1,198 matches
-
și o lua printre case să caute de mâncare. După prima turmă am mai văzut și alți reni, dar numai în aceeași zonă, la câteva sute de metri distanță între ei și odată când mergeam spre Sortland, am văzut unul răzleț alergând prin pădurea de pe munte, cred că fiind deranjat de zgomotul mașinii noastre. Aici mai trăiesc și elani dar numai în zonele împădurite. Norvegienii le spun „mus” și se poate vâna dacă ai permis și autorizație de a-i vâna
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
Nu au fost atât de norocoși ca ceilalți colegi, care au rămas la servit și preparat mâncarea. Era o cameră întunecoasă și umedă, stranie... razele soarelui pătrundeau cu greu printre ferestrele minuscule, garnisite în colțuri cu mici pânze de păianjen răzlețe. Peste tot, în jur, saci cu cartofi, morcovi, ceapă, câteva ligheane și cuțite pentru curățit legume. Vechimea clădirii, creea o atmosferă stranie. Misterele ascunse între zidurile sale, sensibilizau persoanele ce pătrundeau în interiorul lor, de parcă ar fi dorit să fie descoperite
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sărutul unui duh de ceară mă trezește-ntr-un vis în care șoaptele transformă tenebrele-n lumină... Visul se răsfiră pe puntea spre adâncul norului răzleț ce-mi poartă numele și pașii către liniștea deplină... Călătoresc în lumea mea de aștri, la braț cu inima, într-o iluzie a sorții... Doar umbra mă mai însoțește pe calea neîntoarsă... Viv Referință Bibliografică: Calea... din vis... / Viviana Milivoievici
CALEA... DIN VIS... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380462_a_381791]
-
versul cântecul și-l cântă/ și pune doar pe-un singur gând temei./ Frumos, blândețe, adevăr, rezumă/ frumos, blândețe, adevăr spun tot,/ cuvinte trei, ce timpul mi-l consumă/ cu altele să le mai schimb nu pot./ Frumos, blândețe, adevăr, răzlețe/ un singur loc să umple or să-nvețe.” (Ligia Matiana Ene) Toți marii Duhovnici ai Bisricii Ortodoxe au nutrit dragoste părintească pentru Fiicele lui Hristos, unii chiar fără să se fi văzut vreodată, doar prin epistolă, prin corespondență. Sfântul Serafim
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
i-o luase-nainte. Ajuns la malul înalt, stâncos, scâncea implorând ajutor. Ursoaica grăbi să-l sprijine. Cocoțați cu greu pe stânci, scuturară puțina apă rămasă pe blană, căci afară aerul era cald... Se opresc. Se-ntind amândoi pe fâșiile răzlețe de gheață. Puiul își ceru dreptul său la hrană, dar ce primi fu puțin... Mamă-sa, vinovată, scoase un geamăt înfundat... Nici lapte?! Doar căldură și apă?! Doar atât?! Stârnit de pășitul pe gheața-nmuiată, puiul o ia mai lesne la
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
SPERÂND ÎNTR-O MINUNE Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar râul fierbe-n matcă, rostind o rugăciune, În dans de unde șchioape, sperând într-o minune. PLAZA DEL
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
argeșene înconjurat de păduri, emana însă o atmosferă tainică, un mister aparte, ascuns privirilor printre păduri bătrâne de secole, cum era el pe atunci. E așternut pe culmea și coastele unui deal, înconjurat de văi adânci și alte dealuri împădurite, răzleț de satele vecine și parcă rupt de lumea reală. Pe atunci școala cea mai apropiată se afla la circa patru khilometri de sat și noi pentru a ajunge la ea străbăteam acea distanță pe potecile, tainice prin păduri coborând și
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
mai groasă, să rumegi și să taci, să lași impresie frumoasă, că-n lumea asta, spinii, nici spini nu mai sunt parcă, de-nțeapă-n golul inimii, pe valuri, ca o barcă, se lasă duși niciunde, de vântul care bate răzleț, de oriunde, în minte-un gând răzbate și-n suflet te pătrunde. Ce ar mai fi de zis, când știi că te așteaptă ceva ce s-a prezis? Destinul - altă poartă, în cale, ți-a deschis! Nimic nu te-nfioară, ci
OMUL CARE NU SIMTE DURERE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375001_a_376330]
-
plin, Prind norii albi din vânturile ce tresar, ușor, în mâna mea, Mă învelesc apusuri ce-au colindat la margini de destin, Iar cerul îmi șoptește că-n visul meu și-a rătăcit o stea. Se ceartă brazii cu adieri răzlețe, foșnind ușor ca marea, Încerc să trec printre iluziile vieții care-mi alintă gânduri, Dar ochii mei parcă prind aripi, sfidând doar depărtarea, Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri. Mă regăsesc sub pașii trecători ca un străin prin
DEPARTE...DEPARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375035_a_376364]
-
durere”, iar scriitorul englez William Shakespeare (1564-1616) ne încurajează cu cuvintele lui: „Înțelepții nu stau niciodată să își jelească pierderile, ci caută cu voioșie să-și vindece rănile”, fiindcă, spune tot el, „Când sosesc mâhnirile, ele nu vin ca iscoade răzlețe, ci în cete”. Tristețea afectează toți oamenii. Este simțită aproape zilnic în viața noastră. Am scris cândva într-un poem: „Nu toate zilele sunt la fel/ și nu simțim la fel în toate zilele./ Nu toate iubirile sunt la fel
BUCURIA ÎNVINGÂND TRISTEȚEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373908_a_375237]
-
făcut ce ai vrut Și că inima tu mi-ai rupt-o în două ! Dar nu pot să-ți iert un dor ce-ai pierdut Și-o dragoste oarbă ce-acuma o plouă. Mi-e versul cam gol de rime răzlețe Poemele râd de mine acum. Iubirea îmi face mereu fețe, fețe De când ai plecat, hotărâtă, la drum. Încerci ca să furi din visele mele Tot ce e frumos și nealterat. Cu tine am vrut să zbor printre stele Dar visul din
RĂTĂCIND PRIN VISE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373940_a_375269]
-
că există și emană esența de parfum divină, iubire-n suflet de codană ?! El radiază-n jur lumină umplând adâncuri de-mplinire. Și totuși pare prea puțină în timpul scurt de prețuire. Iar vântul sorții care-și bate în timp rafalele răzlețe, venind din nu știu ce regate împrăștie-n polen tristețe. Cules a fost, mult prea iubit, el a născut atâtea vise când dintr-odat' s-a ofilit neîmplinind tot ce-și dorise. Așa a fost lăsat pe lume ca ce e bun, frumos
CRINUL de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374068_a_375397]
-
de dificile, pe atât de surprinzătoare, pentru fiecare dintre noi. Un sunet familiar de claxon ce părea strident ca un semnal Morse, în liniștea nopții, ne-a readus pe amândoi cu picioarele pe pământ, despărțindu-mă brusc de gândurile mele răzlețe, topite instantaneu într-unul singur dar bine conturat: ce l-ar fi putut aduce pe Tudor la Urluiu? Preocupat pesemne de aceeași întrebare, mai mult decât de deplasarea în sine, ca și când s-ar fi străduit să găsească un răspuns înainte de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Ediția nr. 1705 din 01 septembrie 2015. Azi deschid larg ușa sufletului. E nevoie de lumină și descătușare, E nevoie de speranțe și boabe de roua, E nevoie de mine. Azi vreau să-mi umplu mintea de liniște. De bucățile răzlețe de neîmpliniri, Vreau să mă descotorosesc. Am nevoie de îngeri. Azi vreau să fiu ființă cu fruntea stropita de soare. Amintirile desperecheate și uitate. Le-am închis într-o valiză pe un peron de gară. Azi sunt doar eu. Azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
voi rămâne, Doar eu. Citește mai mult Azi deschid larg ușa sufletului.E nevoie de lumină și descătușare,E nevoie de speranțe și boabe de roua,E nevoie de mine.Azi vreau să-mi umplu mintea de liniște.De bucățile răzlețe de neîmpliniri,Vreau să mă descotorosesc.Am nevoie de îngeri.Azi vreau să fiu ființă cu fruntea stropita de soare.Amintirile desperecheate și uitate.Le-am închis într-o valiză pe un peron de gară.Azi sunt doar eu.Azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
-mi rănesc Așteptările-s grele iubite.. Și lacrimile-s absorbite De-o față de pernă scrobită Și noaptea-mi pare ciobită Așteptările-s puse-n pâlpâiri, De-o lumină galbenă-n priviri Fâlfâiri de-aripi îmi îngheață, Privire rătăcită și vorba răzleață . Deșteaptă sunt ..și-n așteptare... Simt adiere, se stinge-o lumânare, Înec durerea-n focul ce-i mocnit Amară-i lacrima pe care-am simțit Așteptările-s triste și-îngălbenite De-amintirile rămase..încremenite, Lacrimile-mi par diamante ciobite Ce
AȘTEPTĂRILE-S LUNGI IUBITE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372532_a_373861]
-
iubească, regretând permanent plecarea de lângă părinți, din satul natal : « De ce m-ați dus de lângă voi, De ce m-ați dus de-acasă ? Să fi rămas fecior la plug, Să fi rămas la coasă. Atunci eu nu mai rătăceam Pe-atâtea căi răzlețe Și-ați fi avut și voi acum Un stâlp la bătrânețe... » Proaspăt absolvent de liceu, Octavian Goga în anul 1900 trăiește prima iubire adolescentină. Participând la o nuntă în comuna Tohanu Vechi o va cunoaște pe Aurelia Roșu, o tânără
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului NOAPTE DE CRĂCIUN În ceasuri de taină târzii În noaptea de iarnă bătrână Jos, pe covor, doi copii Râd mângâiați de lună. Focul pâlpâie-n vatră Obrajii slabi rumenind, Răzleț câte-un câine mai latră Iar crivățul cânt-un colind. Micuții l-așteaptă pe Moșu Un dar și lor să le- aducă Bomboane, covrigi, un măr roșu, S-ar bucura și de-o nucă. Noaptea tristă-i privește Prin geamul
NOAPTE DE CRĂCIUN de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372952_a_374281]
-
VISCOL LA MARE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VISCOL LA MARE Doar vântul tăios în rafale Mai vâjâie-n crengile goale, În trombe se-nvârte ninsoarea Și huruie, huruie marea. Răzleți pescăruși se avântă Și fulgii în aer frământă, Copiii privesc de la geamuri Cum saltă căluții în hamuri. Salcâmii îmbracă dantele Lucrate din firave stele, Iar casele sunt mai frumoase Gătite-n sumanele groase. Departe, în zarea cețoasă, Apare pe marea
VISCOL LA MARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371063_a_372392]
-
soarele asta...E periculos...și păcat de sani.Sunt frumoși!" Dădu pinteni calului și acesta încerca să urce spre Familiar. Ea îl privi până când El devenise doar o umbră printre copacii deși. El întoarse o dată capul înapoi și un gând răzleț îi răzvrăti sângele. Dar se razgandi.O femeie chiar și aceea din vale ,cu sânii aceia albi și îndrăzneți ...era ultimul lucru la care își putea permite să se gândească. Publicat de WomanWithW la Saturday, April 30, 2 Referință Bibliografica
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
Lamartine a rămas deschis pe masă, la poezia “Le Lac”. Veioza din dormitor, uitată aprinsă, îmbracă într-o lumină difuză podeaua lustruită și pereții zugrăviți în calcio vecchio. E cald și aproape întuneric. Soarele a apus și o ultimă rază răzleață aurește albumul de fotografii aflat pe noptieră. De pe coperta lui ovală, o femeie din epoca victoriană contemplă șalul de mătase chihlimbarie, aruncat pe spătarul vechiului fotoliu tapisat cu catifea verde. Femeia are ochi de un gri spălăcit, profil nostalgic și
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
Carmen-Cecilia Roman Mereu am considerat cartea o bună tovarășă, alături de care am petrecut clipe lungi de liniște și de detașare de tot ceea ce însemnă cotidian, monotonie sau zbatere, o prietenă sinceră și tăcută, mereu prezentă, căreia i-am împărtășit gânduri răzlețe și vise deșarte în clipele de nesomn. Și mă-ntreb: cărui prieten îi dedicăm atâtea zile și atâtea nopți, cărui prieten îi împărtășim atâtea mii de gânduri, emoții și sentimente într-o viață scurtă de muritor? Ce alt prieten ne
PRIETENA NOASTRA, CARTEA! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345002_a_346331]
-
nu pot să nu remarc, providența. M-au învățat să lucrez pe computer și să-mi fac prieteni virtuali. Am început să creez. Integramele au fost în prim plan, multe din ele fiind publicate în ziare și reviste, apoi poezii răzlețe și, mai târziu, proza. Am primit sprijin și susținere morală de la prietenii virtuali, îndeosebi de la cei, în vremea acea, care lucrau la ziarul „Jurnalul Național”, întâii mei cititori, până să treacă la postarea materialele oferite de mine. Am început să
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
și poposesc / în căușul umbrei tale, / îți ating gândurile / șoptind cuvinte de taină / amintirilor”. O încercare de pastel în vers alb aduce toamna în pagină: „cu veșmânt de crizanteme / și șipot de izvor, / peste noi doar vânturile / își mai încearcă răzlețul zbor / într-un anotimp în care / pământul îmbracă / ruginia haină a dimineții” (peste noi vânturile). În cele din urmă, poetul recunoaște: „pe arcadele trupului / clădim temple de lumină / și acoperim / cu covor de noapte / geneza izvoarelor” (geneza). Cele cinci balade
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
frânge-mă-n umbrar de chiparoși. Iar dac-o lacrimă s-o scurge-agale Pe-obrazul supt, pe buze simte-i sarea Nectar de suflet toarnă în pocale Și-apoi să ne-mbătăm cu neuitarea ... (17) Ion VANGHELE: ÎN AGONIA VORBELOR RĂZLEȚE În agonia vorbelor răzlețe Te strâng iubind, ca zborul unui graur Trec în argint pe lângă ochi de plaur Dorințele cu măștile pe fețe Doar visele-mi cotrobăie prin taină Restituind din umbra lor femeia Foșnind mătasea, i-am zărit scânteia
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]