineva la trecerea unui automobil vechi de mai multe decenii, care amintește în mod naiv de o epocă depășită? Mai erau, de asemenea, în zilele alea ucigașe
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Otilia Cazimir, Magda Isanos, Coca Farago, Constanța Marino-Moscu, Mihail Drumeș, Nichita Stănescu. Poeziile din Răstignit pe un fir de nisip (1997), Răspântii pustii (2001), Hermeneutica iubirii (2003), Teroarea clepsidrei (2003) reflectă, după opinia lui Dumitru Micu, „maree ale unei conștiințe răvășite, intermitent de-a dreptul traumatizate. În reflecții și interogații pe cele mai diverse teme, eterne și seculare, de la geneza cosmosului la moartea universală, de la specificitatea, derutantă, a naturii umane la măștile disimulative ale dezumanizării, de la Dumnezeu și Iisus la absurdul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
realitatea vieții pe acest pământ. S-au creat astfel alți „neadaptați” - în afara celor care au plecat- printre cei care au rămas. „Cei mai săraci dintre săraci” - orfanii, copiii din familii nefericite etc. -, ieșind dintr-un tip de existență deja foarte răvășită, în timp ce înainte deveneau, ca să spunem astfel, „modelele modelelor”, creativ populare, azi devin „modelele modelelor” unei crize în care poporul cel mai sărac - lumpenproletariatul care nu mai e lumpenproletariat - vine în contact cu cultura (adică subcultura) burgheză. Ce fac copiii care
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]