3,857 matches
-
citesc dintr-o ochire ca neonazist. Să fie limpede: eu nu afirm că românii au fost mai puțin fanatici. Și ei s-au lăsat folosiți, și ei au făcut exces de zel, și ei au profitat, și ei s-au răzbunat. Ba bine că nu! Am citit că temnicerii români turnau, din inițiativă proprie, apă pe cimentul celulelor. Așa-zisa neagra era mai udă și mai strîmtă decît sicriul. Mai este un argument: evreul Steinhardt a făcut aceeași închisoare ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rus, ungur, ce va fi fiind, trebuie să-și asume trecutul. André Glücksmann scria că a înțelege ce (ni) se întîmplă e o chestiune de cultură. Eu adaug: și de memorie corectă. Altfel se ajunge la alte aberații. Trecutul se răzbună dacă (te faci că) nu-l cunoști. Da, Șichy, eu îmi asum, în ce privește proletcultul, o obsesie. Fac "abuz de memorie". Și mă pot justifica. Pauker și Teohari au programat distrugerea intelectualului român. Arestările ordonate de ei nu erau nici nemotivate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și mereu, ce-am crezut a fi camaraderie a eșuat tam-nesam -, în propuneri indecente, șantaj, amenințări. De la "camarazi" mi-au venit cele mai mari necazuri și cele mai deocheate bîrfeli, tip "regina cu hormonii în litigiu". Vreo trei-patru s-au răzbunat crunt pentru "necooperare". Pînă și hulubul gras și înfoiat pe care-l hrănesc de ani buni, vreo cinșpe, cînd e turbat de dragoste huruie la geam ca nebunul, dară-mi-te mîndrele exemplare de bărbătuși din Jurassikul ieșean. Mmda. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pe cele proaste le recartam, le dădeam la schimb altor librari mai neavertizați. Pe cumpărătorii mei i-am ferit de ele. Numai din Milucă, șef peste cercetare, n-am vîndut nici un exemplar. Am vrut-o, să nu creadă că mă răzbun pentru că mă dăduse afară din institut; dar nu mergeau cărțile lui și pace. Nu interesau. Să mă-ntorc. Mă tot întreb dacă viața bate cartea sau dacă, totuși, cartea bate viața. Oricum, bat vînturi ostile autorilor. Știu că apariția antologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
injurii. Doar bulgărele (obștesc) de pămînt peste sicriu. În grațiile filoloagelor a rămas și după ce n-a mai fost director. Pohta erotică nu i s-a stins nici la șaptezeci, dar Antoaneta vache-qui-rit l-a tradus. "Futelniță mecanică", s-a răzbunat, deloc ievaziv, Mistrie. Antoaneta a preferat rolul de amantă legitimă a noului șefulică Milucă, legătură cunoscută în tot cartierul Tătărași. O știe și domnul Ionel, ajutorul meu într-ale grădinăritului. În decembrie, "fetele" își făcuseră mai toate lobotomie, după exemplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spun de ce. N-am discutat încă cu avocatul meu. E o babă curioasă și prepuelnică. Invidioasă pe tot ce mișcă în jurul ei. Ideea de triplu soț i s-a părut un afront; ea care a trăit singură toată viața. Se răzbună acum prin mine pe toate femeile măritate pe care le-a cunoscut. Îți imaginezi, trebuie acum să apar cu el în văzul lumii, după ce m-a înșelat și compromis ani de zile cu mironosița aia. Țiitorul: Poate ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
judecată. Mărturisesc că de pe vremea comunismului n-am mai văzut atâtea transformări într-un timp atât de scurt, domnilor! Mai rămâne să se transforme și doamna Dora într-o erinie și nu mai e nevoie de niciun proces, zeii sunt răzbunați. Sinele Mic: Aveți perfectă dreptate, domnule! Nu e nevoie de niciun proces, pentru că această curte nu precizează sensul, domnilor! Problema este că dumneavoastră nu ați priceput încă sensul disocierii noastre. Iar fără ca să înțelegeți, nu ne puteți judeca. Nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ieșiseră. Aveau destin. Și liber arbitru. Înfumurarea lor le detașă pe femei de jocul ca joc, refuzând credința în el. Odată cu dispariția crezului în seriozitatea jocului, dispărea copilăria însăși. Și căluțul-balon, și balonul-buburuză simțiră trădarea și hotărâră, independent, să se răzbune. Dacă au făcut ce au făcut în același timp, înseamnă că au comunicat telepatic. Acestea le ofereau credința că sunt vii. Și calul țâșni din Universul de Aici și călcă în picioare buburuza de Dincolo. La fel calul de Dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
animalul ei preferat, știam că lumea se mira și tu poate ai să te miri, dar eu găsisem rochia de mireasă potrivită, nu mi-o lua Mamă, nu e a ta, tu ai fost mireasă, eu niciodată, am să mă răzbun, tu știi că pentru tine fac totul, mirele meu, așa cum sunt între patru pereți, sunt mai liberă decât Mama, nu-i nimic, am să improvizez, să zicem că perdeaua e rochia mea de mireasă, florile false din vază sunt buchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuia să ne supunem. Nițică răbdare, în momentul ăsta avem cu toții nevoie de puțină liniște, încearcă Petrică să fie împăciuitor, numai niște nesăbuiți s-ar fi aruncat așa cu capul înainte cînd ordinele erau foarte clare. — Eu tot o să mă răzbun, nu se lasă Monte Cristo, gîndindu-se la electronicele, țigările și țoalele pe care i le confiscaseră vameșii ultima dată cînd se întorcea din Occident. — Răzbunarea e o cauză nobilă, e de acord domnul Președinte, dar necesită puțină răbdare, încearcă iar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune o umilință pe care oricine altcineva ar fi uitat-o de mult, își amintește Curistul. Pe banii și benzina mea fac ce vreau, nu se lasă șoferul, așa că n-aveți decît să vă gîndiți bine de-acum înainte ce perle
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scufunda în apa care începea să fiarbă. În aceeași clipă, un miros suav de ierburi umplea bucătăria. Inhalîndu-l, simțea cum o lene plăcută i se instala în tot corpul înmuindu-i mușchii, dilatîndu-i încheieturile mîinilor și picioarelor. Vreți să vă răzbunați, dom’ Roja? spune Tîrnăcop. — Credeți că ar mai folosi la ceva? întreabă Roja. — Niciodată nu e prea tîrziu, spune Tîrnăcop. Chiar dacă după alegeri, Părințelul și Curistul s-au ajuns, au pus mîna pe bani, și-au făcut pile prin Senat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
N-a fost să fie. N-am putut trece de proful de română. Îmi plăcea matematica. Ce avea cu mata, un copil? L-au prădat frații mei și legea nu le-a făcut nimic. Hai, dom' Laurențiu, doar nu se răzbuna pe mata! Ba da, dom' profesor. La toate aveam note bune... Dom' Laurențiu, să nu-mi spui că din cauza unui profesor te-ai împotmolit! Să mor eu dacă nu-i adevărat. Eu nu te cred. Eu sînt profesor și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
evitat alte mesaje expediate cu pumnul. Amicii nu mai rîdeau. Erau chiar revoltați că un idiot a lovit așa o bijuterie de fată. Dar ce, cum, pentru ce? O cam meritam... Toți erau contrariați. Unii chiar ar fi dorit să răzbune o așa măgărie. Cu o sinceritate debordantă, Roxana începe a povesti: M-a încîntat. Era de o cultură vastă și în varii domenii. M-a invitat la munte. Am mers cu plăcere, ne-am pregătit îndelung. Aveam mari așteptări de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
obosea mâna, lovea cu picioarele; când oboseau picioarele, se urca cu genunchii pe capul ei și încerca să-l strivească ca pe un pepene. Zi, mă, zi de ce-ai pus focul? Ce ți-am făcut eu, mă, să te răzbuni? Spune, mă, grijania mă-ti! Cine te-a plătit, sănătocule, să arzi mânăstirea? Spune ce jâdan împuțit, cine ți-a sucit mințile? Cruciulița mamii lor de masoni, nici în creierul munților nu ne este îngăduit să trăim! Nimeni, părinte, jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
omului și adecvarea cuvîntului. O astfel de cursivitate a gîndirii și frazării o întîlnim o singură dată în scrisul românesc: la publicistul Eminescu. Nu prin lingușire voia Machiavelli să-și recapete poziția, ci printr-o carte utilă care l-a răzbunat pentru neșansa de a fi sfîrșit în dizgrație. Un punct pe cît de sensibil pe atît de interesant e condiția psihică a autorului, cea care a alimentat scrierea Principelui, și care n-a reținut prea mult atenția exegeților. Să nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au avut de suferit din pricina lor nu pot deveni primejdioși, deoarece sînt săraci și răzleți, după cum am mai spus15. De unde urmează constatarea că pe oameni trebuie să-i iei cu binele, sau să-i distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău ușor care le-a fost pricinuit, dar nu se pot răzbuna în schimb pentru ceva grav; așa încît este necesar ca răul pe care i-l faci cuiva să fie de așa fel încît să nu ai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răzleți, după cum am mai spus15. De unde urmează constatarea că pe oameni trebuie să-i iei cu binele, sau să-i distrugi cu totul, fiindcă ei se răzbună pentru un rău ușor care le-a fost pricinuit, dar nu se pot răzbuna în schimb pentru ceva grav; așa încît este necesar ca răul pe care i-l faci cuiva să fie de așa fel încît să nu ai a te teme de răzbunare. Dacă însă, în loc de colonii, principele întreține acolo trupe militare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și a leului, animale pe care, cum am spus, un principe trebuie să le imite. Cunoscînd nehotărîrea lui lulianus, care era împărat, Sever își convinse armata ce o comanda în Slavonia, că ar fi bine să meargă la Roma ca să răzbune soarta lui Pertinax, care fusese ucis de pretorieni. Sub această aparență, fără să arate că aspiră la imperiu, își îndreaptă armata spre Roma, ajungînd în Italia înainte chiar de a se fi știut ceva de plecarea lui. Odată sosit la
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
duce pînă la capăt răzbunarea." (II, 28) "Cei care conduc nu trebuie să aibă niciodată atît de puțină considerație pentru un om încît să creadă că, deși a fost copleșit de injurii și ultragii, acela nu va căuta să se răzbune, chiar cu prețul vieții." (II, 28) "Soarta îi orbește pe oameni atunci cînd nu vrea ca ei să se opună planurilor ei." (II, 29) Dacă dovedesc că Roma însăși, unde se găsea atîta virtute, atîta religie, atîtea instituții înțelepte, ne
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să dorească principii buni și să-i suporte pe ceilalți, așa cum sînt." (III, 6) "Un principe care inspiră ură tuturor este fără îndoială mai urît de cei pe care i-a supărat cel mai tare și care doresc să se răzbune. Această dorință le este amplificată de aversiunea generală pe care aceștia o știu îndreptată împotriva lui." (III, 6) " Acela care este amenințat și care se vede presat între necesitatea de a îndrăzni totul și aceea de a suporta totul devine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
însă că nu amorul tînărului Tarquinus pentru Lucreția, ci maniera violentă de a face amor a dus la răscoala Romei; și cum această violență trezea în oameni amintirea altor violențe comise de Tarquini, s-au gîndit atunci serios să le răzbune; dacă aventura Lucreției nu e cumva doar un roman. Nu spun acestea pentru a scuza înclinațiile amoroase ale principilor, ele pot fi, din punct de vedere moral, rele; n-am vrut să arăt aici decît că nu galanteria i-a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ales) cu siguranță altă meserie, nu pe cea de „apostol”. De asemenea, nu cred prea mult nici în explicația politic-naționalistă: decepționat de mesajul metafizic și universalist al unui Mesia care ezita în fața acțiunii directe, politice, apostolul zelot s-ar fi răzbunat trădându-L. O asemenea teză se întemeiază, dacă nu pe o contradicție, cel puțin pe o imprecizie: dacă Isus nu era un Mesia politic, atunci pentru ce a fost condamnat la moarte de către Sinedriu și Pilat? În fine, se cuvine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și Iuda pleacă în transă spre locuința lui Caiafa. În capodopera sa Maestrul și Margareta, Mihail Bulgakov inventează un scenariu inedit al morții lui Iuda. Îndată după Răstignire, evanghelistul Matei se hotărăște să-l ucidă pe trădător și să-și răzbune în felul acesta Învățătorul. Dar planurile îi sunt dejucate de Pilat. Într-adevăr, în chiar seara zilei în care Isus își dăduse sufletul, căpetenia serviciilor secrete romane, prinzând din zbor o aluzie a lui Pilat, pregătește operațiunea. Iuda e ademenit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în Paradis de către îngerul Samael (în traducere, „Otrava lui Dumnezeu”). Văzând isprava, Dumnezeu îi blestemă pe amândoi: și vița, și îngerul. De aceea îi interzice lui Adam să se apropie de fructul socotit, încă de la origine, spurcat. Pentru a se răzbuna, diavolul îl duce în ispită pe Adam cu rodul viei. Interpolarea creștină vizează rezolvarea unui paradox teologic: dacă vița-de-vie a fost blestemată de către Dumnezeu, atunci de ce vinul se folosește în Biserică (aluzie la taina euharistiei)? Iată răspunsul îngerului! În timpul potopului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]