1,302 matches
-
guvernării. Feminismul împărtășește această idee cu condiția ca „regatul scopurilor în sine” să nu se oprească la sexul bărbătesc, așa cum s-a întâmplat în contextul teoriilor și practicilor politice clasice, care s-au dovedit democratice doar pentru bărbați. b. Raționalismulxe "„raționalism". Ființele umane sunt scopuri în sine fiindcă sunt creaturi raționale, dotate cu discernământ, capabile să își cunoască și să-și apere interesele. Rațiunea este sursa principală a cunoașterii și principala sursă prin care oamenii pot să își rezolve problemele, preponderent
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cu toate că „un” singur ceva în spiritul postmodern consecvent nu este posibil). Postmodernismulxe "„postmodernism" manifestă suspiciuni adesea îndreptățite față de gândirea modernă de sorginte iluministă, de excluderile mai mult sau mai puțin neintenționate la care a condus aceasta. Feminismul postmodern critică raționalismxe "„raționalism"ul excesiv, ignorarea și inferiorizarea a tot ceea ce este corporal și experiență sensibilă, precum și tratarea rațiunii ca destrupată și independentă de context: „De fapt, feminiștii, asemenea altor postmoderni, au început să suspecteze că orice astfel de cerințe transcendentale reflectă și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Editura Humanitas, București. O’Brian, Mary, 1981: The Politics of Reproduction, Routledge & Kegan Paul, Boston. O’Brian, Mary, 1989: „Feminist Praxis”, în A. Miles și G. Finn (eds.), Feminism: From Pressure to Politics, Black Rose Press, Montreal. Oakeshott, Michael, 1994: Raționalismul în politică, traducere de Adrian Paul Iliescu, Editura All, București. Okin, Susan Moller, 1979: Women in Western Political Thought, Princeton University Press, Princeton. Okin, Susan Moller, 1989: Justice, Gender and Family, Basic Books, New York. Okin, Susan Moller, 1995: „Rațiune și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de teorie politică feministă, Editura Politeia, SNSPA, București. Vincze Magyari, Enikö, 2002: Diferența care contează, Editura Desire, Cluj-Napoca. Vlăsceanu, Lazăr et al. (coord.), 2002: Școala la răscruce. Schimbare și continuitate în curriculumul învățământului obligatoriu, Editura Polirom, Iași. Vogel, Ursula, 1995: „Raționalism și romantism: două perspective asupra eliberării femeilor”, în Miroiu, Mihaela (ed.), Jumătatea anonimă, Editura Șansa, București. Voinea, Liviu, 2003: „Greu de ucis: industriile tradiționale românești în perspectiva convergenței la Uniunea Europeană”, în Harta actorilor integrării europene, Fundația pentru o Societate Deschisă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
a spune totul, repede și definitiv. Este, desigur, o necesitate a epocii, este Însă și disponibilitatea spirituală a omului care se simte de foarte tînăr Părintele culturii și al nației romîne. Psihologia modernă spune că trebuie să căutăm sub acest raționalism al suprafețelor mesajul latent al creatorului. Greu, Încă o dată, de desprins pe adevăratul, sincerul, profundul Heliade de spiritul harnic, inventiv care n-are sentimentul obstacolelor. Opera literară iese din tîmpla acestui Heliade sintetic, cu o ideologie care se Întinde de la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cei mai mari sculptori greci după Fidias (n. t.). 51 Gioacchino da Fiore (1130-1202) abate, teolog și scriitor italian (n. t.). 52 Cassiodoro (485-580) politician, literat și istoric roman (n. t.). 53 René Descartes (1596-1650), filosof și matematician francez, părintele raționalismului european (n. t.). 54 ansamblu de scrieri ideatice și filosofice, culese în epoca bizantină (n. t.). 55 personaj legendar din epoca elenistică, venerat ca maestru de înțelepciune și considerat autor al operei Corpus Hermeticum (n. t.). 56 Pierre Gassendi (1592-1665
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
profundă. Noi deocamdată profesăm creștinismul, personal aș înclina pentru cultul lui Zamolxe și o eventuală sanctificare a lui Boerebista și Decebal. Dar motivul esențial pentru care adoptăm spiritualismul este că e dogmatic și n-admite discuția. Ne-am săturat de raționalismul care obligă la eforturi cerebrale inutile. Capitală pentru mine e viața deplină, corporativă. Când mi se dă un ordin, îl execut, fie oricât de absurd, atâta vreme cât centuria sau decuria mea îl adoptă.¤ (Ioanide: "Minți! N-ai citit pe Machiavel, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lua la el uneori proporțiile unei nevroze. Nu prevăzuse moartea Pichii atunci când citise memoriul, acum întreruperea bruscă a existenței diurne a fetei trezea în el o nevoie, aceea de a o menține încă la orizont. Ioanide era prea înrădăcinat în raționalismul lui ca să-și schimbe filozofia, chiar și acum o discuție despre suflet și viața eternă i s-ar fi părut meschină. Sufletul lui n-avea această aptitudine, fiind educat pentru conceperea unei lumi exclusiv plastice. Pentru Ioanide, etern era echivalent
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
credea că ultimul os rămas se putea prezenta la a doua înviere, de care nu beneficiază cei care și-au pierdut trupurile. O mitologie străveche persistă astfel de-a lungul a felurite civilizații. Ioanide nu-și dădea seama că, în ciuda raționalismului său, trecea acum printr-o astfel de criză mitologică, prin care se apropia de mentalitatea mamei sale. Primind însărcinarea de a ridica biserica, își zisese că ar putea caza pe Pica acolo, dacă nu corporal, cel puțin în efigie. Îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aprecia că omul trebuie definit din perspectiva dualității sale ca trup si suflet deopotrivă, dar și a esenței sale care este cugetarea. David Hume aprecia că omul este ființă sensibilă dotată cu afectivitate și viață. Kant a sintetizat două teorii: raționalismul și empirismul astfel dacă prin latura sa corporala omul se manifestă ca ființă cu înclinații biologice deci egoiste prin cea spirituală el se manifestă ca ființă morală. Pentru a știi ce este omul trebuie mai întăi să ne întrebăm: „Ce
Valoarea supremă a omului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
cu cea asupra existenței. După unii filosofi, cunoașterea, activitate teoretică a omului, se opune acțiunii în lume, această problemă cunoscănd trei valențe: problema originii cunoașterii umane este aceea de a ști dacă ea provine din experiență (empirism) sau din rațiune (raționalism). S-a ajuns la concluzia că, dacă esența cunoașterii noastre se dezvoltă odată cu extinderea experienței și cu progresul științei, atunci însăși forma oricărei puteri de înțelegere umană, deci “principiile” cunoașterii, sunt de origine rațională și comune tuturor spiritelor omenești (“conceptualismul
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
În spatele lor o semnificație pragmatică, politică. Fărâmă (Bătrânul) și Dumitrescu ( Ofițerul) reprezintă două moduri de a gândi existența, două moduri de a fi În lume, dar este inexact a spune „că unul reprezintă sacrul (miticul) În totalitate, iar altul profanul (raționalismul, politicul)” (/184). Fărâmă este un tip eminamente profan, care prin narațiunile lui, creează o lume ce supraviețuiește prin semne. Lumea este creată pe măsură ce povestește: mereu „pe ocolite”, pornind „de departe”, trecând de la o fabulă la alta cu sentimentul că n-
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
pe care autorul lui Kir Ianulea a cunoscut-o bine, ei au conciliat claritatea rațională cu desele interludii fantastice. Structura lor intelectuală s-ar integra într-un tip ce poate fi definit ,,antiHomais’’. În aceeași tipologie se poate înscrie și raționalismul lui Caragiale. Întreaga prospețime a scrisului caragialian aparține și acestui tip de inteligență lucidă și mobilă, comunicată în mod flexibil. Din scrisul lui Caragiale lipsesc însă o serie de întrebări care animă opera enciclopedistului. Lipsește de exemplu o dimensiune mitică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
anii 1990 a facilitat procesul de creare a unei legături între pacea democratică și analiza la nivel sistemic. Reinterpretarea neorealismului și a liberalismului în această manieră plasează chestiunea socializării în centrul dezbaterilor mult mai ferm decât consensul anterior privitor la raționalism. Dezbaterile dintre neorealism și instituționalism s-au concentrat asupra problemei cooperării în anarhie. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali se referă la traiectoria generală a construcției identitare și a socializării în sistemul internațional. Această nouă axă a dezbaterilor contemporane
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
demonstrează că analiza alegerii raționale poate fi versatilă. Totuși, Keohane recunoaște că această abordare a analizei formării preferințelor statului privilegiază un cadru raționalist, prin aceea că cere justificări pentru devierea de la asumpțiile sale fără să ceară, în mod simetric, ca raționalismul să justifice interesele și identitățile actorilor cu care își începe analiza (Keohane, 1996, p. 473). Hasenclever ș.a. fac o observație asemănătoare atunci când observă că încercările de a endogeniza formarea preferințelor într-un cadru al alegerii raționale reflectă un cognitivism "slab
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționalistă. O astfel de analiză presupune o conceptualizare "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism. Se consideră că instituționalismul reprezintă punctul de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism, așa cum apare în Figura 2.1. NR I L Raționalism Reflectivism Figura 2.1 Modelul liniar Opiniile lui Keohane despre relația dintre școlile de gândire au dus direct la afirmațiile lui privind cercetarea viitoare din cadrul disciplinei. Autorul sugerează că cercetările viitoare trebuie să încerce o rafinare a modelelor raționaliste. Dezbaterile
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
capabil să reconcilieze enunțurile concurente ale pozițiilor alternative. Deși plauzibilă la un nivel superficial, o astfel de perspectivă asupra relației dintre școlile de gândire subestimează semnificația asemănărilor dintre neorealism și liberalism. Într-adevăr se poate că tocmai angajamentul instituționalismului față de raționalism a blocat activ dezvoltarea unui model al sistemului internațional compatibil cu intuițiile liberale. O abordare mai nuanțată propune o înțelegere triunghiulară a relației dintre cele trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă, iar dezbaterile dintre
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Menger (printre alții) când abordează artiștii prin intermediul unei noțiuni generale ("cariera"), care blochează orice efort comprehensiv: mai presus de toate, artiștii nu vor să-și privească viața sub forma unei cariere. Socioeconomia pune cu forța pe nasul actorilor culturali ochelarii raționalismului, adică tocmai ceea ce aceștia aruncaseră; apoi, individualismul metodologic neglijează constrângerile structurale care intră în alcătuirea muncii sociologice înscrise în tradiția durkheimiană: "[Aceste] constrângeri care se exercită continuu în afara oricărei intervenții sau manifestări directe, ireductibile la intervențiile intenționate și punctuale [...] ale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
n-au fost înstare să reziste erei "înnoiturelor" și a importului de legi și instituții din Paris. S-ar putea zice că România și-au preschimbat pătura cea mai bogată a pământului pe cuvinte deșarte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism umanitar și cosmopolit, cari acestea formează astăzi bogăția unică a clasei de mijloc, ce trăiește din traficul lor zilnic, cheltuit în moneta mică a profesiilor de credință și articolelor de fond. Pe când se configurează tot mai multe combinații, numească-se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
umanist al acțiunii publice bazate pe evidența evaluativă) și care, sprijinindu-se pe Kant, afirmă dreptul științei de a pretinde să concure la moralizarea statului (Karstedt, 2005) și la evaluarea instituțiilor. Acești umaniști știau foarte bine că știința și un raționalism îngust sunt insuficiente; după formula lui Hume, trebuie reconciliate pasiunea și rațiunea, ceea ce este un alt mod de a dori o alianță pragmatică între actor și cercetător. Asumându-ne această moștenire științifică și etică, este necesară o reunire a energiilor
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
caută să atragă atenția asupra semnificației dezbaterilor metateoretice. Iar pe de altă parte, el confruntă și discută meritele și limitele diferitelor tipologii metateo-retice, cum ar fi matricea metateoretică propusă de Onuf sau de Hollis și Smith, distincția lui Keohane între raționalism și reflectivism și despărțirea postpozitivismului de pozitivism. Prezenta secțiune se va concentra asupra a patru observații. În primul rînd, se va argumenta că disputa paradigmelor, prima încercare importantă de a trezi conștiința metateoretică în domeniul relațiilor internaționale, s-a confruntat
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
disciplinei relațiilor internaționale. Această concentrare exclusivă asupra matricei a determinat neglijarea dezbaterilor normative - și, printre altele, a preocupărilor centrale realiste (clasice). În al treilea rînd, se va arăta că cea mai influentă tipologie a școlilor, compatibilă cu această matrice, problema raționalism versus reflectivism la Keohane, este fie înșelătoare, fie ironică. În fine, acest capitol se va opri la cîteva asemănări dintre dezbaterea post-pozitivistă și disputa pozitivistă (Positivismusstreit) din științele sociale germane ale anilor '60 și '70. Consensul metateoretic survenit acolo a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru disciplina relațiilor internaționale sau istoria economică pentru economia politică internațională realistă. Realismul nu mai este o categorie coerentă: ea nu mai contează în principalele diviziuni teoretice. Următoarele secțiuni se vor putea lipsi de ea. REDUCEREA ULTERIOARĂ A DIVIZIUNILOR TEORETICE: RAȚIONALISM CONTRA REFLECTIVISM Mulți cercetători din domeniul relațiilor interna-ționale, mai puțin preocupați să afle care le sînt asumpțiile și cum se potrivesc ele unele cu altele, n-au văzut scopul precizărilor metateoretice din secțiunile anterioare. Treptat, o nouă tipologie a împărțit
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
obicei: ea a stabilit limitele peste care nu trebuie să se treacă. Acesta este contextul în cadrul căruia putea fi înțeles succesul, dar și animozitatea reciprocă a delimitării celei mai influente la acea vreme, anume distincția lui Robert Keohane (1988) între raționalism și reflectivism. Chestiunea de bază nu este numai dacă această distincție este corectă - și vom vedea că are cîteva scăpări - ci și cum, în ciuda acceptării unei multitudini de teorii, la prima vedere în aceeași situație, ea folosește angajamentele teoretice pentru
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
științifice sociale din relatările actorilor sociali. Conceptul abducție a fost folosit limitat în filozofie și științele sociale (Pierce,1931 și Willer, 1967). El este asociat cu o varietate de abordări interpretativiste (interacționism simbolic, etnometodologie și fenomenologie), care resping pozitivismul și raționalismul critic. *) Sociologia analizează fenomenul cultural ca fapt social și ca fapt cultural propriu-zis. În acest sens, sociologia culturii ramură distinctă a sociologiei explică și analizează fenomenele și procesele culturale care au loc în societate, descifrând cauzele și legitățile care determină
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]