1,935 matches
-
proaspătă Îmbibă aerul, combinîndu-se, nu neplăcut, cu buchetul postcoital al lui Wakefield. Unii din tipii de la Companie sînt deja acolo, inclusiv Paulee și, uimitor, Farkas. Farkas poartă aceeași haină pe care a purtat-o și la prelegere, dar Paulee, proaspăt ras și masat, strălucește rozaliu Într-un pulover de cașmir albastru. Mai sînt două femei elegante și un bărbat asiatic cu capul ras. Wakefield este prezentat adunării și strînge o mînă Îngrijit manicurată aparținînd unei femei pe nume Neva. Cealaltă femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și, uimitor, Farkas. Farkas poartă aceeași haină pe care a purtat-o și la prelegere, dar Paulee, proaspăt ras și masat, strălucește rozaliu Într-un pulover de cașmir albastru. Mai sînt două femei elegante și un bărbat asiatic cu capul ras. Wakefield este prezentat adunării și strînge o mînă Îngrijit manicurată aparținînd unei femei pe nume Neva. Cealaltă femeie este Sherrill, care arată ca o veveriță inteligentă și poartă ochelari cu ochi-de-pisică bătuți cu strasuri micuțe. Asiaticul Îi strivește mîna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Se uită În jur, poate zărește vreo față prietenoasă la bar, dar nu sînt decît directorași tineri și Înțepați În cur care se uită unul la altul prin martiniurile lor uriașe. După o noapte de somn fără vise, Îmbăiat și ras, purtînd haina lui de toate ocaziile și pardesiul gros de lînă (mulțumesc, Zelda), cu o cană de cafea foarte neagră În mînă, Wakefield o așteaptă În holul hotelului pe Susan, legătura lui de la Muzeul Artelor lumii. Are senzația că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să o Înghită cu un crud nesaț. Apoi, faimosul prezentator al unui show de televiziune pătrunde În hol, cu pași mici, de domnișoară, În pantofii de tenis marcă proprie. O echipă TV Îl urmează Îndeaproape, În frunte cu un reporter ras, strălucind ca o oglindă stomatologică. Un grup de ruși avînd În mîini pahare mari de la Maxdrip, cu double mocha cappucino, dă pe dinafară de joie de bani. Au ajuns! Oh, orașul de vis al Eternului Cip! Wakefield a trecut printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pătrățoasă cu codițe vopsite În negru și tatuaje pe pectorali păzește ușa. — Delegat sau protestatar? — Cap sau pajură? răspunde Wakefield, apoi se vede pe sine prin ochii femeii. Un tip arogant, Între două vîrste, cu față lungă, ochi triști, bine ras, fără tatuaje. Mai mult delegat decît protestatar. — Pe bune, crezi că cineva se poate declara așa, pe loc? Trage cu ochiul În barul din spatele femeii și Îl vede pe puștiul cu ochiul bandajat lîngă un automat, părînd nehotărît. Puștiul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care merge pe acolo, mă urc și eu și după ea. Ea că să-i las copilul, bine, dar acum îți convine că e mare, piept nu i-ai dat, nu i-ai dat mestecat, nu i-ai dat mere rase, acum el mănâncă de toate. A pus neamul ei pe mine. Băi, voi sunteți blestemate, chiar să ajung așa...ce fac? O urmăresc iar și pe asta, o iau acasă, am bătut-o, de la picioare, stai, fă picioarele astea te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe Gaston. Emoționat din pricina amintirilor, a început să vorbească și mai repede. — Cu mulți ani în urmă, pe când predam la o școală primară din Chiba, s-a transferat la școala noastră un băiat din Tokyo. Băieții noștri aveau cu toții capetele rase, așa cum era obiceiul pe vremea aceea în școala elementară. Dar cel care venise avea părul lung. Avea un caracter frumos și învăța bine. A intrat și la universitate. Am pierdut legătura cu el timp de vreo douăzeci de ani, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a tăiat capul lui Taso și al lui Kakko și a aruncat cioturile de trupuri mulțimii, așa cum se aruncă resturile la câini. La un semn al lui Gregorio, servitorii i-au așezat în față o măsuță cu toate cele trebuincioase rasului bărbii. Cu un gest teatral, fir-ar el blestemat! a poruncit plebei să tacă și apoi a strigat: - Să nu care cumva să se spună că exarhul Isacco nu-și ține cuvântul. Călăul a apucat țestele ducilor de păr. Picura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
carâmbii de drumeț, cu cămașa ieșindu-i de sub mantaua dublă în care se înfășurase, dădea la iveală de sub pălărie o față tot atât de cruntă ca a unui brigand. Și-a aranjat cele două pumnale ascunse sub glugă și, pipăindu-și capul ras, a mormăit: - După ce o să-l eliberăm pe Rotari, cineva trebuie să plătească și pentru fărădelegea asta. L-am admirat pentru optimismul ce-l însuflețea și care nu-l părăsise niciodată. Atunci când Bovo ni s-a înfățișat, s-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu-ți face griji, se bucură de mult timp de simpatia mea. Precum un intrigant și un păcătos, am părăsit Brescia pe furiș și cu capul plecat. Am plecat surghiunit de bunăvoie, cu părul tăiat ca romanii și cu barba rasă. IX Episcopul Giovanni din Concordia, care a fugit la sosirea longobarzilor pe insula Caorle, a început să înalțe acolo noua bazilică cu hramul Sf. Ștefan martir. De la întâmplările pe care le relatez au trecut mai bine de cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care să-mi livreze niște haine cuviincioase. A fost dezamăgit, căci la ambele lucruri se gândise deja Giuliano. L-am consolat spunându-i că aveam să-i cer stăpânului său să-i îngăduie să-mi stea la dispoziție. Cu barba rasă, pieptănat ca un nobil roman, m-am prezentat în tricliniu pentru cină. Calinic se spălase și se îmbrăcase în hainele de dinainte, modeste, dar curate. Giuliano m-a primit cu un surâs ce mi s-a părut a fi ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu unghia poala cămășii și o trase Încet În sus. Descoperi stupefiat că soția lui, respectabila lui soție, nu purta chiloți. Fir-ar. Își puse un deget, apoi două, apoi toată mâna pe linia părului ei pubian, pe pielea perfect rasă, Încercând să-i ghicească forma - n-o mai văzuse de luni de zile, poate n-o văzuse niciodată sau nu dăduse atenție faptului... I se păru dreptunghiulară - cu siguranță, meritul ultimelor descoperiri ale tehnicii: un tratament cu laser eliminase firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bazându-se pe obișnuință, pe mecanica hipnotică a mișcării, forțându-se să se sustragă acelei situații care-i părea ridicolă și nepoetică, și să și-o alunge din minte pe Tecla Molinari. Mai bine s-ar fi gândit la pubisul ras al Majei, pe care nu-l mai văzuse sau cel puțin nu-l băgase În seamă - de mult timp, dar mutra rivalei lui se strecura prin Întuneric, suprapunându-se peste cea a Majei, și dintr-o dată avu impresia că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate fi denunțată o persoană care stă În stradă. Dacă Îți violează domiciliul, Îl poți denunța, dar strada e domeniu public. Ar fi dificil să demonstrezi o agresiune, și nu este convenabil să te lansezi Într-o polemică. Ceafa lui rasă, umerii pătrați, profilul său autoritar, mâinile sale puternice. Antonio, iubit atât de nebunește - aș fi făcut, am făcut, orice pentru tine. Pentru o clipă, fu aproape cuprinsă de tentația de a coborî să-i vorbească. La urma urmelor, el zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Benelli cea care Îl informă că președintele se afla Într-o ședință, dorea să-i lase un mesaj? — Anunțați-l, vă rog, că trebuie să-i vorbesc urgent, spuse Elio. — Bineînțeles, Îl asigură Benelli - și imediat se așternu tăcerea. Ceafa rasă a lui Buonocore - omul ăsta destoinic, dur ca o stâncă. Elio rămase pentru câteva clipe cu celularul În mână, dezorientat. Nu-i plăcuse tonul secretarei președintelui. Cuvintele acelea - pronunțate mecanic. Poate nu-l recunoscuse? Avu neplăcuta impresie că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ștergându-și transpirația de pe frunte. Era epuizat. Dăduse totul. Liniște - i-ar fi trebuit doar o clipă pentru a se reîncărca. Dispăru după o draperie. Zero Încercă să-l urmeze, dar un tip plin de mușchi, cu mustață și capul ras, așezat În umbră, Îi tăiase calea agățându-l de braț. Elio observă, dar nu-și pierdu vremea să-i explice lui Buonocore că puștiul acela folcloric era fiul său. Avea nevoie să discute cu președintele. Doar vocea lui Îi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Emma Îngenuncheată Într-o groapă, În spatele scuterului, cu mâinile ridicate, pentru a-și apăra fața - și În gură simți gust de sânge. Îngrămădit la pământ, Zero aruncă o privire tristă spre paznicul tatălui său. Un bărbat negricios, cu țeasta rasă, cu o mustață triunghiulară, cu nasul proeminent și privirea Înfierbântată. În ciuda durerii care-i paraliza spatele, nu reușea să-l urască. Era doar o slugă amărâtă - devotat stăpânului, nu din dragoste sau din gratitudine, ci numai din datorie. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
speră că aceasta glumea, dar Își dădu seama că Miria vorbea serios. Dacă acesta este efectul pe care tatăl tău Îl are asupra ta, nu-l mai chema la meciuri - Îi sugerase antrenorul privindu-l nervos pe gladiatorul cu capul ras care se agita În tribună. Valentina Își trase câteva palme, temându-se ca nu cumva să fie Înlocuită. Era pentru prima dată când antrenorul o distribuia În prima echipă. Ea, de obicei, le Însoțea pe cele mari și rămânea Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care a omorât și câinele. Unde ar fi putut s-o ascundă? — Mai taci, strigă agentul principal. Cheamă repede echipa mobilă. Și procurorul. Spune-i să vină chiar el. E un caz important. Un masacru În familie. Buonocore cu capul ras, În mijlocul pernei. Ochii Întredeschiși și o față absurd de senină, ce nu mai exprimă nici disperare, nici furie, nici ură, nici durere. Nimic. Agentul principal stinge lumina - nu mai suportă să privească imaginea lui Buonocore Întins peste plapuma Învechită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
epileptic. În dormitorul Giuliei toate erau în culoarea prunei, perdelele, lenjeria de pat, covorul. Pe ușa groasă, din lemn vopsit alb, era lipit afișul filmului Pirații din Caraibe. S-au dezbrăcat în lumina veiozei. Giulia avea sexul aproape în întregime ras, cu excepția unui smoc, împletit cu un fir de mătase verde și de care era atârnat un delfin minuscul, de aur. Îl privea pe Bobo ca pe-un peisaj frumos, își dăduse seama că are corpul complet depilat, ca un ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
încărcate cu lemn de cedru, apoi o mulțime de sclavi legați în șiruri care erau duși spre Damasc și negustori din Salem care se îndreptau spre Carchemish, aproape de vechea noastră casă. Atâția oameni ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște băieței și bărbați imenși, negri, cu pieptul dezgolit. Deși nu treceau multe femei pe drum, am reușit să văd câteva, niște mame înfășurate în văluri negre, fetițe sclave dezbrăcate și o dansatoare care avea un pieptar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în caftan care cumpăra măsline. Și apoi am văzut-o pe Tabea. Sau cel puțin cred că am văzut-o. O fată de înățimea și culoarea ei a apărut în fața noastră. Era îmbrăcată în hainele albe ale templului, cu capul ras și cu amândouă urechile găurite. M-am ridicat și am strigat-o, dar ea s-a întors pe călcâie și a luat-o la fugă. Fără să mă gândesc și pâna ca mama să apuce să mă oprească, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a dus pe neștiute și locul i-a fost luat de un băiețel care alerga. Îl înțărcasem deja, iar eu pierdusem modestia din Canaan și purtam un veșmânt de in fin ca toate celelalte femei din Egipt. Re-mose avea părul ras și împletit în acele codițe pe care le purtau toți copiii egipteni. Fiul meu a crescut puternic și vânos, se juca de-a lupta cu unchiul său Nahkt-re, căruia îi zicea Ba. Se iubeau nespus unul pe altul, iar Re-mose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
accesează programul, fața îi e luminată de un zâmbet. Prin gura întredeschisă se insinuează vârful limbii. Când termină, se întinde cu o evidentă grimasă după un dispozitiv aflat în capătul pupitrului, pe care îl apucă și îl fixează pe căpățâna rasă. Imediat, un beculeț începe să clipească. * Ultima oară văruiseră și acum trebuiau să vopsească. Mobilele fuseseră împinse în mijlocul camerelor și acoperite cu bucăți de hârtie. Încă nu măturaseră fragmentele sfărâmicioase, căzute din tavan odată cu răzuirea, și Margareta, râzând, se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
E drept că aveam trei ani. În zilele trandafirilor, când mă întorceam în sat, toți îmi dădeau prăjituri și la început mi-a plăcut să mă umflu în pene. Dar după un timp Huo Ba tot râdea de țeasta mea rasă. Mă întreba cum de i-am lăsat. — Te deranja? — Maică-mea mi-a spus că l-au chelit și pe el anul trecut. De ce să mă deranjeze? Tu erai chel încă de când ai venit. Pe tine te deranja? Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]