800 matches
-
și-nvăluiți în nori Zicînd: "Șilo40 e-n ruine, fratele nostru e bolnav: Albion, El, 470 Pe care il iubești, este bolnav; rătăcitor își părăsește casă Veșniciei. Și Fiicele lui Beula, îngrozite, închis-au Poartă Limbii. Luváh și Urizen se războiesc în jurul cortului cel sfînt"41. Așa vorbiră-Ambasadorii din Beula, si cu solemnă întristare Fost-au aduși în fața prezenței divine, și în genunchi se așezară jos 475 În valea lui Conway 42, acestfel povestind Războaiele Morții de Veci: "Omul cel Veșnic
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de groază lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc, cu-ale lui Tharmas valuri războindu-se și cu Zăpezile lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul crescu urlînd cu strășnicie în focurile sale; 110 Los o învălui cu teamă pe Enitharmon într-un nor rece alb, Apoi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
relații incestuoase pe care a avut-o cu fiica sa cea mai mare, după distrugerea Sodomei și Gomorei (cf. Geneză 19, 37). 286 (VIII, 360) Madian: În Biblie, fiu al lui Avraam de la Chetura; Madianiții (urmașii lui Madian), s-au războit cu copiii lui Israel (cf. Geneză 25, 2-4; 37, 28). 287 (VIII, 361) Ada, Țila, Căina, Naama, Tamar, Rahab, Tirța, Maria: Ada și Țila (sau Sela; engl. Zillah) sînt cele două neveste ale lui Lameh (Geneză 4, 19); Naama este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
imense, dar nu prin unirea cu celălalt, ci prin cucerirea sau distrugerea lui. De aceea, analizând ansamblul confruntărilor și bătăliilor dintre pivoții importanți ai acestui spațiu (pivoți care, repetăm, în loc să se unească pentru realizarea unității euro-asiatice, au continuat să se războiască pentru realizarea aceluiași obiectiv, dar nu unindu-se, ci distrugându-se reciproc), rezultă niște linii (direcții) strategice de confruntare Est-Vest (culoare sau coridoare strategice), foarte importante, consideram noi, ieri, în epocile invaziilor și cuceririlor armate, ca și azi, în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
demon mă pune-n mișcare/ Ce taină mă-ndeamnă la drum./ Dar simt că m-apasă păreții,/ Eu sunt chiriaș trecător:/ În scurtul popas al vieții/ Vreau multe schimbări de decor”. Efortul de a evita și chiar de a se război cu sentimentalismul desuet e vizibil aproape în tot locul în poezia lui T., rezultatele nefiind însă întotdeauna cele așteptate. Definitorii pentru umorul liric sunt poeziile-confesiuni Pagliaccio și Testamentul unui poet cunoscut, nu cele mai bune, dar cele mai explicite, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Eminescu, a fost dintotdeauna calea regală a istoriei românești. Pe vremea intrării lui Mahomed în Țara Românească împotriva lui Vlad Țepeș, sârbul Constantin Mihalovicz de Ostrovița, aflat în București, mărturisea că opinia generală în Balcani era că "oricine s-ar război cu românii, chiar să-i învingă, numai pagubă are. Aceasta-i foarte natural, pentru că românii nu sunt popor cuceritor, de aceea și apără ce-i al lor cu îndărătnicie, pentru că ce au cu drept au și al lor este."112
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
are altă urmare decât un îndemn foarte acru la executarea capitulațiilor și, în plus, un mesaj al trimisului englez pe care îl cităm cuvânt cu cuvânt: "Dacă guvernul dumneavoastră nu e mulțumit, i se răspunse agentului Principatelor, să-i declare război grațioasei mele suverane!" Minunată vorbă, dar era adresată unor oameni neputincioși. Se semnează un tratat de comerț cu Serbia, dar afacerea se desfășoară și plenipotențiarul este desemnat fără știrea prințului I. Ghica, ministru al afacerilor externe. Acesta își dă demisia
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
său, împăratul. A ajuns la un lac, între două creste dantelate ca un maxilar de lupoaică; luna răsărea, făcând să lucească nisipul de aur de fundul lacului. El intră în palatul împăratului vecin; acesta, departe de a dori să se războiască, îi cere prietenia și sprijinul. Cei doi prinți se îmbrățișează și de declară frați de cruce, în uralele boierilor. Își pun unul altuia întrebări. Împăratul spune: "De cine-n lume te temi tu mai mult? De nime-n lumea asta
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
face într-o manieră ferventă și exclusivistă, ca în Mic tratat de estetică sau Lumea văzută estetic. Lucrarea însumează, mai întâi, principalele campanii antitradiționaliste la care participase în deceniul al treilea, după ce în prima lui „bătălie” literară, datată 1914, se războise pentru legitimitatea simbolismului la noi, noua orientare fiind considerată „singurul cort de adăpost în Sahara eminesciană”. Într-o secvență a cărții, eseistul încearcă o - minimală - elucidare teoretică, exersându-și spiritul disociativ în definirea „frumosului estetic”, demers însoțit de două „pilde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
caz, toate bunurile 43) Radu de la Afumați l-a învins pe Dragoslav Purcarul (un sol al său le comunica brașovenilor acest lucru către sfârșitul anului 152244) și i-a tăiat capul. Și celălalt soț al Ruxandrei, Radu Paisie, s-a războit cu un doritor de domnie. Voievodul a procedat cu „hicleanul”. Ivan Viezure din Lieștii Vâlcii potrivit obiceiului: domnișorul „și-a pierdut capul și averile sale, pentru că Ivan s-a ridicat domn, iar Radul voievod l-a prins și i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Brâncoveanu, nu putea scăpa prilejul să arunce o suspiciune „de otrăvire” asupra celui care îi oprise cariera dregătorească și îi oferise și un stagiu la pușcărie: „Scarlat paharnicul, ginerele lui Costandin vodă, fiul preaslăvitului Alexandru dragomanul, care ținea pă Ilinca, războindu-se rău, au murit în Târgoviște. Mulți zicea pă acea vreame să-l fie otrăvit Costandin vodă pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșăi, de aceasta Dumnezeu va ști mai bine și va plăti fieștecăruia după vina
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unitate, Întrucât ea a oferit modalitatea cea mai clară de identificare a românilor Între ei Înșiși ca si a lor de către străini. Așa cum arată cronicarul italian Antonio Bonfmi "Românii s-au luptat În așa fel, Încât par a se fi războit mai mult pentru păstrarea limbii decât pentru viață " Unitatea, libertatea, independența națională idei cu caracter de generalitate se formează În decursul studiului istoriei. Textele literare cu conținut istoric, cuprinse În noile manuale alternative de citire se caracterizează prin apartenența lor
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
în termeni de putere, într-un mod rațional și egoist, și pe care le urmărește în vederea maximizării puterii și securității proprii. Aceste interese pot fi uneori conflictuale, ceea ce poate determina declanșarea de conflicte armate. Spre exemplu, în 1916, SUA declara război Germaniei pe baza faptului că politica sa era una inacceptabilă din punct de vedere moral. În realitate însă, miza și interesul Statelor Unite de a interveni în război au mers mai departe de atât: SUA încercase încă din vremea războiului americano-spaniol
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
strânse, astfel încât eventuala lor deteriorare să nu poată genera un casus belli. În al doilea rând, aceste state trebuie să aibă suficientă putere pentru a evita declanșarea unui război între ele. Altfel spus, ele nu trebuie doar să nu se războiască, dar și să se abțină în mod voluntar de la folosirea forței și amenințării cu forța în relațiile dintre ele - mai mult chiar, să nu conceapă ca ținând de posibil un conflict armat între ele. Componența unei comunități de securitate aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
pacifiste dintre democrații, mai mulți autori au încercat să demonstreze natura pașnică a regimurilor democratice (vezi Mansfield și Snyder, 2003, pp. 113-126). O serie de studii din anii ’80 au oferit dovezi sistemice clare în sensul că democrațiile nu se războiesc una împotriva celeilalte. Dar acest lucru nu înseamnă că democrațile sunt mai pașnice decât alte regimuri politice (Levy, 2003, p. 13). Cercetările în domeniu arată că democrațiile au aceeași predispunere de a declanșa războaie ca și regimurile autoritare, ele implicându
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
clan și protectori", nu ne-a fost dat până acum să citim o receptare atât de pertinentă, profundă și obiectivă, cvasi ... călinesciană, a cărților lor și a epocii în care au trăit între extaz și agonie, între ditirambi și diatribe, războindu-se în reviste prin duelgii, sicari, oameni de casă. Fără să ne permitem a glumi, Eugen Negrici pare a ști totul și încă ceva pe deasupra, stilul său îndeobște academic (dar ce nu-l cruță nici măcar pe mult informatul poet și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al cincilea î.e.n., atunci cînd au avut de înfruntat amenințarea atacurilor perșilor, dar s-au angajat în sinucigașele războaie peloponeziene dintre Atena și Sparta, fiecare sprijinită de aliații ei. În ciuda divizării lor politice și a disponibilității lor de a se război unii cu alții, grecii erau conștienți de unitatea lor culturală și împărtășeau un puternic sentiment de superioritate față de "barbara" lumea din afară. Harta 2 Grecia antică și Balcanii. Marea moștenire culturală a Greciei antice, care a marcat atît de mult
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
atins apogeul în timpul domniei lui Ioan Asan (1218-1241); deținînd iar statutul de putere balcanică majoră, statul bulgar avea în posesie un teritoriu foarte întins. Dar situația nu era deloc stabilă. În timpul domniilor care au urmat, imperiul s-a dezmembrat; nobilii războindu-se între ei pentru controlul asupra regiunilor rămase în mîinile bulgarilor. Cel mai puternic stat din Balcani avea să devină Serbia, care a pus stăpînire pe teritoriul Macedoniei, care făcuse odinioară parte din imperiile bulgar și bizantin. Serbia. Sîrbii, un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
slab. Vechii dușmani erau, firește, aceiași. Conflictele cu cel de al doilea Imperiu Bulgar și cu Serbia au fost deja analizate. Interesele Bizanțului erau afectate și de evenimentele petrecute pe coasta Mării Adriatice, unde Ungaria, Veneția, Croația și Bosnia se războiau între ele pentru supremație. Vestul Balcanilor și coasta Adriaticei: Croația, Dalmația, Bosnia și Albania După ce au invadat Balcanii, slovenii și croații, ambii popoare slave, s-au stabilit în partea de nord-vest a regiunii studiate. Slovenii nu alcătuiau o entitate politică
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
nevoit să părăsească țara în decurs de un an. Între 1747 și 1756, Bosnia a trecut printr-o perioadă de anarhie care a cuprins atît orașele, cît și satele. În cadrul acestui deceniu, notabilii locali au strîns dările și s-au războit între ei. Căpitanii luptau împotriva ienicerilor, care, la rîndul lor, aveau conflicte cu alți ieniceri. În 1752 a fost trimis un alt vizir, Mehmed Pașa Kukavica, ca să facă ordine, acesta reușind prin 1756 să readucă pacea în provincie. El a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
deci scump și în același timp periculos. Așa cum am văzut, Poarta avea o înclinație pentru executarea pe nepusă masă a celor a căror politică nu era pe placul ei sau nu dădea rezultatele scontate. Se pune deci întrebarea de ce se războiau atît de înverșunat familiile grecești pentru ceea ce părea să fie o onoare îndoielnică. Aspectele legate de prestigiu erau firește importante, dar și faptul că postul acesta putea aduce profituri enorme conta foarte mult. O autoritate în domeniu a apreciat că
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
numeroasă, dar și deoarece ei acopereau efectiv o necesitate reală în multe zone. Odată cu scăderea drastică a autorității centrale și a capacității de a ține sub control mediul rural, multe zone au căzut în mîinile cetelor de bandiți. Acestea se războiau între ele, dar colaborau strîns în fața pericolului unui amestec din afară. Lideri puternici, cum erau Kara Mahmud și Ali Pașa, puteau măcar să garanteze menținerea unei ordini de bază în regiunea lor și să presteze unele servicii guvernamentale, cum erau asigurarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
din Europa cît și în cea din Asia, aceste state nu aveau granițe comune și nu se puteau confrunta decît indirect sau la frontiere îndepărtate, cum era cea din Afganistan. Era de asemenea dificil pentru o putere maritimă să se războiască direct cu o națiune a cărei putere era bazată pe armata ei terestră; era o luptă între elefant și balenă. Singurele regiuni unde cei doi competitori puteau intra în conflict direct erau zona Mării Negre și cea a Mediteranei de est
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în slujba otomanilor, alcătuiau cea de a patra categorie. Din punct de vedere social, notabilii, proprietarii bogați de corăbii din insule și militarii, care beneficiau de sprijinul țăranilor, constituiau trei elemente distincte, putînd fie să se alieze, fie să se războiască între ele. Să observăm că nu a existat nici o mișcare țărănească asemănătoare celei din Valahia. Ca individ, țăranul era strîns legat de structura socială a propriei sale comunități închise; el lupta alături de căpetenia locală pentru interesele zonei în care locuia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
relații familiale constituiau temelia sistemului social și politic de pe tot cuprinsul Balcanilor. În Muntenegru, episcopii au trebuit să facă față opoziției clanurilor și familiilor rivale. O situație asemănătoare exista și în Serbia, unde Karagheorghe și Miloš erau nevoiți să se războiască cu liderii locali sprijiniți de partizanii personali și de familiile acestora. Și viața politică a Greciei era axată pe activitățile liderilor politici ai căror suporteri îi considerau drept călăuze și de la care se așteptau la protecție și favoruri. Relația aceasta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]