5,449 matches
-
o clipă încremenită, neștiind ce să fac. În cele din urmă, cu un soi de disperare turbată, m-am apropiat de ușă, gata să mă prăbușesc peste ea. — Vă rog să mă scuzați! am strigat, trecându-mi vârful degetelor peste rama ușii. Domnul Uehara... am șoptit apoi. A răspuns cineva. Era însă voce de femeie. Ușa de la intrare se deschise și în hol apăru o femeie trasă la față, cu vreo trei-patru ani mai în vârstă decât mine. Avea un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
unui mecanism de autogenerare a senzațiilor și de copleșitoare intensitate a trăirilor. Non-eroii lui Victor Rebengiuc pun imense probleme de compoziție. Marele pariu al interpretărilor sale e cum să ridice și să coboare instantaneu o personalitate aparent insignifiantă, incoloră, din rama ei banală, pentru a o face să ajungă la spectator. Din acest punct de vedere, Victor Rebengiuc pare născut pentru filmele alb-negru și pentru îmbrăcămintea de scenă cenușie. Interpretându-i pe Tipătescu sau pe Caliban, pentru a mă referi la
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
-l pe toată întinderea textului. Imaginile cardinale și seriile tematice, simbolurile, tropii, rima, ritmul dispar din pagină ca și cum și-ar fi dovedit tot mai mult inutilitatea. Constantin Acosmei se dispensează de ele treptat, evoluând dinspre niște "margini" mai convenționale (o ramă a tabloului) către un centru al lirismului prim. Două sonete deschid și închid Jucăria mortului, arătând dexteritatea formală a poetului. Primul și ultimul ciclu, Male dicat și Ce s-a întâmplat, conțin bucăți vizibil mai lucrate, elaborate, răsucite pe un
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
sau celeilalte. Firește, propriile alegeri și experiențele de excludere/ includere trăite cu una ori alta dintre tagme rămîn singura posibilitate de poziționare. Continuă, Pompiliu Constantinescu, prin portrete. De autori, și de autor. Intimii (sic!), ori numai cunoscuții, au parte de ramă, întîmplări povestite cu cert talent memorialistic și cu un șic al lipirii de etichete pe care și-l va adjudeca, definitiv, Călinescu. Pârvan, făcîndu-și loc anevoie prin cuconetul strîns la cursul lui ca la o obligație mondenă, aduce pe departe
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
pretext vindicativ și revendicativ. Altfel zis - folosit strictamente ca o măciucă în scopuri cu totul și cu totul străine firii și rosturilor scrisului său. Asta chiar dacă, bineînțeles, însuși textul Jurnalului îndreptățea una sau alta dintre dioptriile deviante între ale căror rame a rămas captiv pînă astăzi." Ingeniosul netemperat În numărul 8 - 2007 al revistei mureșene Vatra, citim surprinși (pozitiv, cum altfel?) un grupaj de poezii semnat de Mircea Horia Simionescu. Atunci când autorul atâtor masive și subtile romane, prozator prin excelență ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
istorice, ce se întoarce până spre 1900, pentru a explica stadiile de decădere și disperare în care se află oameni de vază, pe vremuri de mult și misterios apuse. Prin umorul, elementaritatea și corozivitatea limbajului ei, Vica Delcă pune o ramă critică și ironică romanului burghez sau albumului încorporat între coperțile vieții în comunism: preambulul constituit de vizita Vicăi în casa Yvonnei (partea întâi a romanului, în organizarea lui mai recentă, cuprinzând primele cinci capitole) și epilogul nepotului Gelu, o revenire
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
obiectivul observației, într-o anumită lume, prin bucătărie?" Repet, ca răspuns la o astfel de exagerare: discursul plebeian, încărcat de mediocritatea vieții cotidiene, încadrează toată evocarea, cu tendințe idealiste de omagiere a lumii bune de pe la 1900 și ceva, într-o ramă ironică. În centrul iradiant al romanului se află profesorul Mironescu și limbajul său intelectual, superior, de interpretare a lumii politice și morale burgheze căreia îi aparține. Vica are rolul de a deschide ușa spre această lume și de a o
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
valori estetice necontextuale și transgeneraționiste. Contextul socio-istoric și cultural, elementele recognoscibile ale societății în care trăim, cadrul mai general al unei literaturi deschise către experiment și avangardă ne ajută, într-adevăr, să-i plasăm pe acești tineri autori într-o ramă explicativă. Dar esențiale rămân notele lor diferențiale, particularitățile care să ne izbească, diferențierea de care vorbea Lovinescu. Fără un accent individual, specific, fără o anumită forță expresivă și cognitivă a poemelor pe care ei le scriu, fără o valoare intrinsecă
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
iar viața pulsează în toate aceste femei atît de diferite nu doar ca vitalitate, ci și ca intensitate a trăirii. Regizorul insistă pe o serie de cadre care ne amintesc de neorealismul italian cu umbrele sale, cu înghețările dramatice în ramă ale personajelor etc. Interesante sunt și cele cîteva gros-planuri, ca și o contrucție minuțioasă a personajului, cu fine accente felliniene în cazul Agustinei. Cu o "urîțenie" de o expresivitate extraordinară, dar fără ambiguitățile pe care le focalizează cu asiduitate Almodóvar
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
preluvosolurilor. Luvosolurile sunt relativ larg răspândite în arealul Parcului; în Munții Almăjului se întalnesc pe versanții și culmile de până la 550-600 m, sub păduri de fag și gorun, trecând către districambosoluri. De asemenea, apar sub forma unei benzi continue pe rama nordică a depresiunii Sichevița până la Berzasca, pe depozite coluviale și proluviale groase. În Munții Locvei se găsesc până la altitudini de 450-500 m, pe roci cristaline, între valea Radimnei la vest și contactul cu zona calcaroasă la est și pe roci
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
toți criticii au observat excelența acestei aptitudini). Documentarul de vastă perspectivă, completat, fără îndoială, din imaginație, cum e și firesc, se particularizează în pitorescul figurației umane și se întregește în mod necesar cu acesta. Petru Dumitriu desenează pânze vaste, pune rame uriașe, pe care le împarte apoi în sectoare de istorie și umanitate, colorate păstos, până la strident și senzațional. Parcă ar picta episoade din viața socială și politică din secolele XIX și XX după modelul Columnei lui Traian. Mult prea aluvionar
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
lui A. Holban și cea a lui I. Creangă și M. Sadoveanu. Desigur, la fel de bine apropierea se putea face și înspre lumea lui Marcel Proust, un autor căruia scriitorul nostru nu ascundea că îi este dator. Utilizarea tehnicii povestirii în ramă este identificată și apreciată în proza intitulată Două fețe ale aceluiași peisaj. Capitolul consacrat prozei scurte este punctat cu multe observații de același fel, fără îndoială utile, și se încheie cu concluzia demnă de reținut că "nuvelele lui Anton Holban
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
născute printr-o misterioasă ebuliție, deopotrivă geologică și mentală - cum se întâmpla în perioada marilor descoperiri geografice... Sigur că nici un navigator din prezent nu s-ar mai înarma cu aceste "îndreptare" atât de aproximative, cel mult le-ar pune în ramă, folosindu-le pe post de ornamente într-o cabină de pe vas sau în camera de oaspeți de acasă, în schimb, un antropolog, un istoric sau un poet va culege din aceste descrieri insolite ale unor locuri reale (alături de hărțile unor
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
conduce în universul picturii. Ghidul e competent, jovial și totodată imprevizibil. Îți povestește contextul istoric cînd a fost pictat tabloul, îți amintește de tema lui dominantă, pentru ca apoi, cînd totul părea a fi lămurit în privința poveștii care se desprinde din rama lui, Arasse să-ți atragă atenția că pînă acum doar amănuntele de suprafață fuseseră puse în evidență și că tocmai celelalte motive ale pînzei, cele strecurate sub forma unor detalii periferice, palide și minuscule, detalii pe care de altfel pictorul
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
relaxare pe care Emir o afișează ca vedetă în fața unei alte vedete. Regizorul sârb își înnobilează subiectul cu o măiestrie pe care nu i-o poți contesta, având grijă ca lumina reflectoarelor să-l prindă foarte bine în cadru, iar rama portretului pe care-l realizează lui Maradona este dată chiar de filmografia sa. Maradona, declară regizorul, ar fi putut fi unul dintre personajele sale din filmele de ficțiune de la Do you Remember Doly Bell (1981) și Tata în călătorie de
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
La Adriana Bittel, priza asupra întâmplărilor trăite și a senzațiilor tari încercate în deceniul nouă este directă. Indiferent dacă paginile jurnalului ținut în anii '80 și ars ulterior (dar nu întru totul) sunt chiar de jurnal, sau o reconstituire în ramă non-ficțională, la îndemâna prozatoarei, ele scanează impecabil zilele și nopțile "tovarășei de drum". Femeia împărțită (martirizată) între gospodărie, aprovizionare, serviciu, grija pentru soț, copil, tatăl bolnav și... filele de proză pe care ar vrea să le scrie. Dar când? La 36
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
grafică, pe lângă străvechea artă regională a sculpturii în lemn. Dacă vizitați orașul iarna, nu pierdeți ocazia de a privi operele pictorilor profesioniști sau amatori din Baia Mare, expuse, familial, în restaurante, la poștă, la telefoane, în clădirile publice, în încăperile muzeului... Ramele largi, aurite ale tablourilor sunt spărturi, ferestre, practicate dibaci în paradisul verii băimărene, de o limpezime sudică.
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
puțină importanță cititorului virtual al posterității decât celui din Roma timpurilor sale." Să mai parcurgem exact atâtea rânduri câte ne sunt necesare până la următorul pas al algoritmului argumentativ: "Discursul lui Labienus și fraza care-i răspunde cuprind ca într-o ramă descrierea construită cu migală a înfruntării militare decisive dintre Cezar și Pompei. Preocuparea stilistică este secundară la Cezar, iar autorul nu caută nici un moment să-și Ťînfrumusețezeť scrierea. Tropii sunt ca și inexistenți, fraza se susține doar prin rigoarea construcției
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
nu vărsa o lacrimă și îndărătnicia de a nu lăsa nerăzbunate ofensele. Analepsa ne pregătește pentru legea talionului ce face ca un omor să atragă după sine altul, altele. Capitolul următor, al doilea, și cel concluziv oferă reperele spațio-temporale, așadar rama acțiunii. Într-un sat izolat, departe de țărmul mării, Itriedda, nepoata Mintoniei, primește în 1985 de la aceasta, stabilită de decenii în Argentina (unde se recăsătorise cu un bărbat cumsecade ce-i acceptase și copiii) o scrisoare și caietul cu povestirea
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
altădată. Intră. Locul era exact așa cum îl lăsase cu patru ani în urmă. Deschise un sertar și găsi un set de gulere îngălbenite de timp, întocmai ca niște foi de papirus. Pe șifonier era o fotografie a mamei sale în ramă de argint. Purta o rochie cu guler înalt pus pe balene și privea neclintit, perfect calmă, o scenă ce nu se schimbase niciodată. Moartea, tortura, pierderile nu lăsaseră nici o urmă asupra peticului de perete din fața ochilor ei, acoperit de tapetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și de a se întoarce pe ușa din dos cu o perucă neagră. Tot domnișoara Jixon îl face să poarte totdeauna la el două berete de culori diferite ca să le poată schimba. Iar buzunarele lui sunt burdușite cu ochelari cu ramă de metal sau de baga. Tensiunea începe să-și spună cuvântul. El devine irascibil, iar doamna Tripp e tot timpul gata să izbucnească în plâns. Cobb e sfâșiat între venerația pentru erou și venerația pentru eroină. 4 Următoarea criză: inamicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
e o fată bună. Are ceva din Doamna cu cățelul, dar dintr-o traducere foarte proastă a lui Cehov, făcută prin intermediul unei traduceri din engleză: trăsăturile i s-au asprit, e ceva mai slăbuță și poartă ochelari de vedere cu ramă metalică. Și e lipsită complet de nuanțe. Judecând după tunsoarea ei băiețească, ar putea fi asemănată și cu Amélie Poulain, după douăzeci de ani. Liliane a fost o elevă silitoare. Și-a luat bacalaureatul în filozofie și toată lumea se aștepta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de contradicții interioare, preocupați de întrebări la care nu reușesc să găsească răspuns deloc. Prozatorul își conduce cu abilitate eroii prin mediile sociale create exact ca în povestirile în ramă și, bun sociolog, dar și mai bun artist, devine un fel de portavoce al acestora, „el fiind glasul celor fără de glas”, după cum se autodefinește în Metamorfoză divină. Fiecare personaj al povestirilor lui Rareș Tiron are propriul său destin și, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o lume care ține și de un anume destin. Uneori ai impresia că ești urmărit din „umbră” de ceva necunoscut... Timpul trecea ca un tăvălug , dar mi-a rămas Întipărită În memorie icoana pe care o avea mama ( pusă În ramă de lemn) și pe peretele din camera de zi, chiar deasupra ușii. De câte ori ieșeam afară din casă, dădeam ( vrând nevrând) cu ochii de această poză: reprezenta purgatoriul!Din flăcările care se Întindeau amenințătoare, asemenea unor brațe , se chinuiau să scape
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]