539 matches
-
care să poartă actualmente și care niște enoriași le podobise d-acu cu flori și câte un ex voto. I-am dat ocol după gură, da m-am Învârtit fără să găsesc nici a mai mică În care să Înfiltrez răvașe. Nici o soluție dă continuitate, nici o crăpătură la un celindru așa Împunător! Am ginit că paznicu mă viziona ș-am luat-o dân loc spre casă. Chiar după-amiaza aia, am dat raită pân mahala, da m-am păzit, aia da, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care io ieram primu să le laud că iera gigea, n-avea gură. Mi-a răspuns grav, da nu trist: — Domne, tema anchetei care o faci ie peste capacitățile mele. Cutiile poștale n-are gură, fincă nu se mai pun răvașe În iele. — Și tu ce faci? l-am Întrebat. Mi-a răspuns, băgând sub nas alt kil: Se pare, domne, c-ați uitat că stați dă vorbă cu poștașu. Ce știu eu dă chestii-trestii?! Io-mi fac decât datoria. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aduc vorba dă rarități dă când iera bunica fată și m-am redus la tăcere. Când gingiile tac, creierii ferb. Am spus că, dacă poșta nu fonționează, opinia ar primi bine mesageria privată, rapidă, fără prejudecăți, În stare să canalizeze răvașe, și mi-ar aduce parai căcălău. Alt element pozitiv iera, după mine, că mesageria aia pusă În mișcare ar ajuta să să propage Înșelăciunile lu renviata Pro Bonu Public. La oficiu dă mărci și brevete, care m-am dus acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cerul de iarnă, aș putea să fac în așa fel încât să afle de la altcineva. Ben sări să-l îmbrățișeze. Tocmai se gândise la persoana ideală care să-i spună. Fran încercă să nu se mai gândească la Camilla, scriind răvașe cu scuze tuturor persoanelor care trimiseseră daruri, și să se concentreze pe ziarul care trebuia să intre la tipar. Vor fi nevoiți să plătească oricum florile, probabil și firma de catering. Va trebui să le trimită un cec. Și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în unele după-amiezi. La ianuarie în 4, îndată după anul nou 1926, au venit domnii. Venirea stăpânilor se datora paznicului celui bătrân de la Braniște. După gânduri mult și pregătiri, badea Toma se hotărâse, la sfârșitul lui noemvrie, să scrie un răvaș la Sibiu. Era al șaselea răvaș pe care-l scria badea Toma Orășanu în viața lui. Cinci le scrisese în vremea războiului - unde chiar învățase însemnarea slovelor. O asemenea scrisoare de la badea Toma avea nevoie de interpretare. Nu că slovele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
4, îndată după anul nou 1926, au venit domnii. Venirea stăpânilor se datora paznicului celui bătrân de la Braniște. După gânduri mult și pregătiri, badea Toma se hotărâse, la sfârșitul lui noemvrie, să scrie un răvaș la Sibiu. Era al șaselea răvaș pe care-l scria badea Toma Orășanu în viața lui. Cinci le scrisese în vremea războiului - unde chiar învățase însemnarea slovelor. O asemenea scrisoare de la badea Toma avea nevoie de interpretare. Nu că slovele n-ar fi fost bine rotunzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prietinii au întrebuințat-o la două pasagii, devenite dificile din pricina unui alt sistem personal al lui badea Orășanu. Anume, Toma nu socotea totdeauna necesar să cumpănească un cuvânt rostit - cu o grupă armonică de semne. După cum, în sinea lui, pretindea răvașului să spuie cu mult mai mult decât scrisese el, badea Toma avea și încredințarea că nu atât raportul între sunet, literă și înțelegere va face pe domni să știe despre ce-i vorba, ci o altă putere, al cărei simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și cu bunăvoința lui Dumnezeu, carele toate le rânduiește. Întru asta, badea Toma nu se înșela. O scrisoare de la pădure, în vremea asta, arăta stăpânilor că acolo s-a petrecut o dramă, fie între oameni, fie între sălbătăciuni. Iată transcripția răvașului, după varianta celor trei vânători: prea onorate domnule doctor ieronim dragu avocat în sibiu țara româniei aflați vă rog că al nostru camerad ursake nicula zis culi a avut o întâmplare cum pe lume nu sa pomenit nici încarteluia licsan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oplene, grămădind în juru-le blăni și provizii. Acuma debarcaseră. Și încă sunau clopotele celor doi cai de la sanie, când ei se înfățișau, ca la un tovarăș căruia îi duceau de atâta vreme grija. Ieronim Dragu purta în buzunarul de la blăniță răvașul lui badea Toma. Când au intrat în odaie stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum m-am spăimântat atuncea. — Apoi, nană Floare, interveni domnul Ionaș Popa, asemenea suferinți sunt grele, însă trec. I-a fost dragă Ana. Credeți dumneavoastră că de asta? se întoarse nana Floarea, privindu-i curios. — Asta se vede și din răvașul lui Toma. — Da, dar Toma ce poate ști? I-a părut rău lui Culi, într-adevăr, căci doar a fost muierea lui. Așa și mie mi-a murit soțul, fie-iertatul Negoiță, dar nu m-am dat cu fruntea de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să stea liniștit domn’ profesor Alexandrescu, că nu-i așa de ușor de mers la tribunal, ca și cum ai merge la..., na!, că era să spună altă aia... Oricum nu s-a primit nici o scrisoare. S-or fi pierdut pe drum răvașele cu pricina, că, deh!, poșta mai greșește și ea. Sau, poate, vor veni ceva mai târziu, peste câteva zile. Și, pe urmă, nici nu-i de mirare că a apărut articolul cu pricina. Tovarășul profesor Alexandrescu se înșeală dacă crede
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acest “dar”? --Că lupul își schimbă părul, dar năravul... --Adică? --Iaca și dovada. La 30 martie 1794, asistăm la o nouă cercetare, făcută de niște boieri trimiși de vodă pentru această uliță. Și spun boierii în anaforă: “Preînălțate doamne. După răvașul di jalobă ce-au dat către înălțimea ta sfinție sa Costandin arhimandretul egumenul de la mănăstire Trii Sfetitilor cum și târgoveții i mahalagii... arătând că și lângă zidul mănăstirii... din vechime ar fi fost drum... Iar acum de câtăva vreme prefectorul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
auzea nici în cer nici în pământ. Strigăte ale cotiugaragiilor și negustorilor, tropote și nechezat de cai, huruit de harabale goale sau pline, galop de cai îndemnați de călăreții de Țarigrad, care abia au ieșit din Curtea domnească cu vreun răvaș sau poruncă către cine știe cine... Peste toate plutea, ca niște păsări mari cu aripi întinse cât o lume, dangăt de clopot de la bisericile din preajmă... După ce cu chiu cu vai ne-am obișnuit cu acea larmă am pornit ținând aproape unul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
prietene de-ale mamei sale că singura justificare a existenței femeilor este necesitatea introducerii unui element destabilizator Între bărbați. Dansează excepțional, desenează isteț, dar grăbit, și are o surprinzătoare ușurință În mânuirea verbului, de care se folosește strict ca să compună răvașe de amor. E departe de a fi un personaj model. Există lungi perioade când Își urăște cordial familia. Este cu totul neprincipială. Filosofia ei se rezumă la carpe diem În ce-o privește și la laissez faire pentru toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
De altfel, prevederi similare vor face ulterior obiectul unor texte cuprinse în literatura juridică (Pravile), redactate și tipărite în Țările Române începând din secolul al XVII-lea (186). Nu este locul aici să inventariez toate tipurile de amulete, talismane, baiere, răvașe de leac, filactere, avgare etc., cunoscute și folosite de români în diferite scopuri magice. Amintesc textele- -amulete de influență creștină, prezentate și comentate de Nicolae Cartojan : Călătoria Maicii Domnului la iad, Epistolia Domnului nostru Isus Cristos, Minunile Sf. Sisinie (27
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
184, și II, pp. 125-138). Cel mai vechi document de acest gen - un descântec- amuletă scris pe două foi de plumb, descoperit în comuna Burănești- -Mehedinți - este datat în jurul anului 1300 (119). Tot în categoria talismanelor intră și așa- numitele „răvașe de leac”, descântece dublate de diverse desene și semne magice, înscrise (cu cerneală, cărbune, sânge) în spirală, în cerc, în elipsă, de la dreapta la stânga (de tipul : IAD ĂS TĂRĂDNÎ - UIRCS ET TĂRĂDNÎ ĂCNÂRB), încrucișat (polindromul SATOR - AREPO - TENET - OPERA - ROTAS
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cele românești, cum ar fi cele în spirală (29, pp. 418- 420), sunt atestate la babilonieni (121, p. 57), la cretani (122, p. 160) etc., forma labirintico-spiralată fiind con- siderată din cele mai vechi timpuri ca fiind apotropaică. La români, „răvașul de leac” era fie purtat la gât de bolnav, fie aruncat pe apă, fie înghițit (ca atare sau doar cenușa), fie uns cu miere și aplicat cu partea scrisă pe „locul pătimaș” ș.a.m.d. Dar nu numai hârtia putea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fie purtat la gât de bolnav, fie aruncat pe apă, fie înghițit (ca atare sau doar cenușa), fie uns cu miere și aplicat cu partea scrisă pe „locul pătimaș” ș.a.m.d. Dar nu numai hârtia putea fi suport al răvașului. Acesta putea fi imprimat fie în lutul unei cărămizi crude, care se cocea apoi (precum „zapisul” dintre Adam și Diavol, în tradiția populară ; cf. 180), fie pe fruntea bolnavului, fie în aluat, din care se cocea pâine (ca în această
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
La plăcinte cu răvașe El a stat până acum În cotlonul lui pe ace, Dar plăcinta când desface Dă peste-un răvaș de drum. O dezmiardă și-o alintă Și-o desface mintenaș, Dar nu dă peste răvaș, Ci de încă o plăcintă. În
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84157_a_85482]
-
La plăcinte cu răvașe El a stat până acum În cotlonul lui pe ace, Dar plăcinta când desface Dă peste-un răvaș de drum. O dezmiardă și-o alintă Și-o desface mintenaș, Dar nu dă peste răvaș, Ci de încă o plăcintă. În plăcinta-i dolofană, Aromată și-aurie, A găsit o damigeană Desenată pe hârtie.
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84157_a_85482]
-
La plăcinte cu răvașe El a stat până acum În cotlonul lui pe ace, Dar plăcinta când desface Dă peste-un răvaș de drum. O dezmiardă și-o alintă Și-o desface mintenaș, Dar nu dă peste răvaș, Ci de încă o plăcintă. În plăcinta-i dolofană, Aromată și-aurie, A găsit o damigeană Desenată pe hârtie.
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84157_a_85482]
-
ajutor... spuse căpitanul. Singurul ajutor din afară. Cu voia sau fără voia lui Matei. Un nou curier sosi, cu calul În spume, și Întrebă unde se află măria sa. În același timp, unul din Apărători se apropie de Oană, cu două răvașe făcute sul. - Mesaje venite pe calea săgeții, de la miazăzi și de la Răsărit! spuse oșteanul. Oană Îl citi repede și se Întunecă. - Vești proaste? Întrebă Alexandru. - La prima mă așteptam. Dinspre sud au intrat În Moldova peste zece mii de spahii. Călăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apoi se opri și spuse: - Oștenii tăi, căpitane Oană, să plece chiar acum spre toate corpurile de oaste. La intrarea cortului se auzi tropot de cal și un Apărător ceru Încuviințare să intre. Ștefan aprobă, iar luptătorul Îi Întinse un răvaș căpitanului Oană. Acesta Îl deschise și privi Întâi semnătura. „Angelo”. Textul era scurt. „Veghează asupra voievodului. Cuceritorii au ajuns la Vaslui”. Dimineața de 10 ianuarie 1475, Vaslui Ceața acoperea totul. Oștile Moldovei intraseră În dispozitiv din după-amiaza zilei precedente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Gavrilă și Neculai, foști copii de trupă În corpul ienicerilor, eliberați cu opt ani În urmă de o acțiune a noastră În sudul Dunării. Membri În rețeaua de informații a Apărătorilor În Imperiul Otoman. Sosiți direct de la Istanbul, fără nici un răvaș, cu știri secrete. - Să trăiești, măria ta! spuse Gavrilă, făcând un pas În față. Căzură trei cai sub noi până ajunserăm la Suceava. Sultanul se ridică din boală și adună vizirii. - Când? Întrebă Ștefan. -Acu patru zile. Îl dădu jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că se poate și mai rău... spuse Gabriel. Cuceritorii au intrat În alertă. Avem două opțiuni. Luptăm aici, În Cornul de Aur, fără nici o șansă de a trimite mesajele spre Moldova. Sau cifrăm esențialul, ne apropiem de țărm și trimitem răvaș cu săgeată la primul loc de primire a mesajelor din rețeaua noastră de la Istanbul. Apoi, dacă altă ieșire decât moartea nu e, ridicăm pavilionul Moldovei. Asta va alerta iscoadele noastre, iar mesajul va fi trimis imediat spre Suceava. Nici Apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]