KorAP: Find »[drukola/base=răzeș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...73 >

1,802 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

la adăpostului codrului, aerul avea să devină mai răcoros. Se simțea mireasma frunzelor de fag și a ierbii crescute sălbatic În apropierea Siretului. Era vreme de cules recoltele de pe câmpiile și dealurile țării. Voievodul știa asta, cum o știau și răzeșii și călăreții plecați să oprească valul tătarilor. O vară fără recolte Însemna un an de foamete și de sărăcie. Nimeni nu știa, Încă, de ordinului secret al domnitorului. Dacă spătarul Mihail și căpitanul Oană izbândeau măcar să salveze Suceava, călărimile aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
urmărirea lui Eminek! Dacă Îi ajungem din urmă, nu intrăm În luptă decât la semnalul meu! Vești de la voievod? - Da, căpitane! spuse Modruz. Două răvașe! Căpitanul le citi pe amândouă cu voce tare. Ne retragem de la Pâncești spre Valea Rea. Răzeșii au oprit Înaintarea ienicerilor. Dar numai până mâine. Stolnicul Toma și comisul Hrană căzuți În luptă. Pierderi grele În rândurile pedestrimii. Frontul ținut de arcași. Voievodul atacat cu lancea de un ienicer, dar salvat de buzduganul lui Alexandru. Pietro. Răvașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe tine și pe cei doi copii ai lui. Dar știa că nu se poate. Ultima lui dorință a fost să fie Îngropat la Murgeni, unde a trăit o viață Întreagă și unde și-a văzut copiii crescând. Douăzeci de răzeși din partea locului s-au oferit voluntari să-l ducă, pe drumuri ascunse, spre casă. Înmormântarea va fi de azi În trei zile, la apusul soarelui. După cum te cunosc, vei Încerca să ajungi acolo. Nu te sfătuiesc. Întâi, fiindcă am nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Încet și blând. Erina Își lipi fruntea de umărul lui, dar se depărtă din nou, ca și cum și-ar fi amintit un lucru important. - Unde e? - Speram să nu mă Întrebi... șopti căpitanul. În drum spre casă. Spre Murgeni. Îl duc răzeșii de pe Valea Bârladului, care știu drumurile ascunse prin păduri. -La Murgeni... repetă Erina, cu privirea pierdută. Când?... -Peste trei zile. La apus. Adierea dimineții culcă ușor iarba Înaltă a câmpiei. La o sută de pași, Apărătorii Își pregăteau caii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nici un miracol nu se produsese. Ștefan reușise, totuși, din câte Înțelegea căpitanul, să țină În loc valurile de ieniceri vreme de șase ore. Ba chiar existase un moment În care urdia Încercase să se retragă. Arcașii voievodului stăpâneau pădurea, iar vitejia răzeșilor conduși de Ștefan și de toți boierii și căpitanii săi era uluitoare. În ciuda forței copleșitoare a Semilunei, bătălia de la Valea Albă fusese la un pas de a fi câștigată de Moldova. Dar, atunci, Însuși Mahomed se aruncase În luptă. Poruncise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ceilalți brazi, drepți, Înalți și veșnici. Era un loc În care se ajungea greu, pe poteci știute doar de oamenii pădurii. Dar era un loc sigur. Voievodul se opri la marginea poienii, așteptând. În spatele lui, oastea de plăieși, țărani și răzeși se opri și ea. Se adunaseră, până acum, peste opt mii de oameni. Veniseră pe jos, peste crestele munților, din ținuturile Vrancei, Neamțului, Dornelor, Hotinului, și din câmpiile Sorocăi și Orheiului. Fierarii satelor de munte se apucaseră de făurit săbii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
o victorie. Pe umerii lor apăsa prima șarjă din lupta grea și Îndelungată a eliberării. Auzeau tropotele spahiilor, gâfâitul cailor, clinchetele armelor lovite de oblâncul șeilor, și, deasupra lor, răsuflarea rară și adâncă a pădurii. Știau că pe flancuri așteptau răzeșii, cei care nu luptaseră la Valea Albă și aveau de dovedit că erau la fel de vrednici ca cei care se jertfiseră acolo. Știau că În spatele lor se află călărimile proaspăt adunate la porunca voievodului, conduse de spătarul Costea. Oșteni noi, tineri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de Scaun, zările se aprinseseră. Nu era soarele, care răsărise demult. Era chiar Focul. Cerul se Înroșea și orizontul se frământa În vâlvătăi. Tunete se auzeau, Înfundat, ca și cum o furtună neașteptată s-ar fi apropiat, distrugând totul În calea ei. Răzeșii Începură să-și facă cruce. - Foc În cer, În zi sfântă... , murmură cineva. Se schimbă crugul vremii... - Mențineți pozițiile! porunci voievodul. - Dar, doamne, porunca nu era să ne retragem? Întrebă spătarul Cosma. Am spulberat primul val de spahii... dar iscoadele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mi-ai promis ceva după ce am plecat de la chilia Sihastrului... - Da, Alexandru. Dacă prevestirea lui se adeverește, ai o mie de călăreți să Începi atacul pe flancul stâng. Dar, deocamdată, trebuie să scăpăm din cleștele lui Mahomed. - Vom scăpa, Doamne. Răzeșii se bat pe ambele flancuri. Cavaleria a ajuns deja pe noile poziții, În luminișul Ursului, pe versantul muntelui. Dă-mi călăreții. Lasă-mă să atac când Îmi spune sufletul. Voievodul cântări o clipă rugămintea lui Alexandru, apoi făcu semn spătarului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Valea Albă până la moarte. Acum, Însă, totul era altfel. Mulți dintre ei erau la câteva sute de pași de casele lor. Iar asta făcea ca linia pedestrimii să fie imposibil de clintit. „Nu cedați nici un pas!” le poruncise voievodul. Iar răzeșii, Înarmați cu săbii, ghioage sau buzdugane, rezistau. În spatele lor, călărimile domnești urcau spre noile locuri indicate de măria sa. Răzeșii erau zidul de apărare. Cavaleria se pregătea să fie vârful de lance al atacului. * - În sfârșit... murmură Oană. Aud zgomot de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
casele lor. Iar asta făcea ca linia pedestrimii să fie imposibil de clintit. „Nu cedați nici un pas!” le poruncise voievodul. Iar răzeșii, Înarmați cu săbii, ghioage sau buzdugane, rezistau. În spatele lor, călărimile domnești urcau spre noile locuri indicate de măria sa. Răzeșii erau zidul de apărare. Cavaleria se pregătea să fie vârful de lance al atacului. * - În sfârșit... murmură Oană. Aud zgomot de luptă În pădure... Armata voievodului se retrage pe poziții mai Înalte... I-a dat Dumnezeu gândul cel bun! Erina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să ne lovim de trupele lui Mahomed, poate vreo două ceasuri. - Mai repede, Erina. Trebuie să ajungem mai repede. - O să Încercăm. Urcăm vârful Cătlăbuga și coborâm direct În luminiș. E mai greu, dar e mai scurt. * La adăpostul liniei de răzeși, voievodul și cavaleria ajunseseră la luminișul Ursului. Era o poiană largă, Într-o pantă abruptă, Înconjurată de păduri de stejar. Odată amplasată În partea de sus a poienii și În codri, o armată oricât de mică putea rezista unui atac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ursului. Era o poiană largă, Într-o pantă abruptă, Înconjurată de păduri de stejar. Odată amplasată În partea de sus a poienii și În codri, o armată oricât de mică putea rezista unui atac de mare amploare. Voievodul porunci retragerea răzeșilor din prima linie și atragerea ienicerilor spre luminiș. Pedestrimile se desprinseră din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la primul pas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din prima linie și atragerea ienicerilor spre luminiș. Pedestrimile se desprinseră din lupta de acoperire a cavaleriei și urcară spre locurile indicate de Ștefan. Ienicerii se năpustiră pe urmele lor, dar un zid de săgeți Îi seceră de la primul pas. Răzeșii se retrăgeau, dar locul lor era luat de arcași. Înaintarea urdiei era, pentru moment, oprită. Dar, din spatele ienicerilor, se auzeau tropotele achingiilor. Cei mai sălbatici și mai sângeroși războinici ai Semilunei erau trimiși de Mahomed să deschidă drumul spre voievodul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și nici bucuroși de apariția unui nou comandant. Două lucruri li se păreau, totuși, importante și de bun augur. Primul, că Îl aveau În față pe fiul căpitanului Oană. Al doilea, că aveau să lanseze un nou atac. Știau că răzeșii, mai slab Înarmați și mai puțin antrenați decât ei, ținuseră pe loc peste zece mii de ieniceri pe ambele flancuri, ca să le dea lor șansa de a se regrupa fără pierderi. Acum așteptau cu nerăbdare ordinul de atac. Se dezlănțuiseră o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
teamă sau de iminența ciocnirii, și strigă și el, unindu-și vocea cu a celor o mie de călăreți pe care Îi conducea. Cuvântul „Moldova” umplu dealurile și pluti peste păduri, aruncat Înapoi de ecou. Îl auzeau turcii, Îl auzeau răzeșii care intrau În dispozitiv de apărare În spatele voievodului, Îl auzeau, poate, oștenii care luptau departe, pe meterezele Cetății de Scaun. Iar apoi urmă infernul. Achingii se năpustiră spre moldoveni, ieșind cu miile din partea de sud a pădurii. Erau mulți. Nebănuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nici unul dintre cei Încleștați În luptă nu observă semnalul. * - Poate că e prea târziu... spuse Oană, Încercând să vadă ce se Întâmplă În luminiș. Mai avea aproape două mii de pași până să ajungă În preajma voievodului. Ajunsese pe culmea muntelui din spatele răzeșilor. - Erina, ce se Întâmplă jos? - Un grup de vânători domnești prinși de akingii. Mulți străpunși de săgeți. Ce vezi din săgeți? Doar coada. Groasă, fără pene. Arbalete. Tragere de la mai puțin de o sută de pași. Au căzut Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mai fi ceva... - Spune. - Am nevoie ca Apărătorii să fie vârful de lance al atacului, atunci când va sosi momentul. - Asta este imposibil. Misiunea Apărătorilor este În primul rând de a-l proteja pe Ștefan. - Ștefan este apărat de oastea lui. Răzeșii au murit până la ultimul la Valea Albă, dar Ștefan a scăpat. Aici se află frații sau feciorii lor. Și nu vor lăsa pe nimeni să-l atingă. - Apărătorii n-au ieșit niciodată În deschiderea unui atac. Au fost Întotdeauna ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
bătăliei era primul mesaj. Al doilea era: Toată cavaleria Moldovei, pregătire de atac pe centru! „Dumnezeule... , gândi Pietro, pe centru Înseamnă direct asupra lui Mahomed... exact ce spunea Ștefănel... Apoi veni al treilea mesaj. Răzeșii, zid de scuturi În jurul măriei sale! - Răzeșii?!! spuse, uluit, Pietro. Nu mai Înțeleg nimic... Ce naiba se Întâmplă? Trecură câteva clipe de la ultimul semnal, care răsturna toată strategia de luptă. Chiar revenirea lui Oană era un mister, dar nimeni n-ar fi putut anunța schimbarea comandantului dacă acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pădure, căutându-l cu privirile pe Ștefănel. Dar În hățișul codrului nu se puteau vedea decât umbrele hăituite ale turcilor Încercând să-și caute salvarea. Armata Moldovei cobora spre dealurile Sucevei, cucerind pas cu pas prima ei bătălie În fața sultanului. Răzeșii se Împrăștiaseră, În căutarea otomanilor care fugeau. Dispozitivul ordonat de Oană se fărâmița În bucuria victoriei. Și atunci, Într-o străfulgerare, căpitanul Îl văzu. Era un călăreț care Întorcea calul cu o smucire puternică de frâu și care măturase o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dreapta, ieși În luminiș căpitanul Oană, urmat de Pietro. La patru lungimi de cal se ivi coloana albă a Apărătorilor. Bănuielile căpitanului se adevereau. Peste cinci mii de ieniceri, strecurați În tăcere pe flancuri, ascunși de păduri, atacaseră formația de răzeși În care se afla voievodul. Corpul de elită al sultanului. Până la Ștefan mai erau de parcurs două mii de pași. Ienicerii zdrobiseră, prin atac la suliță, primele trei rânduri de răzeși. Erau luptători experimentați, cruzi și rapizi. Țăranii Moldovei nu puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În tăcere pe flancuri, ascunși de păduri, atacaseră formația de răzeși În care se afla voievodul. Corpul de elită al sultanului. Până la Ștefan mai erau de parcurs două mii de pași. Ienicerii zdrobiseră, prin atac la suliță, primele trei rânduri de răzeși. Erau luptători experimentați, cruzi și rapizi. Țăranii Moldovei nu puteau rezista prea mult. Secundele deveniră lungi, sfâșietoare, interminabile. Totul se petrecea cu Încetinitorul. Oană văzu un grup de ieniceri străpungând ultimul zid În jurul voievodului. Îl văzu pe Ștefan scoțând spada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
săgeata otrăvită. Două sute de pași. Ienicerii În genunchi, așezându-și iataganele În fața lui Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se lase uciși. Printre sutele de cadavre ale răzeșilor și ale turcilor. La cinci pași În fața voievodului, Ștefănel, cu același chip Împietrit, ambele mâini duse În față, ținând cele două săbii ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să comenteze răspunsul fiului său. - Măria sa Îți dorește sănătate și te poftește peste o săptămână la Suceava, la marele sfat domnesc. Unde nu va mai fi vorba de războaie, ci de mănăstiri. - Mănăstiri? - Da. Măria sa cere finanțare de la boieri și răzeși pentru ridicarea unei mănăstiri la Valea Albă, loc care se va numi de acum Încolo Războieni. Și a unei mănăstiri lângă chilia lui Daniel Sihastrul, la Voroneț. Vorba măriei sale este și pentru tânărul Alexandru. Pentru el, mesajul e scurt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701

Cît este el de întîmplător, cu timpul hazardul se face una cu legea, ca două fețe ale unui singur lucru. Legea și întîmplarea sînt, la un loc, lumină și întuneric. ...Odinioară mi am făcut arborele familiei. Străbunii mei au fost răzeși, adică țărani de neam. Mi-am dat seama că sînt urmașul unei asemenea spițe în clipa în care am mîncat, cu ceapă, un bulz de mămăligă îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă proaspăt din fîntînă. Pentru măruntaiele mele

CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]