1,529 matches
-
discontinuă, torpilarea tuturor clișeelor sentimentale și literare prin acumulări în exces, alternate cu adnotări în zeflemea - sunt textele lui Adrian Maniu Cântec pentru când e întuneric (inclus și în Figurile de ceară), Noapte de mai, Mirelà, Minciuni trăite, pe cât de rafinat poematice, pe atât de radical demistifiante și sfidătoare pentru „moralitatea scandalizată”. Cel dintâi, o lamentare baroc delirantă asupra nefericirii amorului, caricaturizează confesiunea drept transă isterică: „Ha! Ha! Ha! - Cine nechează? (Râd eu. Sunt eu.)” și sfârșește cu o imagerie „horror
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
patra înrâurire - mai nouă - apuseană, sosită prin mai multe filiere începând cu ultimul sfert al secolului al XVIII-lea312. Cercetătorii din timpurile mai noi l-au ascultat pe Nicolae Iorga, nuanțând ici și colo, în funcție de datele avute la dispoziție, judecățile și rafinându-le. Pentru Corina Nicolescu, de pildă, Curtea domnească a țării Românești privea, la început în veacului al XIV-lea, în materie de vestimentație, către Apus - probabil prin mijlocire ungurească 313. Doamnele Basarabilor, care s-au îngropat la Argeș, în biserica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
autoritar), scriitorul s-a aflat, chiar de la primele cărți, în postura de întemeietor și, prin exemplul oferit, a avut rolul de catalizator al conturării și consolidării uneia dintre cele mai originale căi de înnoire a prozei contemporane. Proza lui este rafinată, ludic-livrescă, ironică și burlescă, nu fără a dezvălui și o componentă nostalgică și sentimentală, ținută sub control de preeminența intelectului și a viziunii estete. Ilustrând pregnant fenomenul de amestec și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
a Încerca cumva să sterilizeze (În caz că ar avea cum) elocvența particulară a acestui text. Pentru a reveni la atmosfera ei, vom distinge astfel Între interpretarea care se bazează pe cunoașterea grosieră (scr. sth¿lajñ³na) și cea subtilă (În sens literal „rafinată”, s¿kÌmajñ³na)3. De ce comentariul acestei nuvele trebuie să fie amănunțit? Întâi de toate, pentru că a fost scrisă cu foarte multă atenție pentru toate detaliile (abia dacă sunt câteva mici scăpări 1), având o rotunjime pentru care trebuie să acceptăm
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un elev a cărui atitudine în clasă este negativă comunică cu profesorul său pentru a identifica soluții de ameliorare a situației, etc. Cadrul didactic trebuie să-i inițieze pe elevi în activități de autoevaluare astfel încât aceasta să devină tot mai rafinată de la o etapă la alta a instruirii, iar pe de altă parte, să identifice și pârghiile prin intermediul cărora elevii să devină tot mai motivați pentru acest gen de activitate. Concluzionând, subliniem că metodele complementare prezintă următoarele avantaje: "-" pot fi utilizate
Evaluarea procesului de învăţare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Benza Aurel () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1136]
-
cele mai profunde straturi, valorificării zăcămintelor folclorice. Adâncind gândirea estetic-filosofică românească anterioară prin însușirea unor idei contemporane cu puternică acțiune formativă din Occident (H. S. Chamberlain, Oswald Spengler ș.a.) și din scrierile intelectualilor ruși antibolșevici (N. Berdeaev, D. Merejkovski ș.a.), rafinând expresia artistică prin asimilarea unor experiențe moderniste, aceste publicații, dar și altele, au stimulat apariția în literatură a noului curent. Situat principial în opoziție cu modernismul, t. și-a apropriat, prin unii reprezentanți, forme de artă ale acestuia, chiar dintre
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
antecesor de G. Ibrăileanu. Asemenea lui Topîrceanu, autorul Bibliotecilor fericite (1994) e un poet inteligent, un spirit eminamente lucid care, scriind versuri, își dăruiește plăceri intelectuale. Comparabil în privința aceasta și cu G. Călinescu (toutes proportions gardées), el își procură voluptăți rafinate prin intrarea în pielea cât mai multor poeți, de la François Villon (imitat în Villonescă) și Costache Conachi (Amor de beizadea) la confrați de aceeași vârstă. Își face un limbaj propriu din limbaje dintre cele mai diferite, predominant tradiționale în primele
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
prozei, consacrate cu deosebire fenomenului literar interbelic (Liviu Rebreanu, Mateiu I. Caragiale, C. Stere, Anton Holban, E. Lovinescu, M. Blecher), dar și prozei de după război a lui V. Voiculescu și Marin Preda, instrumentarul metodologic al stilisticii diacronice este aprofundat și rafinat în sens hermeneutic, prin restrângerea ariei de cercetare către „fața ascunsă” a creației și focalizarea interesului critic spre ceea ce Z. numește „cifrul stilistic” al operei - „nucleul ei esențial”. Ipotezele de lucru ale stilisticii diacronice își probează eficiența și în domeniul
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
aplicate oriunde este posibil". Creativitatea nu se dobândește în totalitate. Sunt oameni care nici în ruptul capului nu văd legătură dintre două lucruri chiar dacă ele sunt legate între ele de un milion de conexiuni. Dar creativitatea se poate crește, cultiva, rafina, îmbogăți. Studierea creativității este o preocupare a oamenilor care fug de monotonia din banal. Școală dezvolta capacitățile creative ale elevilor, dar cel mai bine această se poate realiza în instituții conexe ale sistemului de învățământ, special organizate pentru astfel de
CREATIVITATEA ÎN SLUJBA FRUMOSULUI DIN DEŞEURI ŞI MATERIALE RECICLATE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Gabriela Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_894]
-
al poemelor din 1957 constă în metaforismul lor decorativ și facil („Vântul, flăcău viclean / coboară ușor lângă garduri”, „Curcubeul, / Făt-Frumos veșnic tânăr, / veșnic îmbujorat”), în timp ce calitatea de bază este că unele texte prefigurează totuși tranzitivitatea pe care poetul o va rafina ulterior: „Vântul trântește poarta, ferestrele, / copacii se închină în fața omului / noaptea ieșit în bătătură. / Cu palmele întinse numără primii stropi de ploaie / și inima arde: Ieri a făcut arătură, / azi a pus semințe, / mâine semințele vor încolți. Vântul se potolește
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
relații sociale și acțiuni sociale astfel încât să ia decizii eficiente, atunci când sunt confruntați cu dificultăți și provocări. Cultura, încearcă antropologii să explice, este o combinație de preferințe individuale în cadrul organizării sociale, un ansamblu de inegalități, relații de putere și strategii rafinate de-a lungul timpului. Înainte de a descrie mai pe larg câteva principii care pot ajuta la îmbunătățirea randamentului proiectelor de dezvoltare, voi prezenta pe scurt două exemple - unul ratat, altul de succes. Primul caz este unul de insucces și se
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asimilării „marii culturi”. Aceasta din urmă era, în esență, o cultură literară și artistică, și nu una științifică, cum dorea Platon. Dar pepaideumenos nu era lipsit de cultura științifică întrucât, spunea Isocrate, nu poate eluda instrumentele acesteia, singurele care pot rafina judecata. O influență platonică? Poate. Dar Isocrate înțelegea perfect că omul de cultură nu poate fi un semidoct. I se atribuie lui Isocrate, pe nedrept, titlul de „părinte al învățământului umanist” (sau „părinte al umanioarelor”). Dar în Grecia elenistică nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1961, ea a depășit de mult granițele psihologiei sociale, „reprezentaționiștii” alcătuiesc astăzi o comunitate transfrontalieră care se întâlnește o dată la doi ani (recent s-a ținut, în Mexic, al șaptelea congres) în prezența fondatorului, s-a diversificat și s-a rafinat, dar a și pierdut ceva din culoarea primară. Deși inițial se prezenta cu un statut de noțiune indicibilă, având un aer nou, original, „reprezentarea socială” a devenit prin difuzare un concept comun, și-a pierdut aerul de inefabil, puterea de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
domenii, ceva pluridisciplinar...” El: „Nu știu, să văd...” Eu: „Tu ce autori ai lua? Poate că ne aranjăm, putem să-i împărțim...” De acest joc de cuvinte îmi aduc aminte foarte bine, chiar și de nevoia resimțită atunci pentru a rafina contribuția personală la dialog. Euforia ludică ne stăpânise, tocmai citisem ceva despre peak experience și mi se părea că atinsesem această stare. Nu-mi mai amintesc dacă chiar făcusem rost de carne, ceea ce demonstrează că devenise un fapt secundar, însă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lucru - laolaltă însă, compun un tablou general plin de semnificații. Desigur, tema discuțiilor varia în funcție de mediul în care conviețuiau informatorul și victima lui. Cu cât ne deplasăm mai sus pe scara socială, cu atât conținutul și stilul notelor informative se rafinează, iar „valoarea operativă” a informațiilor crește și ea. Subtili și perspicace, intelectualii care își toarnă confrații sunt mult mai eficienți decât informatorul mediu. Notele lor informative nu transmit simple date, ci și fine portrete psihologice ale victimei, urmate de sfaturi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Albatros (1975), colaborând la „Ateneu”, „Argeș”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Orizont”, „Tomis”, „Vatra”, „Revista V” ș.a. Din poezia sa au apărut traduceri în limbile franceză, engleză, italiană, hindi, albaneză, greacă etc. P. este un tradiționalist tonic și cuminte, rafinat în expresie, echilibrat, decent. Poezia lui îmbracă, deseori parodic, modernisme grațioase și livrești, tocmai pentru a potența chemarea istoriei și a pământului: „Mă dor părinții care nu-s decât / niște țărani așa ca toți țăranii / ce-n viața lor nu
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
obsesie. Vocația în care a „produs” s-a dovedit, până la urmă, proza: Vara unui fost campion de pian (1973), romanul Tunelul norvegian, iarăși un volum de proză scurtă, Zece minute de nemurire (1983), și încă un roman, Scara interioară (1987). Rafinat în povestiri, fantezist și ingenios în romane, care sunt inundate și obscurizate de „valul” poetic, autorul își mobilizează și aici acele resorturi care deconspiră vocația sa „celestă”. De fapt, mai nimeni nu a reținut că el ar fi altceva decât
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
următor. Este reconstituită atmosfera culturală a Leipzigului, orașul primei sale studenții, unde frecventează cu asiduitate librăriile, magazinele cu obiecte de artă, concertele de la Gewandhaus. În tainele muzicii îl introduce Fany Dobrogeanu-Gherea (căsătorită cu Paul Zarifopol), care studia aici la Conservator. Rafinându-și sensibilitatea, tânărul devine un pasionat meloman. La Sinaia, în timpul verii, îi cunoaște pe C. Dobrogeanu-Gherea și pe I.L. Caragiale, cărora le schițează în fugă portretele. Entuziasmul lui P. capătă noi dimensiuni la Paris, oraș a cărui puternică individualitate, în
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
câteva trăsături, permanentizate ulterior: cadrul general (situat în anii ’60, însă trimițând către evenimente dramatice petrecute imediat după terminarea războiului), detaliul semnificativ, pus în legătură cu o crimă, prezența personajului bizar, cu un rol decisiv în rezolvarea unui caz. Treptat autorul își rafinează tehnica, renunțând la desemnarea unui obiect-martor și străduindu-se a crea contexte sugestive. În Moartea ca o floare de „nu-mă-uita” (1970), de pildă, umbra proiectată pe un perete de razele soarelui capătă pe rând formă de revolver, de garoafă, conturul
NEAMŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
sufletești inexplicabile, pe relevarea unor trăiri imperceptibile. Subiectul, tema aproape că nu există sau se compun din câteva întâmplări vag conturate. Contează, în primul rând, reacția subconștientului, sensibilitatea personajelor (Fularul cu centauri, O discuție despre patine...). Povestirile din Inaderență (1968) rafinează maniera atât ca substanță, cât și ca opțiune stilistică. Prezentă pretutindeni (Indianul, Vacanța mare), femeia e un focar de dezechilibru, un factor aproape stihinic, ce destramă universuri constituite rațional. Sanda, Iulia și celelalte personaje feminine amintesc de Linda lui William
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
figurile ermetice, explică redusa ei audiență, prin el poezia românească a încorporat pe deplin muzica, anecdota lirică fiind înlocuită de simbol și de sugestia muzicală. Pe linia controlului ritmului și a concentrării emoției, cu P. și poemul în proză se rafinează. El este deopotrivă interesant ca dramaturg, fiind autorul primei piese de idei, care e și prima dramă a absolutului din literatura noastră: Solii păcii (în „Literatură și artă”, 1900-1901). Un conflict interior, născut de jindul după un suprafiresc ideal, capătă
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
ș.a. În 1978 i s-a acordat Premiul special al Uniunii Scriitorilor. Calea Văcărești, romanul lui P., a fost desemnat la apariție ca o lucrare de mare valoare. Până să ajungă la această reușită, scriitorul a parcurs un drum lung, rafinându-și mijloacele de expresie și descoperind un univers distinct. Astfel, volumul Fantoșe vopsite (1924) cuprinde poeme în proză scrise cu exuberanța juvenilității. Autorul vrea să epateze prin fantezii bizare și viziuni absurde, prin duritatea limbajului și exacerbarea divagațiilor sentimentale. Experimentele
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
umanist prieten cu Erasm și cu Aldo Manutio), și ai lui Grigore Bibescu, fiu al domnitorului Gheorghe Bibescu. Bunica paterna, Zoe Mavrocordat, dobândise prin adopție numele Brâncoveanu și Basarab. N. primește în casa o instrucție umanista (tatăl îi preda istoria), rafinată în contactele cu numeroase personalități artistice și diplomatice care frecventează familia; printre acestea, Frédéric Mistral, Sully Prudhomme, Ignace Paderewsky sau viitorul rege al Angliei, Eduard VII. Mama, pianista de virtuozitate, o pregătește pentru această carieră și, la opt-nouă ani, fetița
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
mod special, cele care au produs scheme evoluționiste au fost supuse unei severe critici empirice și respinse pe temeiul unei imense mase de cazuri negative. Primul comandament al științei este cunoașterea cât mai amănunțită a diferitelor societăți. Antropologia și-a rafinat rapid mijloacele de descriere a societăților „așa cum erau ele”. Ipotezele asupra istoriei lor, cât și asupra unor presupuse stadii comune au fost respinse ca pură speculație. Antropologul s-a abținut în mod auster de la orice tentație de a face paralele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a minții, scleroza senilă a gândirii găsesc în el un adversar redutabil. O excelentă și binevenită punere la punct realizează criticul, în același timp plin de bun-simț și subtil (cu P. bunul simț - socotit îndeobște o calitate preponderent populară - se rafinează, se aristocratizează, poartă perucă și pantofi cu toc înalt, fără a-și pierde sănătoasa rumeneală a obrajilor), în legătură cu impresionismul, identificat în mod eronat de unii drept „superficialitate, capriciu, lipsă și chiar fugă de știință, lipsă de spirit teoretic”: „nu a
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]