915 matches
-
-lea era marcat de controversa și disputele purtate cu argumentele empiriste ale lui Locke și respectiv cu monadele lui Leibniz. Științei psihologiei îi lipseau încă fundamentele cognitive. Empirismul avea un succes crescând, dar era pus serios în dificultate în fața argumentelor raționaliste ale matematicilor. În atenția filosofilor se afla același om concret, dar care era pus în fața adevărului matematic al lui 2 x 2 = 4, împotriva căruia se puteau aduce mai greu argumente sau contraargumente senzoriale, de susținere sau de negare. Faptul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dintr-o perspectivă mai largă, cu o spiritualitate a sa și o structură proprie, care cunoaște o dezvoltare în cursul vieții. Perspectiva empiristă căuta soluții care se aflau în considerarea unei ordini de distribuire spațio-temporală a acțiunilor individuale și imputa raționaliștilor golirea sau "vidarea" acestui cadru de conținut. Pentru ca reflectarea perceptivă să aibă loc, conform lui Kant, sunt necesare unele condiții prealabile, a existenței unor "forme" (a priorice) care să se raporteze la subiect, la intuiția sa sensibilă, pe de o
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
actuale în toate țările Europei începutului secolului al XX-lea, erau funcții dependente de respectivele condiții social-istorice și puneau psihologia în fața unor probleme teoretice și aplicative imediate deosebite. Psihologia acelui început de secol s-a aflat deopotrivă sub influența pozitivismului raționalist al filosofiei germane, cu deosebire a celei a lui Kant și Hegel. Idealismul lor conceptual a recunoscut esența religioasă a omului, drept o cale de echilibrare a raporturilor omului cu natura și ca o reglementare a relațiilor dintre oameni. Numai
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în sânul Bisericii Ortodoxe. El nu acceptă linia doctrinei mistice, nici formele tradiționalismului ortodox, ceea ce nu înseamnă o ruptură de fondul concepției creștine. Atent la ceea ce se petrece în societatea catolică occidentală, învățatul român se apropie mai ales de orientările raționaliste apusene, fără a nega însă originalitatea spiritului laic și bisericesc oriental. Cantemir pledează pentru un dialog Est-Vest, dorind, în chip pedagogic, cum odinioară o făcuse Theofil Corydaleu, să contribuie la emanciparea țării Moldovei. Ieremia Cacavela îi laudă minunatele gânduri și
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și istoria diasporei iudaice, creînd un moment pe care istoriografia l-ar putea numi drept a doua Renaștere a poporului evreu. Cu toate urmările bune și rele pe care le provoacă orice ieșire în arena mare a lumii. Enciclopedismul, filosofia raționalistă vor motiva o asemenea turnură istorică. E o adaptare din mers, o potrivire a pasului. Mendelssohn, în Jerusalem oder über religiöse Macht und Judenlhwn, prevestește o mare și progresivă Reformă, nu numai pentru poporul evreu, ci și pentru altele. A
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
contextul creat de evenimentele epocii, homo religiosus înțelege să asimileze cunoștințe și din alte domenii ale umanisticii, ale științelor exacte. Condițiile noi, idealul evului iluminist, îl vor determina adeseori să părăsească scena confruntărilor bisericești și să îmbrățișeze o gândire liberă, raționalistă, căreia îi va datora ieșirea din „starea de minorat”. Cum altfel ne-am putea explica apariția unor opere literare, istorice, filosofice, cum altfel ne-am putea explica geneza Școlii Ardelene ori afirmarea unor individualități ale culturii române, maghiare, germane, slovace
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
oricărei analogii îl poartă cu sine. O astfel de proprietate care se abate de la canonul modelului "perceptiv" și care a făcut obiectul unei polemici reluate în modernitate este însăși necesitatea posesiei unei capacități a conștiinței de sine (prevăzută de modelul raționalist); ea nu se încadrează vădit în concepția "simțului intern" (marcată de contingența unei asemenea proprietăți), aducând astfel un neajuns major viziunii, acesta nefiind atenuat decât de relativitatea unei asimilări create în marginea unei dezbateri focalizate pe primul tip fundamental de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
orice încercare de aproximare descriptivă. Dacă în complexitatea fenomenului relațional nu se poate pătrunde decât cu instrumente ale cunoașterii, care îi sunt structural adecvate, atunci această dezvăluire trece prin filtrul conștiinței de sine și străbate întregul domeniu al unei psihologii raționaliste. Cei doi piloni ai persoanei ilustrează punctele de reper ale unui drum al traducerii conținuturilor subiective în substanță obiectivată, adică al transpunerii elementului de natură calitativ-caracterială în act concret al interacțiunii dialogale. Uneori realizabilă printr-un simplu salt, alteori rezultat
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
începe să înțeleagă că istoria este, cum spunea același Reisner, cea de-a opta zi, aceea care a urmat căderii în păcat sau, cu formularea de mai tîrziu, căderii în timp. Judecată în raport cu fondul productiv al culturii moderne (o cultură raționalistă și individualistă), mișcarea religioasă își trăda, crede Cioran, sensul. Ea venea să compenseze "epuizarea lăuntrică" a culturii, neputința acesteia de a mai produce valori noi, de a face din actul creației ceva spontan și, deopotrivă, liber. Și asta într-un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cultural. A fost adjunct pretorial, vicecăpitan de Făgăraș, secretar al comisiei averilor mănăstirești, vicepreședinte al Astrei. Ca deputat de Hațeg în Dieta federală de la Sibiu, susține drepturile limbii române în administrație și în justiție. Împărtășind convingeri democratice, inspirat de filosofia raționalistă a secolului luminilor, C.-D., proclamând că a sosit „timpul luminării și al dezmorțirii”, nu ostenește să propovăduiască luminarea maselor prin înființarea de școli în limba națională, prin cultură și educație. E un orator înzestrat, plin de vervă, precum în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
forme apriorice invariabile.28 Nu întâmplător vorbim despre modelul clasic al metafizicii ("clasic" nu numai cu sensul de "tradițional", ci mai cu seamă în sensul unei paradigme în care rațiunea există o dată pentru totdeauna). După cum bine se știe, clasicismul este raționalist; el refuză particularul și diversitatea, inclusiv cea istorică. Adoptând un punct de vedere anistoric și universalist, clasicul promovează numai valori general valabile, pentru ilustrarea cărora creează personaje 29 exemplare și unilaterale (lipsite de complexitate, fără o individualitate proprie, simple purtătoare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
propun să ofere o interpretare categorială integratoare și totalizatoare a faptelor și experiențelor"31, în ciuda faptului că prețul plătit pentru reprezentarea întregului este renunțarea la impersonalitatea pretinsă de tradiția anterioară 32. Totuși un prim pas spre eliberarea de sub tutela dogmatismului raționalist este făcut chiar de către Kant, care prin "critica rațiunii pure" subliniază rolul creator al subiectului: conștiința noastră, și nu obiectul în sine incognoscibil -, este "autoarea" reprezentării acestuia. Numai că aici este încă vorba despre o conștiință în genere, complet lipsită
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dränger-i constituie câțiva factori care au favorizat către sfârșitul secolului al XVIII-lea apariția unei veritabile Umwertung aller Werte pe baze istoriste și subiectiv-romantice.39 Amintita răsturnare de valori se petrece însă într-o epocă de maximă înflorire a iluminismului raționalist și universalist. Facem această precizare din două motive: pe de o parte, pentru a sublinia cui i se adresează replica subiectiv romantică, iar pe de altă parte, spre a sugera că în epocă există și un "iluminism istorist", opus celui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
imanență. Însă imperativul unei absolute Voraussetzungs-losigkeit ("absența premiselor"), ca să ne exprimăm ca Spranger 40, se va radicaliza abia ulterior, în perioada pozitivismului, fiindcă romanticii se raportează încă la o lume ideală. În fond, ei nu fac decât să înlocuiască presupozițiile raționaliste cu ipotezele onirice; idealurile generale, în funcție de care se modelaseră "sufletele frumoase" ale clasicilor, sunt înlocuite de idealurile individuale, care nu pot revendica atemporalitatea. Ca atare, romanticii nu mai acceptă din capul locului o lume a esențelor pe care s-o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Plasând între subiect și obiect formele sensibilității (spațiul și timpul) și ale intelectului (categoriile) prin urmare, niște forme ideale, ce creează "experiența de viață" pe care Dilthey va pune atâta preț, dar independente de ea -, apriorismul continuase de fapt orientarea raționalist universalistă a veacurilor trecute. Proiectul anunțat de Dilthey în 1860 se concretizează cel puțin parțial în 1883, când apare Introducerea în științele spiritului, în care autorul își propune să dezvolte o fundamentare epistemologică a acestora și să înfăptuiască în acest
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înțeleasă ca fundal al întregii corelații universale". De aceea continuă el "capacitatea acestei rațiuni de a se înstăpâni asupra realității prin puterea cugetului devine o ipoteză sau un postulat"121. Arnold Metzger apreciază că în acest fel Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>"122. Noi credem mai degrabă că Dilthey nu face decât să constate, în spirit pozitivist, relativitatea unei asemenea atitudini, și nu s-o relativizeze premeditat. Este o relativitate pe care i-o impune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relativizeze premeditat. Este o relativitate pe care i-o impune realitatea filozofică a oricărei epoci. "Metafizica sa imanentă" nu-i permite un act de voință unilateral, cum este cel al relativizării. Declinul conceptului de cogito, și o dată cu el al "atitudinii raționaliste" continuă Metzger "legitimează interesul pentru om" și plasează în centrul atenției conceptul de "viață", care îl înlocuiește pe cel de cogito 123. Autorul citat vede aici o poziție comună a filozofiei vieții și a fenomenologiei în confruntarea lor cu cogito-ul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relația lăuntrică dintre experiența de viață și imaginea lumii"182, iar în ele spre deosebire de științele pozitive "este abolită fixarea voinței în niște scopuri limitate"183. Totodată, apelul la rațiune înseamnă și o personalizare a cunoașterii. Dilthey însuși considera că perspectiva raționalistă pleacă de la "o ipoteză sau un postulat"184. Or, spre a ne exprima acum în termenii lui Noica, rațiunea, care "postulează" (în filozofie), nu este "gândire impersonală", așa cum este intelectul, care "descoperă" (în științe)185. Ignorând atât specificul celor două
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
faptic și se bazează pe aceea că, măcar în prima lui parte, secolul al XIX-lea este plin ecouri clasice. După cum vom vedea, la Hegel însuși, socotit de Blaga romantic (cf. Fețele unui veac, pp. 140-150), regăsim prelungiri ale speculației raționaliste de tip clasic. Iar dacă ni se va reproșa apoi că asemenea prelungiri sunt doar de esență iluministă, vom răspunde cu alte două argumente: în primul rând, iluminismul nu face în fond decât să continue gândirea clasică, axată pe raționalismul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
concluzia că, referindu-ne la "capacitatea rațiunii de a se înstăpâni asupra realității prin puterea cugetului", nu facem decât să avansăm "o ipoteză sau un postulat" (apud A. Metzger, op. cit., pp. 40-41). Astfel, comentează în continuare Metzger, Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>" (ibid., p. 52), iar declinul acestui concept și o dată cu el al "atitudinii raționaliste" "legitimează interesul pentru om" și plasează conceptul de "viață" în centrul atenției, acolo unde acesta îi ia locul conceptului de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
avansăm "o ipoteză sau un postulat" (apud A. Metzger, op. cit., pp. 40-41). Astfel, comentează în continuare Metzger, Dilthey "relativizează <<atitudinea raționalistă>>, conceptul universal de cogito ca <<punct absolut>>" (ibid., p. 52), iar declinul acestui concept și o dată cu el al "atitudinii raționaliste" "legitimează interesul pentru om" și plasează conceptul de "viață" în centrul atenției, acolo unde acesta îi ia locul conceptului de cogito (ibid., pp. 53-54). 185 Cf. comentariul lui M. Flonta la filozofia lui Noica (Între gând propriu și sistem, p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
celor două tendințe amintite: revitalizarea climatului științific al epocii, acumularea de cunoștințe noi, cultivarea unui nou mod de a gândi și promovarea unui spirit mai tolerant în Geisteswissenschaften. Toate aceste evoluții au avut ca rezultat îndepărtarea respectivelor științe de dogmatismul raționalist steril și a grăbit, implicit, consolidarea autonomiei lor față de universalismul filozofiei tradiționale. În al doilea rând, considerăm că mai nimerit ar fi fost ca Schnädelbach să se refere la spiritul pozitiv, științific, și nu la "pozitivismul din științele spiritului" (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înzestrările lui naturale, considerate până atunci anistorice și interculturale, [...] este interpretat din perspectivă istorică, fiind atras astfel în procesul istoric"16. Avem aici semnele desprinderii de o cauzalitate transcendentă, pur anistorică, de factură clasică, sau dacă vrem, părăsirea iluminismului dogmatic, raționalist, în favoarea premiselor create de "iluminismul istorist" (vezi II, 1Ba). Acum, individul, nu omul în general, apare integrat într-un "proces istoric". Am zice mai mult: nu numai că este integrat, dar chiar contribuie decisiv la făurirea istoriei. Redescoperim aici ceea ce
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
actual, în timp ce abstracțiunile cunoașterii constituie al doilea element și se referă tot la viață" (vezi III, 5), ceea ce ne-a făcut să vorbim despre imanența vieții în cazul său, opunând-o imanenței gândirii în cazul lui Hegel. Privită din perspectiva raționalistă hegeliană, dar și din perspectiva uneia dintre ideile ei fundamentale, conform căreia gândirea nu poate pătrunde în spatele vieții (vezi II, nota 86, precum și IV, 3), metafizica lui Dilthey este după expresia lui Schnädelbach "o metafizică a iraționalului". Plecând de la "modelul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este după expresia lui Schnädelbach "o metafizică a iraționalului". Plecând de la "modelul lui Schopenhauer", ea consideră că tot "ce <<asigură coeziunea lumii în componentele ei cele mai intime>> rămâne inaccesibil rațiunii"; în schimb, "metafizica lui Hegel e pe de-a-ntregul raționalistă, căci, potrivit ei, orice realitate, chiar și cea a vieții și a viului, este o realizare a ideii prin ideea însăși"132. Nu este locul aici să analizăm concluziile la care ajunge Hegel în urma aplicării metodei sale. De altfel, la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]