18,605 matches
-
cucul într-un nuc, Răsună toaca-n depărtare, Chemând creștini la sărbătoare. Tot satul s-a împodobit, Și râd ferestrele în soare, În dangăt clopot s-a pornit, Chemând creștini la sărbătoare. Pe porți ies tineri și copii, Ducând verzi ramuri pe-a lor brață, În urma lor îi vezi trecând, Pe bunii-ncovoiați de viață. Cu toții, tineri și bătrâni, Pășesc cântând cu fericire, Ei poartă salcie în mâini, Cântând lui Dumnezeu „ Mărire”... Azi sunt Floriile și-n sat, E-așa o
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
cucul într-un nuc, Răsună toaca-n depărtare,Chemând creștini la sărbătoare.Tot satul s-a împodobit,Și râd ferestrele în soare,În dangăt clopot s-a pornit,Chemând creștini la sărbătoare.Pe porți ies tineri și copii, Ducând verzi ramuri pe-a lor brață,În urma lor îi vezi trecând,Pe bunii-ncovoiați de viață.Cu toții, tineri și bătrâni, Pășesc cântând cu fericire,Ei poartă salcie în mâini,Cântând lui Dumnezeu „ Mărire”...Azi sunt Floriile și-n sat,E-așa o
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Am trimis în vânt chemare,N-am aflat în jur suflare.Iarna asta, frățioare,... XIX. SENTIMENTE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi, Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele, Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi, Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele. Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală, Peste suflete-adormite țes maramă de mătase, Noaptea-nvăluie pământul într-un
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
clipă de amor... Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea, Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri, Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea ... Citește mai mult Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi,Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele,Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi,Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele.Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală,Peste suflete-adormite țes maramă de mătase,Noaptea-nvăluie pământul într-un
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ca să-ți simt îmbrățișarea... XX. VINE PRIMĂVARA?, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017. În grădina amorțită, Cu zăpadă-acoperită, Doarme-n pat, de vânticel Legănat, un zărzărel. Lângă el un măr bătrân Somnoros și-ntinde ramul. E țâfnos că-l prinde anul Nesăpat la rădăcini. Soarele-i atinge blând, Mugurașii le-ncălzește. Tulburat de-atâta soare, Zărzărelul se trezește. „Nene măr, văzut-ai poate Cin ne-a mângâiat pe spate? C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
privi defel Către micul zărzărel. Spuse răsucindu-și creanga: „I-auzi? Cică..primăvara?! Și se-ntoarse-n amorțire ... Citește mai mult În grădina amorțită,Cu zăpadă-acoperită,Doarme-n pat, de vânticelLegănat, un zărzărel.Lângă el un măr bătrânSomnoros și-ntinde ramul.E țâfnos că-l prinde anulNesăpat la rădăcini.Soarele-i atinge blând,Mugurașii le-ncălzește.Tulburat de-atâta soare,Zărzărelul se trezește.„ Nene măr, văzut-ai poateCin ne-a mângâiat pe spate?C-am simțit îmbrățișarea Mamei mele, primăvara.” Mărul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
așteaptă să le ningă chipul, Întind spre ei a lor mânuțe, în ele să le prindă trupul... Dansând cu fulgii ei par îngeri, ce-au coborât din Paradis, Pământul tot acuma cântă minunea care ne-a cuprins.... Sus, pe un ram, stă agățat un fulgușor ce-a rătăcit, ... Citește mai mult De la o vreme-au prins să cadă din ceru-nalt iar pe pământ,Cântând cu iarna, fulgi grămadă, ca un colind pentru cel Sfânt...Roiesc ca fluturii în vară, se
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
așteaptă să le ningă chipul,Întind spre ei a lor mânuțe, în ele să le prindă trupul...Dansând cu fulgii ei par îngeri, ce-au coborât din Paradis,Pământul tot acuma cântă minunea care ne-a cuprins.... Sus, pe un ram, stă agățat un fulgușor ce-a rătăcit,... XXXIII. POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac, Bunica spune o poveste în timp ce
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
biciuie ierburi ..ce se-ncolăcesc, Ca șerpii de picioare...se zvârcolesc! În fulgere de lumină și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram Ecoul nopții nebune tună,strigă-n furtună.. Năluca ploii bântuie .. iar norii se-adună! ........................................................... Suspinul ploii mi-aduce îngeri și frunze Pe aripi verzi cresc catifelate ,roșii buze! Ploaia -i acoperită cu-n giulgiu furat Din cripta timpului sălbatic plecat
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
e gândul la gratuitate - o invitație cu ocazia lansării noului brand de fericire perfectă mă măgulește-atâta interes încât mă simt datoare să mai inspectez cu privirea cuierul-pom - cireș - desăvârșit împodobit cu flori și lampioane de hârtie creponată parfumată în ramurile căruia n-am uitat să fixez cuibul din care inoxidabila pasăre a paradisului clocindu-și ouăle de aur cu precizia ceasornicului îmi va picura-n trilul ei secundele de vis am deschis ușa m-am trezit deodată cufundată-n torentul
ÎN TORENT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383678_a_385007]
-
GÂNDURI ÎN LUNA MAI..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017. Lângă fântâna sufletului, Gândurile-mi poposesc în tihnă, Pe drumuri ale cugetului, Istovite, își găsesc odihnă... În amurg, spre zări roșii, calde, Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde, Curgând din celeste policandre! Miresme le cuprind în palme, Izvorând din flori alese de mai, Prin liniști se revarsă calme, Pătrunzând pe raze rupte din rai... Gândurile-mi senine zâmbesc, Când
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
se regăsesc, Colindând prin vremuri prăfuite, Cu-ale lor aripi ce-n larg plutesc, ... Citește mai mult Lângă fântâna sufletului,Gândurile-mi poposesc în tihnă,Pe drumuri ale cugetului,Istovite, își găsesc odihnă...În amurg, spre zări roșii, calde,Printre ramuri și adieri tandre, Încep lumini, lin, să le scalde,Curgând din celeste policandre!Miresme le cuprind în palme,Izvorând din flori alese de mai,Prin liniști se revarsă calme,Pătrunzând pe raze rupte din rai...Gândurile-mi senine zâmbesc,Când
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
în rolurile personale atribuite în parte...... XIV. SUFLET ÎNCĂTUȘAT ÎN ȘOAPTE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Ieri parcă timpul duios îmi șoptea, Vegheat sub străluciri blânde de stea, Reflectate pe cer, printre ramuri, Pe sticla subțire de la geamuri, Pe care stau, așezate-n colțuri, Flori de gheață pitite sub aburi... Șoptea povești desprinse din clipe Ce-au curs înspre infinit, în pripe, Risipite-n tăceri și lacrimi seci, Printre răstimpuri cu atingeri reci
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
nicăieri, transformându-se-n scrum! Picături de ploaie se preling greu La fereastra trupului cald al meu, Poposind imagini rupte-n ... Citește mai mult Ieri parcă timpul duios îmi șoptea,Vegheat sub străluciri blânde de stea,Reflectate pe cer, printre ramuri,Pe sticla subțire de la geamuri,Pe care stau, așezate-n colțuri,Flori de gheață pitite sub aburi...Șoptea povești desprinse din clipeCe-au curs înspre infinit, în pripe,Risipite-n tăceri și lacrimi seci,Printre răstimpuri cu atingeri reci,Ce
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
1381 din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului peisaj de toamnă eu nu mai știu dacă sunt viu, poate c-am murit demult; doar umbra mea se lasă grea prin toamna despletită, copacii trec pe lângă mine scuturându-și din ei ramul, trec și stele, peste lanțuri de tăcere și livezi goale de verde printre frunze parcă dorm, trec cirezile de nori peste cumpănă-n apus, a rămas acolo sus ciutura cu visuri moarte, jos, fântâna părăsită, prin izvoare să ne poarte
PEISAJ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383714_a_385043]
-
rătăcind confuze. Bătute de soartă le spulberă vântul, în agonie grăbindu-le sfârșitul. În plânsul rubiniu de frunze veștede pun doruri stinse de patimi și regrete. Nostalgică privesc plânsul Toamnei prin geam. Dar văd o nouă viață în fetuși din ram. Cu alai de gânduri și idei noi mă-ntorc să creionez destin cu-al naturii soroc. Că-n mugurii din ram, viața-i infinită, de dragoste în speranța regăsită. Natura în pământ adoarme speranță, din leagănul morții să renască viață
PLÂNSUL RUBINIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383715_a_385044]
-
stinse de patimi și regrete. Nostalgică privesc plânsul Toamnei prin geam. Dar văd o nouă viață în fetuși din ram. Cu alai de gânduri și idei noi mă-ntorc să creionez destin cu-al naturii soroc. Că-n mugurii din ram, viața-i infinită, de dragoste în speranța regăsită. Natura în pământ adoarme speranță, din leagănul morții să renască viață. Când suflet omenesc de chip mort se pierde, natura renaște priveliște verde. 30.08.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: PLÂNSUL RUBINIU
PLÂNSUL RUBINIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383715_a_385044]
-
din “lacrimi și durere” (ca să citez dintr-o poezie de-a mea, care va apărea însă în următorul volum), cartea nu este jurnalul meu intim, așa cum probabil pare la prima vedere. De unde mă inspir? Dintr-o frunză căzută de pe un ram, dintr-o picătură de ploaie purtată pe aripi de vânt, dintr-o lacrimă ivită în ochii unui copil, dintr-un suspin ieșit pe buzele cuiva aflat lângă mine în autobuz și... da, pe alocuri, poate și din propria-mi viață
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383720_a_385049]
-
se împlinească prin ele, fiindcă dragostea, iar alături de ea, suferința și moartea fizică fac parte din tabloul vieții fiecăruia dintre noi... Aș dori să închei cu câteva versuri care mă definesc, intitulate sugestiv „Autoportret”: Sunt... așa cum sunt..., Mugur pe un ram, În inimă, balsam, Simțire și cuvânt..., O umbră sunt, pământ ... Lut nevinovat, Suflet cald și pur, Destin ... alb sau sur ... , În lacrimi scăldat, De îngeri vegheat... Spirit călător Pe al sorții cer, Tăcut, efemer, Etern visător, Cu viața dator ... Referință
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383720_a_385049]
-
întâmplare - au dispărut pampoanele! O surpriză mai mare ca asta nici că se putea. Oare cine i-a luat? Misterul dispariției lor n-ar fi fost lămurit niciodată, dacă, a doua zi, n-ar fi văzut o veveriță săltând pe ramurile pomului celui mare din fața casei. Ce drăgălașă vietate! Coadă mare, stufoasă, ochi micuți, ageri, urechiușe lungi, cu smoc de păr în vârful lor, lăbuțe mici din față, comice, cu care ținea alunele. O vedea sărind zglobie de pe o creangă pe
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
de mult. Avusese o noapte cu vise chinuite. A doua zi, de dimineață, nici nu se trezi bine, nici nu se spală pe ochi, se duse în livadă, luă scara, o duse la pom. Urcă câteva trepte până ajunsese la ramurile cele înalte și legă pampoanele de câte o crenguță, să fie văzute bine. Așteptă nerăbdătoare să vadă ce va face veverița. Nu văzu nicio mișcare, așa că, pierzând răbdarea, întră în casă, o chemă bunica la niște turte cu lapte. N-
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
i-au trebuit pampoanele. Dar să vedeți ce bucurie mare a avut fata după ce, într-o dimineață cu soare blând, proaspăt răsărit, văzu pe crengile pomului din jurul cuibului trei vietăți mici de tot, care se învățau să se joace printre ramuri. Ar fi stat și o zi întreagă să se uite cât de jucăușe erau micile veverițe. Părinții debordau de hărnicie. Aveau trei guri de hrănit, nu era lucru de șagă. I-a mai ajutat și Liliana aducând din casă câte ceva
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
supus suferinței și neliniștii, decât limpedele Dan Verona, dar la fel de cert, la fel de Adevărat” (Ana Blandiana, Amfiteatrul, nr I2, 1971) Poetul Ștefan Dumitrescu a debutat fiind descoperit de Miron Radu Paraschivescu, cel care l-a publicat în anul 1967 în revista „Ramuri”, sub pseudonim, pe când Ștefan Dumitrescu avea numai 17 ani. Într-o scrisoare caldă și încurajatoare, M. R Paraschivescu îi spunea „ Dacă vei merge pe drumul acesta, dragul meu, vei ajunge departe.” Îndemnul poetului Miron Radu Paraschivescu se vede astăzi, la
INVITAŢIE LA LANSAREA CĂRŢILOR SCRIITORULUI ŞTEFAN DUMITRESCU de BIROUL DE VIITOROLOGIE BUCUREŞTI în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383695_a_385024]
-
-ntunecate ajungi la liniștea supremă Când îndrăgostiții visători plutesc deasupra ta Știu o noapte ireală, când împodobită cu diademă Luna cobora în ape limpezi, fără pudoare se scălda. Urca apoi din nou pe cer și raza-i magic împletită În ramurile salciei, aplecată peste ape încunună Cu măreție împărătească noaptea clară. Răsplătită Gingașa clipă de aur aleargă cu valurile împreună. Îți văd și undele zvelte lovindu-se suav de maluri Aud și geamătul înăbușit al apelor, binecunoscut Când vântul modelator furios
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
Vasile Lupu în anul 1641 și păstrate în biserică până în anul 1889, când au fost depuse în Catedrala Mitropolitană a Moldovei, din vecinătate. Este cel mai important factor; -în anul1642 au venit aici principalii ierarhi ai ortodoxiei din cele trei ramuri, greacă, slavonă și română, care au participat la Sinodul interortodox de la Iași; -în anul 1645 aici a fost uns patriarhul Paisie al Ierusalimului, fost stareț la mânăstirea Galata; -în timpul administrației călugărilor greci, aici au venit d la Constantinopole și
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]