433 matches
-
realizarea unui lot de 5 exemplare neutilizate. Către sfârșitul anilor '80 a făcut parte dintr-o echipă de realizare a unui RADAR modern de descoperire și tragere AA la joasă înălțime, montat pe un șenilat ușor. În calitate de „locțiitor șef Secție Radiolocație și Aparate de Conducerea Focului” și de Secretar Științific de Facto, activitatea sa a fost preponderent concepțională și de coordonare a unui contract cu ICRET. Se pensionează la cerere, pe 3 Martie 1990. Mai lucrează 6 luni la IEI - București
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia, inclusiv în Armata României. Radiotelemetrul P-40 în complex cu radioaltimetrul PRV-9B a fost în înzestrarea Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Radarul P-40 ”Bronia” a fost prima stație de radiolocație de descoperire (radiotelemetru) în gama undelor centimetrice destinat Apărării Antiaeriene a Trupelor de Uscat. Proiectarea radarului a început în anul 1960 la Institutul 208 de Cercetări Științifice în Radioelectronică din orașul Gorki, mai târziu VNIIRT. Prototipul experimental al radarului a
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
înaltă frecvență, de mare putere, amplificate de amplitron și formate din oscilații continui de mică putere în blocurile sistemului de emisie trec prin comutatorul ”emisie-recepție” situat în circulatorul cu ferită, prin traiectul de fider la elementul radiant al canalului de radiolocație și prin antena direcțională sunt radiate în spațiu. Semnalul celei de a doua frecvențe intermediare, a primului și a celui de al doilea canal, trec mai departe în blocul amplificatoarelor de fecvență intermediară și detectoarelor. De la ieșirea blocului detectoarelor semnalele
P-40 (radar) () [Corola-website/Science/336670_a_337999]
-
Lianozov (în prezent OAO LEMZ) din Moscova. (SA ”Actaris”). Radioaltimetrul este destinat pentru determinarea înălțimii mijloacelor aeriene de zbor după datele indicate de un radiotelemetru sau sistemele automatizate de conducere. Radioaltimetrul PRV-16 poate lucra în complex cu orice stație de radiolocație de observare circulară și în sistemele automatizate ”Vozduh-1M” și ”Vozduh-1M”. Radioaltimetrul PRV-16A poate lucra în aceleași sisteme ca și PRV-16. Radioaltimetrul PRV-16B este destinat pentru lucrul în complex cu radiotelemetrul P-40A (P-40 ”Bronia”). Radioaltimetrul este un radar mobil care
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
căruia este amplasat conul radiatorului. Pentru cercetarea spațiului cu un fascicul atât de îngust antena este capabilă să se miște în ambele coordonate unghiulare - unghi de înălțare și azimut. Măsurarea distanței înclinate până la țintă este furnizată automat prin utilizarea metodei radiolocației în impuls. Deplasarea antenei în unghi de înălțare se realizează printr-un mecanism de balansare a reflectorului antenei înpreună cu radiatorul. Prin aceasta caracteristica de directivitate a antenei balansează în plan vertical în limite date, ceea ce dă posibilitatea să se
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
Radarul P-3 (în rusă „Пегмантит-3” sau „Дурачок”, după clasificarea NATO „Dumbo”) a fost o stație de radiolocație (radiotelemetru) sovietică de descoperire și dirijare exploatată din anul 1945 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea Armatei României din anul 1952. În anul 1969 acest radar a fost scos din exploatare. La 20 martie 1943, Institutul 20 de
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
care se ocupa cu invențiile militare cu destinație specială) primește comanda să includă în tema sa de cercetare un nou radar de avertizare timpurie. În mai 1943 NII-20 a trecut la elaborare și în curând a fost creată stația de radiolocație «Бирюза». Sistemul realizat a avut o serie de neajunsuri și pe baza lui a fost creată stația de radiolocație mult mai perfecționată P-3. Primele teste de fabrică ale stației s-au desfășurat de la 20 iulie până 15 august 1944
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
nou radar de avertizare timpurie. În mai 1943 NII-20 a trecut la elaborare și în curând a fost creată stația de radiolocație «Бирюза». Sistemul realizat a avut o serie de neajunsuri și pe baza lui a fost creată stația de radiolocație mult mai perfecționată P-3. Primele teste de fabrică ale stației s-au desfășurat de la 20 iulie până 15 august 1944 la Moscova și în cursul aceluiași an, 14 complete de stații au ajuns la trupele sovietice. Încercările stației în
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]