514 matches
-
și în acest caz particular); dificultatea angajării unei discuții calme despre Holocaust în România, pe baza definirii unui teren de dialog sobru și profesional, slujit de o solidă cercetare empirică, de o bună judecată morală, precum și de modelele internaționale valabile. Radicalizarea este potențată de evoluțiile recente ale dinamicii generaționale: Generația ’80, afirmată cu adevărat în dezbaterile ideologice numai după 1989 (când și aripa sa anterior apolitică s-a mai politizat), s-a scindat în felurite facțiuni ideologice, fapt absolut natural; facțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
așa cum era ea înțeleasă și practicată de Socrate și Platon - din perspectiva modernității târzii occidentale, aflată în adânca derută creată pe de o parte de pierderea simultană a memoriei, prestigiului și relevanței amintitei paradigme și pe de altă parte de radicalizarea atacurilor iliberale împotriva Luminilor, cealaltă paradigmă esențială, inclusiv prin raportul său cu prima, pentru modernitatea occidentală și postmodernitatea globală. Voi vorbi succint despre autor și lumea lui; voi descrie la fel de concis substanța cărții, examinând critic-hermeneutic, începând din contextul anilor ’80
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1995. Repere bibliografice: Nicolae Balotă, „Antim. Logos și personalitate”, RL, 1971, 41; Nicolae Manolescu, Modernitatea cronicarilor, RL, 1973, 20; Doina Uricariu, Exerciții de modernizare, LCF, 1977, 27; Călinescu, Perspective, 154-156; Iorgulescu, Scriitori, 320-322; Dobrescu, Foiletoane, I, 186-190; Dan Culcer, Metodica radicalizării, VTRA, 1980, 3; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 367-371; Culcer, Serii, 109-114; Grigurcu, Critici, 230-234; Gheorghiu, Reflexe, 190-197; Sorescu, Ușor cu pianul, 187-195; Cornel Moraru, Lectura poeziei, VTRA, 1986, 1; Paul Cornea, „Introducere în poezia contemporană”, MS, 1986, 4; Călinescu, Biblioteci, 171-175
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
147? arestat apoi și anchetat în calitatea sa de șef de lucrări, colaborator și biograf al marelui savant. Poate că printre aceste manuscrise, frumos ordonate și riguros așezate în ordinea importanței lor, să se fi aflat și explicația, sau justificarea, radicalizării poziției paulesciene de care s-a folosit cu abilitate un A.C. Cuza și nu numai. Pentru că hotărât lucru, pentru un om de știință de talia lui Paulescu, pentru un om care dincolo de catedră și laborator viața lui nu a cunoscut
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sensul acestui război de simboluri care inaugurează de fapt discursul revoluției: peste o primă lozincă scrisă în grabă cu creta, "Jos Ceaușescu!", altcineva scrie, de data asta cu vopsea deci mai elaborat și mai durabil "Jos comunismul!". Întrezărim astfel o radicalizare semnificativă, care urcă de la exasperarea oarbă și de la așteptarea, poate, a unei perestroici à la roumaine către nostalgia interbelicului, care apărea ca o oază de democrație și libertate, dar și către speranța unei normalități de tip occidental. Cum să înțelegem
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și de câteva decenii; b) moderația și precauția interpretativă, în sensul că, pe lungimea procesului de receptare a ideilor de proveniență avangardistă în stocul de informații care formează ariergarda consensului societal, asperitățile radicale sunt nivelate. Rezultatul final este o de-radicalizare a materialului original, care, convertit în manual didactic, este în mare parte curățat de elementele cu adevărat novatoare. Acest efect este explicabil, în primul rând, prin simpla existență a filtrului exercitat de cenzura statală, iar în al doilea rând, de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a asigurat forța de propulsie ideologică din spatele construirii statului național unitar român. Am urmărit, în capitolele anterioare, cum, pe durata secolului naționalist al istoriei românești (1848-1947), ideea națională a suferit o serie de torsiuni concepționale, toate în sensul unic al radicalizării progresive a naționalismului românesc. Astfel, de la concepția primă a unui patriotism civic și a unui naționalism inclusiv, s-a trecut gradual către articularea din ce în ce mai strânsă a unui naționalism etnic exclusivist, fundamentat pe sânge și sol (Blut und Boden), cu puternice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al XIX-lea. Partidul își lucrează biografia instituțională. Apariția Partidului Comunist Român nu mai este prezentată ca o creație ex nihilo, ivită pe scena politicii interbelice românești în 8 mai 1921, ci rezultatul unui proces de "clarificare ideologică" soldat cu radicalizarea mai vechiului Partidului Socialist, el însuși o înnoire a istoricului Partid Social-Democrat din România. Din vechi în mai vechi, Partidul își stabilește rădăcinile în 1835, odată cu apariția primelor idei fourieriste ale socialismului utopic. Figura de mai jos, reprodusă din manualul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stigmatiza și mai mult, suspectând-o că ar fi incapabilă să se ocupe de propriile probleme, va degrada climatul relațiilor dintre culturi. Legea va avantaja extremiștii (inclusiv Frontul Național) și va alimenta forța nucleelor dure. Va conduce, prin urmare, la radicalizare, la conflicte. În definitiv, va face integrarea și mai dificilă. Însumând, putem formula patru ipoteze, viitorul rămânând deschis tuturor posibilităților: -legea are efectele scontate, iar elevele care frecventau școala purtând văl vor renunța să se acopere; -pentru a evita daunele
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
vârsta, sex, instruire. c) Votul universal La începutul secolului al XX-lea, în procesul general de democratizare a vieții politice, tot mai multe și diverse grupuri sociale au cerut dreptul de participare direct și activ la construcția noii dezvoltări sociale. Radicalizarea vieții politice, nevoia de democrație, teama de a nu rămâne izolați în contextul noului curs al dezvoltării sociale, a făcut ca tot mai multe sisteme politice și doctrine, partide și formațiuni politice să includă în programul lor politic votul universal
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
Uniunea Sovietică intenționa să transforme Germania într-o țară exclusiv agricolă, care să nu-și mai poate reface niciodată potențialul industrial. În mod cu totul opus, americanii și britanicii pun capăt politicii de distrugere a industriei, având și teama unei radicalizări a mișcării procomuniste. Efectele se vor vedea destul de repede. Activitatea economică a Germaniei de Vest a luat avânt. Între 1950 și 1978, creșterea produsului intern brut, în termeni reali, a avut o medie anuală de 5,5%, plasând-o pe
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a fost primit, al discuțiilor particulare cu cancelarul federal. Poziția liderilor RDG a fost în mod fatal una total potrivnică. Enervat de semnarea tratatului germano-sovietic din iunie 1989 și de afirmațiile lui Gorbaciov cu privire la non-intervenția Tratatului de la Varșovia în situația radicalizării mișcărilor democratice în țările comuniste, Honecker a părăsit și lucrările Tratatului. Mai mult chiar, când în august 1989 se aniversa construirea Zidului, conducătorii est-germani continuau să-și elogieze realizările și "puterea economică în creștere". Propaganda fără limită îl determina pe
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
național al poporului evreu. Diferența constă în radicalismul cu care aceștia susțineau necesitatea emigrării masive și rapide în Țară Sfântă, în dezacord cu vesticii, care preferau un proces eșalonat în concordanță cu realitățile politice internaționale (eliminându-se, astfel, o eventuală radicalizare a opiniei publice europene în defavoarea evreilor ca popor). Politicile de rusificare a evreilor din vremea tarului Nicolae I (1825-1855), dar și a tarului Alexandru ÎI vor determina orientarea evreilor către mișcările radicale anti-țariste și către imigrația spre continentul american; de
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
propune constituirea unui front comun în fața tendințelor de emancipare a lumii evreiești; ulterior se va constitui un organism antievreiesc cu dimensiuni mondiale, iar în 1886 se înființează, la București, Alianța Antiisraelită Universală. În secolul al XX-lea se remarcă o radicalizare a discursului arab, înregistrându-se primele manifestări (atât în presă, cât și în discursurile politice) de opoziție arabă față de evrei și implicit mișcarea sionista. Această atitudine poate fi privită și că o prelungire orientala a antisemitismului european (a se vedea
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
este extrem de variat. Antropologii pot studia modul în care corpul uman devine, pentru militanții teroriști din Irlanda de Nord, din Palestina sau din Sri Lanka, un instrument în serviciul unei cauze. Greva igienei, a foamei, atentatul sinucigaș sunt forme diverse ale acestei instrumentalizări. Radicalizarea pozițiilor în tabere opuse determină angajamentul fizic, trecerea la act și explozia violenței. Cel mai adesea, propaganda politică se înrădăcinează în istorie, ea pune mâna pe motivele trecutului pentru a realiza un montaj, o mitologie modernă care poate ajunge la
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
și dezvoltat venit din partea unui rezistent anticomunist și anticeaușist, publicat după revoluție. încă o dată, Doina Cornea deschide un drum și oferă un exemplu. Privită de sus, cartea sa este o autobiografie spirituală. Ea cuprinde toate fazele esențiale de formație și radicalizare etico-politică (la această luptătoare noțiunile nu pot fi disociate). Sunt evocate etapele formării unui caracter, ambianța Facultății de filologie din Cluj (pe care, printr-o împrejurare de familie, o cunoaștem și noi foarte bine), lecturile și contactele spirituale hotărâtoare (Mircea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și noi foarte bine), lecturile și contactele spirituale hotărâtoare (Mircea Eliade modelul cărții de față este L'Epreuve du Labyrinthe , Constantin Noica, Ștefan Lupașcu etc.), repulsia crescândă față de degradarea morală tot mai adâncă produsă de regimul Ceaușescu, primele semne de radicalizare politică (acțiunea lui Paul Goma a fost hotărâtoare după toate indiciile, p. 34), trecerea la acțiune prin lecții inconformiste, apoi prin scrisori deschise, difuzate prin Europa liberă și răspândire de manifeste. Urmează amenzi, anchete, destituiri, marginalizare, arestare, ani de teroare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
degrabă, dintre partide, sindicate și grupuri sociale, pe de o parte, și societatea civilă, pe de cealaltă. În această situație, de sever conflict, de fluiditate - în alinieri și chiar în redistribuirea (de multe ori difuză) a resurselor - se manifestă: creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării (principal aspect al mobilizării), și, într-un final, a instabilității guvernamentale. Pe plan empiric, așadar, criza democratică este inițiată de creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de multe ori difuză) a resurselor - se manifestă: creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării (principal aspect al mobilizării), și, într-un final, a instabilității guvernamentale. Pe plan empiric, așadar, criza democratică este inițiată de creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării și a instabilității guvernamentale. Acestor fenomene le corespund anumiți indicatori empirici (Morlino, 1980). Este oportună, de asemenea, o oarecare atenție asupra diferenței și relației dintre "radicalizare" și "polarizare", despre care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
democratică este inițiată de creșterea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, a participării și a instabilității guvernamentale. Acestor fenomene le corespund anumiți indicatori empirici (Morlino, 1980). Este oportună, de asemenea, o oarecare atenție asupra diferenței și relației dintre "radicalizare" și "polarizare", despre care sunt referințe frecvente în literatură. Polarizarea constă în tendința de agregare spre polii axei politice a principalelor partide (în termen de voturi și locuri). Radicalizarea, care poate însoți cel de-al doilea proces, dar se diferențiază
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
oportună, de asemenea, o oarecare atenție asupra diferenței și relației dintre "radicalizare" și "polarizare", despre care sunt referințe frecvente în literatură. Polarizarea constă în tendința de agregare spre polii axei politice a principalelor partide (în termen de voturi și locuri). Radicalizarea, care poate însoți cel de-al doilea proces, dar se diferențiază de acesta, presupune o creștere a distanței dintre cei doi poli sau dintre diversele forțe politice în ceea ce privește problemele esențiale și chiar și în atitudinea față de regim în direcția unei
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
distanței dintre cei doi poli sau dintre diversele forțe politice în ceea ce privește problemele esențiale și chiar și în atitudinea față de regim în direcția unei detașări sau a unei opoziții active, mai mult sau mai puțin extreme. Arena în care se exprimă radicalizarea actorilor politici este fie cea parlamentară fie cea a "pieței" (a luptei politice materializate prin demonstrații și alte forme de protest). Polarizarea în sine, fără radicalizare, nu e (în mod necesar) o expresie a crizei: poate fi, de fapt, rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
unei opoziții active, mai mult sau mai puțin extreme. Arena în care se exprimă radicalizarea actorilor politici este fie cea parlamentară fie cea a "pieței" (a luptei politice materializate prin demonstrații și alte forme de protest). Polarizarea în sine, fără radicalizare, nu e (în mod necesar) o expresie a crizei: poate fi, de fapt, rezultatul unui anumit sistem electoral, cu o capacitate ridicată de manipulare - de exemplu, sistemul majoritar simplu, care condiționează comportamentul electoratului. De asemenea, polarizarea cea mai relevantă este
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aplicare a deciziilor; crește numărul și importanța actorilor din cadrul elitelor și al maselor (care devin neutri în ceea ce privește regimul, și, mai mult decât atât, care încep să se opună în mod activ, considerându-l ilegitim). Se poate afirma, astfel, că aprofundarea radicalizării, a fragmentării și/sau a fracționalizării partidelor, dar și creșterea participării și a instabilității guvenamentale, duc la o intensificare a ineficacității decizionale și a nelegitimității regimului democratic. Din acest punct este probabilă declanșarea unui "cerc vicios" care conduce la o
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
este probabilă declanșarea unui "cerc vicios" care conduce la o adâncire a crizei. Mai exact, ineficacitatea decizională ar putea evolua spre o imobilizare virtuală, nelegitimitatea majoră contribuind la o înăsprire a conflictului politic și ducând, astfel, la o sporire a radicalizării. Este posibilă, în această fază inițială a crizei, întreruperea cercului vicios, iar sprijinul unor elite autentic democratice în favoarea regimului, poate avea succes. Se poate afirma că dacă, în prima fază a crizei, elitele democratice reușesc să recompună un acord de
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]