649 matches
-
În gît. Îl fixez și simt că mi se urcă tot sîngele În obraji. Intrați ? aud o voce veselă. Tresărim amîndoi și, cînd ne uităm, vedem că de noi se apropie o femeie În jeanși negri. Trebuie să Înceapă ! spune radioasă. Parcă m-a trezit cineva dintr-un vis cu o palmă. — Trebuie... să mă duc și s-o văd pe Lissy cum dansează, spun ca În transă. — Bine. Păi, atunci, te las. Asta-i tot ce-am avut de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești OK ? spune Jack, privindu-mă intrigat. Pari cam agitată. — N-am nimic ! zic. SÎnt doar Încîntată ! Îi zîmbesc cît de radios pot, după care aștept pînă cînd se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi vine să urlu de frustrare. Unde e ? Ce face ? Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cunosc absolut pe nimeni. Iau un pahar de vin și Îmi croiesc drum prin mulțime, prinzînd din zbor frînturi de conversație. — ... costume superbe... — ... timp pentru repetiții ? — ... judecătorul a fost incredibil de intransigent... Și, brusc, o zăresc pe Lissy, Îmbujorată și radioasă, Înconjurată de o groază de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la picioarele ei. — Lissy ! strig. Se Întoarce spre mine și o sărut pe obraz. Habar n-am avut că știi să dansezi atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mihai, vrînd să insiste să n-o facă. Dar în receptor a auzit rîsul domol al femeii, apoi urarea ei de drum bun. Cînd s-a întors în camera alăturată, unde se purta discuția, l-a găsit pe regizor plimbîndu-se radios: Ei na! Amîndoi sîntem fericiți. Dumneavoastră, că nu s-a supărat soția de întîrziere; eu, c-am găsit, cred, rezolvarea. Aristotel! "Consecvent în inconsecvență", una din trăsăturile eroului tragic. Accentuăm frămîntarea personajului central și-atunci, modificînd puțin, femeia va apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Grația ta regală să ne îngăduie iertarea pe care o cerem și să șteargă cu bunătatea ce cu mulțămită vom recunoaște-o ceea ce am greșit cu sumeție într-un acces de netrebnicie împrotiva legii fidelității ce o datorim, căci strălucirea radioasă a demnității de rege se sporește mult mai mult prin cruțarea celor biruiți decât prin nimicirea aspră a vasalului, odată neascultător, dar acum plin de căință. Tu ești regele și stăpânul nostru. Curgă dar din izvorul mărinimiei tale regale acea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu arbori despletiți de vânt, s-ar spune, părul Eriniilor (I, p. 187), are loc înfruntarea inițială între umbra fatidică a îngerului morții (I, p. 191) cu aripi negre de vultur (I, p. 194) și zeul Apollon, floare înflăcărată, centru radios al lumii (I, p. 192), apariție de o luminozitate infinită (I, p. 194) : făpturile supranaturale se luptă pentru viața oamenilor . Personajele și obiectele stau sub semnul luminii sau al întunericului, după cum aduc speranța vieții sau presimțirea morții. Înainte de nuntă, Alkestis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pădurile negre în încercarea de a înlătura sentința și se confruntă cu îngerul morții într-o noapte mult mai neagră decât noaptea (I, p. 190). El își recapătă speranța când își regăsește lira ce strălucește misterios, căci e o emanație radioasă a fibrelor ei, sau, poate o rază de lună care, printre norii fugari, poleiește cu lumină (I, p. 191). Instrumentul muzical îi servește regelui la invocarea ajutorului divin al lui Apollon, zeul care-i este îndatorat pentru primirea caldă făcută
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
urmând să ne echipăm în țara făgăduinței. În compartimentul nostru, mai e o persoană, un funcționar din Constantinopol, ce merge în delegație la Berlin. Pe un genunchi o are pe Sănduța, pe altul pe Ursulică, bunul ei prieten, care e radios că nu a fost dat uitării. Discutăm mult despre agricultură. În Turcia starea agriculturii e slabă, iar despre agricultura noastră în special despre solul nostru, toți turcii au o părere din cele mai bune. Încerc să-l aduc pe calea
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
a infiltrat în țesuturile copacilor, pietrificându-i. Vrem să luăm masa în pădurea arhaică dar constatăm că ne-am uitat tolba cu alimente în stațiunea de benzină, după ce am ieșit din grotă. Trecem pe acolo, și înainte de a coborî, flăcăul nostru, radios, se prezintă cu tolba. All right. Ne continuăm drumul spre sud de Rapid City, urcând o lungă serpentină care ne duce în Munții Negri. În fața noastră se ridică muntele pe care un ingenios sculptor s-a dedicat unei opere gigantice
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
iarbă sticla și biberonul și dispar. Sper că acei doi copii s-au bucurat, dar eu și mai mult pentru că am desfăcut târla. La Bismarck (Dakota de nord). Tragedia generalului Custer Statul Dakota de nord ne primește cu o zi radioasă. Regiunea prin care trecem acum e presărată cu ferme frumoase. Grâul a răsărit iar fermierii se ocupă acum cu pregătirea terenului pentru semănatul ovăzului. Terenul e lucrat cu polidiscul. Văd pentru prima oară un fermier care și-a construit pe
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
și se întoarce întristată că nu mai vin. Mergem apoi în oraș pentru a ne căuta apartament. Carolică tresaltă de bucurie când ne vede. De acu, o bucată de vreme, va păpa orez cu lapte românesc. Virginia, colega Sandei, e radioasă că i-a sosit colega de tăvăleală. Vechiul nostru apartament e liber. Îl reluăm și viața noastră adaptată acum la mediul american își reia cursul. La facultate e organizată o expoziție agricolă. Se expun soiuri de porumb și alte cereale
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
acest nume. Un al treilea se bate cu mâna pe frunte spunând: A! Mister Pen, da Pen, iar nu Pană. - Bine, fie, Pen, te rog anunță-l că e căutat de un român. Pătru Pană, care primise scrisoarea mea, apare radios, plin de viață. Îmi face deosebită plăcere, mai ales că seamănă așa bine cu tatăl său, atât la fizic cât și la pasiunea și îndemânarea pentru agricultură. Mă conduce la hotel. Luăm masa împreună și fixăm programul pentru a doua
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
zvonuri, iar Garamond spuse că să-i caute: „Numai să fie gratis”. Frumoasă pretenție, comentă Belbo după ce ne-am Întors În birou. Dar zeii subterani ne protejau. Chiar În clipa aceea intră Lorenza Pellegrini, mai solară ca oricând. Belbo deveni radios, ea văzu depliantele, care Îi stârniră curiozitatea. Cum află de proiectul editurii de alături, se lumină la față: „Minunat, am un prieten foarte simpatic, un fost tupamaro din Uruguay, care lucrează la o revistă numită Picatrix, mă duce mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o voi adora și eu. Mai afirmă și că, În ciuda faptului că are un caracter puternic, că e Încăpățînată și foarte sinceră, Linda e de asemenea caldă, iubitoare și blîndă. În pozele În care apare alături de copiii ei, e mereu radioasă. În cele cu Michael, are o atitudine ceva mai rezervată. Dan spune că ei toți sînt lumina ochilor Lindei, dar și că părinții lui sînt tot apropiați și destul de fericiți, lucru cam rar În zilele noastre. L-am Întrebat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
va sosi Domșa. A doua zi reveni și iar șezu o jumătate de oră cu Marta. Apoi o săptămână întreagă, în fiecare zi, mereu la aceeași oră și din ce în ce mai bucuros că nu era acasă avocatul. Și, peste altă săptămână, spuse radios doamnei Bologa: ― Mamă, știi că am să mă logodesc cu fata lui Domșa? Doamna Bologa încremeni. Marta i se părea prea cochetă și ușuratică. O fată crescută în voia soartei ― doamna Domșa murise de vreo patru ani ― nu poate fi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și... ― Nimic, nimic, murmură Apostol, fără să întoarcă ochii. Varga trebui să-și oprească noile întrebări. Veni doctorul, Însoțit de o soră de caritate drăguță și zăcută de vărsat. ― Iată salonul minunilor cerești! strigă doctorul, mic și blond, frecîndu-și mâinile, radios și jovial. Pe cât văd, am să vă dau pașaport, curînd-curînd, domnilor! în orice caz, ar fi nimerit să începeți a face mai multă mișcare, barem prin seră, dacă nu prin parc. Afară e încă iarnă, ce-i drept, dar ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare arabă și îmi desfac părul, de parcă eleganța mea sporită ar putea să alunge boala. În camera de gardă întunecată și anonimă eu voi fi radioasă și sigură pe mine, toți medicii vor fi convinși că mă aflu acolo doar din întâmplare și ne vor trimite repede acasă, dar dintr-odată mă cuprinde un sentiment ciudat, o dorință de aventură, dorința de a împărtăși mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ascunde un criminal. Unde este bolnavul, întreabă ei, doi malaci îmbrăcați cu veste aurii, iar eu mă învârt de colo până colo în costumul meu nou, ridicol, e culcat pe pat, mă scuz eu, și îi conduc spre zâmbetul acela radios și tânăr al său, pe care nu i-l mai văzusem de atâta vreme, zâmbetul pe care îl păstrează numai pentru străini și pentru cei care îl însoțesc plini de devotament în drumețiile sale. Ce s-a întâmplat, întreabă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stă în obicei, nu îl mai văzusem de o săptămână și mi se părea că trupul său se micșorase, iar depresia i se adâncise, ochii îi sunt roșii, ca și când nu ar mai fi dormit de atunci, iar mama spune, ești radioasă, Naama, îl privesc provocator și îmi vine să îi spun mamei, exact așa arătai și tu când te întorceai acasă de la întâlnirile tale, ne priveai uluită ca și când nici nu îți mai aminteai cine eram și ce anume doream de la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
organe interne moi, femeiești, amintindu-mi de mirosul Zoharei, mirosul care îl învăluie acum pe Udi, ea îmi aruncă o privire obosită, s-a întors acasă soțul tău? Iar eu spun, nu, de ce întrebi, și ea zice, doar așa, ești radioasă. Sunt pur și simplu fericită pentru tine, mă grăbesc eu să spun, sunt fericită că totul a trecut cu bine, dar ea scâncește, a fost groaznic, credeam că mor, a fost mult mai rău decât îmi imaginasem, eu îi mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tăiat capul ca trădător. — Că bine zici - zise Iovănuț. Și-au făcut boccelele și-au coborât în sala de mese unde erau adunați toți, chiar și Laura, cea cu piaptănul, parcă mai frumoasă ca oricând. — Bună dimineața! îi întâmpină ea radioasă. — Bună să vă fie inima - răspunse Metodiu. Se dă ceai! - îi anunță vesel bătrânul Toto. — Din păcate nu-i putem gusta dulceața, căci trebuie să plecăm - grăi Metodiu. — Vai, dar se poate?! - zise atunci signora Maxima, intrând pe ușă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cei mai mulți erau supraponderali și nici unuia nu-i lipsea costumul - bleumarin închis sau gri - cu cravatele țepene, frizurile convenționale. Puținele figuri feminine ieșeau în evidență ca o pasăre colibri printre ciori, la fel ca agentul meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul lui ceas de buzunar, papion și jacheta din tweed gri șobolan. Cineva ar trebui să-l folosească pe Duggie ca prototip pentru o jucărie drăgălașă; ar scoate milioane. —Richard, ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de complimente nu mai făcuse în viața lui. Vezi, Nik, ți-am spus, pe mine nu mă înșală flerul, spuse Nina cu un zâmbet larg, până spre urechi. Reveni la cafea și o bău din câteva înghițituri. Avea o figură radioasă, diabolică. În timpul acesta zugravul ciocănea cu șpaclul pereții să vadă unde era coșcovit. Dacă era cazul răzuia varul de jur împrejur. Vezi Nik cum procedează? Ca un specialist. Parcă ar fi un doctor care consultă un bolnav. Suntem pe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copil ca Elena. Mai reuși s-o găsească pe Elena o singură dată, la nuntă, atunci când pășea încântată în rochia lungă din voal. Avea un fel atât de firesc de a se mișca, parcă toată viața fusese mireasă, era veselă, radioasă, frumoasă! Părul ei minunat îi încadra fața ca o flacără. Carmina și-o reaminti în cămașă lungă de noapte din finet alb, maimuțărindu-se în fața oglinzii, cu tălpile goale pe covorul de iută... Și atunci era la fel de firească, de minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie să se distreze, fie ca să-și achite unele obligații de familie, dar hotărâți, oricare ar fi fost scopul prezenței lor, să mănânce bine, să bea, să danseze, să se simtă în al nouălea cer. Și cu sfârleaza de mireasă, radioasă și plină de o caldă lumină nici nu era greu să se simtă în al nouălea cer. Atunci Carmina și-a văzut pentru ultima oară sora, pe Elena cea adevărată, care fugise în noaptea Anului Nou, în rochița de barchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]