2,603 matches
-
Adina Dinițoiu Cosmin Perța, Radu G. Țeposu - Rafinament și intuiție, prefață de Horea Poenar, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2012, 104 pag. Micul studiu publicat de Cosmin Perța anul acesta la Editura Muzeul Literaturii Române, Radu G. Țeposu - Rafinament și intuiție, are, înainte de toate, meritul de a readuce în prim-plan un critic talentat al generației ’80, dispărut prematur în 1999, și căzut astfel în conul de umbră al posterității. Cosmin Perța discută, pe rând - cu o empatie care
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
Andrei Pleșu este un atlet al idiosincraziilor tihnite; el adăpostește cu grijă vitalități încordate, activate doar de ceilalți. Spre deosebire de G. Liiceanu, așezat în fotoliul singurătății confortabile, Pleșu are nevoie de energiile celorlalți; el trebuie să socializeze. Altminteri, satisfacția replicii, confecționarea rafinamentului hipnotic, exaltarea stilată, toate acestea nu dau roade. Andrei Pleșu este impunător fără marțialitate. În toate, el e un expert al insuficiențelor, pe care le clasifică cu rigoarea și satisfacția unui restaurator de artă. Specifică memoriilor este lumea prin care
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
sinea sa simandicoasa ambianță ce-l trata cu o binevoitoare condescendență. Aceeași dualitate apare și în opera humuleșteanului. Socotit de unii un „talent primitiv și necioplit” (Iacob Negruzzi), ajunge să nutrească comentarii subtile care încearcă a-i scoate în relief rafinamentul, complexitățile cu bătaie livrescă, mai nou „dedesubturile” abisale. G. Călinescu l-a situat într-o impozantă serie europeană de vocații congenere, declarîndu-l „un Gargantua moldav”. Dar surprizele nu s-au oprit aici. „Prins în cleștele dihotomiilor, Creangă suportă un veritabil
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
se maimuțărească public într-o engleză de baltă (...), ci să se dovedească buni români” (p. 161-162). Vocația de povestitor pe care o reconfirmă Mihai Cantuniari odată cu apariția celui de al doilea volum al trilogiei sale romanești este dublată de un rafinament cultural special și de o savantă punere în scenă a actului narativ. Un text ilustrativ în acest sens este cel intitulat „Vrăjitoarea”, plasat spre finalul cărții. Textul este un fel de Matrioșka narativă și se constituie dintr-o succesiune de
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
decât spre aproximarea lor prin mijloacele metaforei. Figurația e pusă în slujba demersului investigativ, introspectiv și mult mai puțin în slujba efectelor estetice. Dacă totuși textul produce impresia de estetism și artizanat stilistic, ea se datorește într-o măsură decisivă rafinamentului senzorial și analitic al viziunii artistice. Apartenența scriitoarei la ceea ce Tudor Vianu numea „curentul intelectualist și estet” este evidentă, cel puțin pentru opera de început, deși nici aceea de mai târziu nu face excepție, ci schimbă numai unele accente. Confesiunea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
apoi prin lecturi din marea poezie. Armonia prozodică Interacțiuni cu logica internă Având în vedere complexitatea acestei componente a poeziei, ne vom referi în primul rând la Eminescu, a cărui armonie prozodică este rezultanta unei construcții de rară știință și rafinament, angajând, practic, tot ceea ce se poate înscrie în această sferă noțională. Vom relua unele considerente din capitolul închinat armoniei liricii eminesciene al lucrării "Spațiul poetic eminescian" (ed. Junimea, 1982). Armonia eminesciană este efectul in primul rând al incantației verbale, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
originară devine adesea joc, ba chiar destul de des, dar că adevărata plăcere și cea mai înaltă satisfacție spirituală ți-o oferă metamorfozarea jocului în realitate. Le va demonstra deci cât de frumos este jocul când îl reduci la „monadă”, ce rafinament poate respira o fantezie oarecare întoarsă către origini. Un rege trebuie să și conducă, dar în același timp să și instruiască poporul. Astfel, istoria monarhiei își urmează drumul pe care el, acum, la 800 de metri înălțime, îl simte în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
-o și la domnul Thiers, care îi semăna de altfel; și aceasta nu numai dintr-un punct de vedere. J.J.Weiss avea pentru Mazarin o slăbiciune specială: el avea în ochi un fel de eleganță intelectuală, capabilă să explice înțelegerea rafinamentelor marii politici. El a fost sedus, de altfel, de geniul acestui italian care, în ciuda tristei stări a țării, i-a asigurat în exterior cele mai strălucitoare triumfuri; îl lăuda pentru faptul de a se fi arătat, deși era de origine
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
fost bătut și apoi aruncat în fundul unei temnițe. Beiul de Alger era și mai crud: o dată, de exemplu, el a ordonat legarea consulului Franței (Lavacher) de gura unui tun. Puterile creștine erau mai "umane": Ludovic al XIV-lea strălucea prin rafinament, prin curtoazie. De pildă, în momentul în care urma să intre în război cu Provinciile Unite (adică Olanda n.tr.), el a ordonat ca în toate orașele prin care urma să treacă ambasadorul acestora, Pierre de Groote până la ieșirea lui
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
că m-am abandonat celor 33 de texte care urmează cu o voluptate cvasierotică. M-au încântat, cu forța de impact a unui cadou dulce primit în copilărie, tăietura frazelor, percuția cuvintelor, combina ția de sensibilitate și grotesc, fantezia luxuriantă, rafinamentul obținut din simplitate și stil, ineditul expresiei, jongleria lexicală, umorul-dinamită, amprenta personajelor și trimiterile, nu puține, care te obligă pe tine, cititor, la nițică gimnastică mintală. Urmarea? Am încercat să mi-l închipui pe Dan Alexe scriind. Iar imaginea care
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Venus din Milo și cu Victoria cea fără aripi și intră în marea galerie a maeștrilor medievali. Ce putea căuta Clotilde pe aici? Își aminti că, la expoziția de la Bayreuth, Clody prezentase niște bijuterii cu modele vechi, inedite, de mare rafinament. Îl bătu gândul că ea s-a inspirat din inelele, colierele, medalioanele pictate de maeștrii europeni, la mâinile, gâturile și piepții impunătoarelor personaje regi, regine, duci, ducese... Așa era! Felicitări, Clody, pentru ideea genială! După atâta pioșenie și cultură, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că există o anumită particularitate a costumului popular din această zonă, particularitate izvorâtă din însăși firea molcomă a moldoveanului, din trăirile profunde și interiorizate, dar și din răbufnirile vulcanice la ceas de cumpănă. Portul popular este sugestiv prin culoare și rafinament, măiestrie și eleganță, având ceva din frumusețea meleagurilor noastre. Raportat la aceste trăiri, evenimente, costumele însele au însemnat fie bucuria de a trăi, de a împleti luminozitatea stelelor, gingășia florilor, fie sobrietatea, rigoarea, simțul măsurii, credința și cultul pentru tot
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
dar ce greață mi s-a făcut când l-am auzit pe idiot rostindu-și toastul cu îngâmfare. Cuvinte alese dar goale de orice simțământ. Fandoseala lui nu poate fi considerată decât impertinență și asta n-are nici o legătură cu rafinamentul. Nici mulți dintre cei care-și închiriază case elegante în plin centru nu sunt cu-adevărat nobili, ci mai degrabă cerșetori de elită. Adevărații nobili nu-și dau aere, așa cum face Iwashima. Chiar și în familia noastră, mama a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
concurs: “Are o ținută exagerată, cu iz de basm. E mult prea mult. Pietrele, umerii dimensionați și gulerul îți amintesc de prințesa Arabela.Toate acestea nu au nici o legătură cu crucea de la piept. E o ținută lipsită de gust și rafinament. Dacă ideea era să șocheze, va reuși, dar nu în sens pozitiv", a fost verdictul creatoarei de modă. În schimb, Doina Levintza, semnatara ținutei pe care Cezar Ouatu o va purta pe scena concursului Eurovision 2013, a arătat că "ideea
Designerii români nu cred că ținuta lui Cezar va seduce la Eurovision by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72301_a_73626]
-
cu critica literară. A scrie pe placul criticii literare, în opinia mea, e la fel de castrator ca și a cânta în strună publicului. În perioada comunistă, când publicul juca un rol minimal în câmpul literar, compromisul autorului cu critica a atins rafinamente bizantine." Dându-le în suficientă măsură dreptate celor doi respondenți, Cronicarul se vede nevoit să remarce, presat nițel de context și de moment, că autonomiile, de orice fel ar fi ele, au parte de contestări - credibile - din mai toate direcțiile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8718_a_10043]
-
lui Ion Cucu vede ceea ce noi nu vedem. Simte detaliul și povestește despre el într-o imagine ce devine memorabilă, inconfundabilă, antologică. Ultima retrospectivă de la Muzeul literaturii, expoziție invitată apoi în multe orașe din țară, făcută cu multă iscusință și rafinament de Ion Cucu, ne-a introdus în universul lui, în delicatețea și sensibilitatea unui om care a avut harul intuiției detaliului, al proporțiilor, al unui soi de ludic al acestora și al felului în care alcătuiesc un chip, devenit, apoi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va gusta expresiile nude și scenele de profil. Infernala comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va gusta expresiile nude și scenele de profil. Infernala comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Poenar) ajung, fiecare cu vorbele sale, cam la aceleași rezultate de sinteză, în urma analizei scrisului lui Alexandru Vlad. Reproduc opinia lui Radu G. }eposu din rațiuni mai degrabă sentimentale: "Prozele lui Alexandru Vlad sunt produsul unei mari subtilități a observației. Rafinamentul notației, de o stranie austeritate poetică, produce secvențe și detalii admirabile ce presupun în egală măsură finețe stilistică și psihologică". Noul volum nu face excepție de la regulile generale, care dau specificitate scrisului lui Alexandru Vlad. Aceeași finețe a observației dublată
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
ca păsările marcate și lăsate în libertate". Puține cărți dintre cele citite în ultima vreme mi-au plăcut precum Curcubeul dublu de Alexandru Vlad. Aflată la frontiera dintre proză, memorialistică și eseu, combinând cu naturalețe densitatea ideatică, profunzimea trăirii și rafinamentul stilistic, cartea este definitorie pentru literatura unuia dintre scriitorii foarte importanți de astăzi, din păcate nu foarte răsfățat de critica literară.
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
care - așa cum se cuvine - au surprins formidabilul talent ieșit parcă de nicăieri al acestui boier moldovean, naturalețea și umorul sănătos al punerii în pagină a unei lumi dintre cele mai alese, cu eroi toți unul și unul, de un zguduitor rafinament. O carte, aș spune acum, prea subtilă și prea aristocrată pentru ritmurile și apucăturile lumii literare de la noi. O carte făcând risipă de informații precise în fața unui public cu o memorie - prin definiție și prin deformație - volatilă. Întâi pentru că, s-
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
cap al lumii interlope (corespondentul unuia dintre zmeii din basmul popular), polițistul Greuceanu este invitat la inaugurarea unui mare centru comercial. Într-un cadru de un bun gust desăvâșit este întâmpinat de proprietara acelui colos economic, o femeie de mare rafinament, cu superioare înclinații spre acte filantropice. Greuceanu află că ea este chiar soția mafiotului ucis, iar eleganța cu care este amenințat, cu zâmbetul pe buze, în plină reuniune mondenă, duce cu gândul la contesele siciliene din filmele italienești despre Mafia
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
permanență un voluptuos al materiei. De la instrumentele și de la tehnicile consacrate ale pictorului și ale graficianului, de la marile scenografii la focalizările microscopice, de la hîrtia obosită la metalele grele, de la transparența emulsiilor la bitumul nocturn, el a exprerimentat totul cu același rafinament și cu o egală fervoare. Asemenea lui Borges, de care este atît de apropiat prin dinamica mentală și prin abilitatea tehnică, Bitzan a creat un vast labirint în care viața și codurile culturale se întrepătrund pînă la a sugera o
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
pe care am scris-o la un spectacol în care a jucat a fost în 1970 la Play Strindberg de Fr. Durrenmatt, când trecuse de treizeci și șapte de ani și era deja un nume. În această montare de un rafinament estetic încântător, realizată cu aportul altor doi creatori magnifici: Liviu Ciulei (regizor, scenograf și actor) și Clody Berthola, a interpretat pe Kurt cu o distanțare subtilă, lipsită de ostentație, rezultatul fiind o compoziție atent elaborată până în cele mai mici detalii
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
nu-i izbutește altuia. Cea mai apropiată ființă poate să cadă alături și să rămână în urmă. De o factură deosebită de celelalte se arată narațiunea, scrisă în ultimii ani ai exilului, Cearta sufletului cu trupul, aceasta dând curs unui rafinament stilistic care ne spune ce am pierdut prin aceea că Pavel Chihaia și-a întrerupt timp de decenii activitatea literară. Mai degrabă Jurnal decât ficțiune, erou și autor se contopesc, la persoana întâi. La Florența, eroul contemplă statuia lui David
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]