1,382 matches
-
să-i întâlnim. Ei nu sunt reprezentanții fatali și predestinați ai Răului: nu s-au născut ca să fie fasciști. Nimeni - când au ajuns la adolescență și au fost capabili să aleagă, urmând cine știe ce rațiuni și necesități - nu i-a marcat rasist cu semnul de fasciști. Ceea ce îl împinge pe tânăr la o asemenea alegere este o groaznică formă de disperare și de nevroză; și poate că ar fi fost suficientă o minimă experiență diferită în viața sa, o întâlnire oarecare, pentru ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pozitive și negative. Tăcere absolută asupra noilor valori adoptate în viața cotidiană de către păturile medii, cu consecința depășirii efective a clericalismului și a paleofascimului. Tăcere absolută asupra caracterului „scandalos” al noului fascism, ce anulează antifascismul clasic. Tăcere absolută asupra raporturilor rasiste cu fasciștii tineri și adolescenți. Răspunsul lui Ferrara constă în: a) simpla afirmație retorică a prezenței PCI (pe care n-a pus-o nimeni la îndoială!); b) o serie de supoziții în ceea ce mă privește, atribuindu-mi în primul rând
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
au un cămin al lor, li se pare, evident, foarte comodă viața protestatară, prin urmare își însușesc - siliți de nevoie-, comportamente care devin imediat neautenticitate. Părul lung, mânia, drogurile. Le amestecă pe toate: și încă o dată, adevăratele obiecte ale urii rasiste a tradiționaliștilor sunt chiar ei. În același timp cu apariția acestor noi tipuri umane în cadrul lumpenproletariatului, au luat naștere noi tipuri umane în cadrul burgheziei, relativ noi. Ele urmează scheme destul de cunoscute, în realitate: misionarii, utopiștii, anarhiștii, anumiți revoluționari etc. Ceea ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
este o relație sexuală ca oricare alta. Unde sunt, nu zic toleranța, ci inteligența și cultura, dacă nu se înțelege asta? Ea nu lasă nici urme de neșters, nici pete care fac să nu mai poți fi atins, nici deformări rasiste. Lasă un om întocmai așa cum era. Ba chiar, l-a ajutat să-și exprime total potențialul său sexual „natural”, întrucât nu e om care să nu fie „și” homosexual: tocmai acest lucru, nu altceva, îl demonstrează homosexualitatea în închisori. Este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să se conformeze în materie de comportament, în felul în care se îmbracă și se încalță, se piaptănă sau zâmbesc, acționează sau se comportă față de ceea ce văd în reclamele marilor produse industriale: o publicitate ce se referă, aproape la modul rasist, la stilul de viață mic-burghez. Rezultatele sunt evident dureroase, deoarece un tânăr sărac din Roma nu este încă în stare să realizeze aceste modele, iar acest fapt îi dă neliniști și frustrări ce îl aduc în pragul nevrozei. Sau există
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
s-a conformat simplificării pe care niște imbecili lași și periculoși - printre care, evident, se numără și unii prieteni de-ai săi - au făcut-o acelor scrieri ale mele. Această simplificare ambiguă - care, fără îndoială, are față de mine o matrice rasistă - avusese la început o oarecare răspândire; dar firește că nu putea decât să fie sufocată din naștere și nu putea să-și găsească loc decât în mediile și în textele cele mai proaste. Tot ce am spus eu „scandalos” despre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că evreii trebuie eliminați din societatea românească” (p. 28). După rebeliunea legionară, conducătorul statului, Ion Antonescu, a continuat „opera” de românizare, care Însemna În fapt restructurarea etnică a societății românești. Luările de cuvînt din cadrul ședințelor Consiliului de Miniștri demonstrează concepția rasistă a mareșalului, precum și intenția de a deporta evreii din teritoriile eliberate de sub administrația sovietică. Autoarea Lya Benjamin arată că documentele nu menționează numărul evreilor uciși În timpul războiului sau modul În care au fost uciși. Capitolul al doilea, semnat de Dalia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Washington DC eseul Happy Guilt (Felix culpa), în care analizează simpatiile de extremă dreapta ale lui Mircea Eliade, iar în aceeași revistă, la 20 aprilie 1997, în marginea recenziilor din țară la Jurnalul lui Mihail Sebastian, accentuează ideea unor reflexe rasiste în spațiul cultural românesc contemporan. Titlul celei mai bune cărți a lui M., romanul autoficțional Întoarcerea huliganului (2003), singularizează două întoarceri diferite. Prima întoarcere este în trecut. Sunt rememorate „inițierea” din Transnistria, unde familia sa a fost deportată între 1941
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
la bibliotecă, APF, 1997, 19; Gheorghe Grigurcu, Norman Manea între clovni, RL, 1997, 44; Z. Ornea, Eseurile lui Norman Manea, RL, 1997, 50; Dorin Tudoran, Gimnastica de întreținere sub pretextul Sebastian, RL, 1998, 11; Nicolae Manolescu, Ce înseamnă să fii rasist, RL, 1998, 19; Ion Simuț, Norman Manea - un scriitor evreu, român și american, deopotrivă, F, 1999, 2; Dicț. esențial, 482-484; Ștefan Borbély, „...vin din pustiu, vin de nicăieri”, APF, 2001, 1; Behring, Scriit. rom. exil, 163-182, passim; Dicț. analitic, III
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
este editată ca „organ al ziariștilor români din Transilvania”. În presa naționalistă din preajma și din timpul celui de-al doilea război mondial, publicația se manifestă ca una dintre promotoarele cele mai consecvente și mai radicale ale ideologiei totalitare, antidemocratice și rasiste. În articolul-program Ce vrem! este anunțată intenția de a contribui la „strivirea tuturor agenților dizolvanți și parazitari” din societate și la „ridicarea la suprafață și punerea în valoare a tuturor energiilor vii ale neamului”. Ulterior naționalismul fervent va răzbate continuu
ROMANIA EROICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
critic, pentru a studia și propune înfăptuiri serioase și durabile”. Deși e mai moderat decât acela al altor publicații similare din epocă (de exemplu, „Axa”), naționalismul practicat de R.v. capătă din când în când accente net antidemocratice, antisemite și chiar rasiste, mai ales în paginile de publicistică ideologică și social-politică, unde pot fi întâlnite titluri precum Despotismul democratic și Arianismul românesc. În acțiunea culturală a revistei, orientarea naționalistă se dovedește mult mai echilibrată, important fiind cultul tradiției și al valorilor acesteia
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
a fi reales pentru un al treilea mandat de conservator al colecțiilor Bibliotecii Academiei Române. În mai 1946, acuzat de „acceptarea intrării trupelor germane în țară”, de a fi declarat război Rusiei Sovietice și de a fi contribuit la o legislație rasistă, este arestat; în lipsă de probe, va fi eliberat. Regimul comunist nu îl iartă însă pe general: în 1948 este exclus din Academia Română, iar la 15 august, același an, este arestat și închis în condiții de izolare. La procesul din
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
Cadrilaterului vor avea drept consecință ca un număr important de scriitori să ajungă la statutul de refugiați, cărora societatea le va acorda ajutoare. În condițiile schimbării de regim politic din 6 septembrie 1940, comitetul e forțat să se alinieze politicii rasiste și la 4 octombrie va hotărî „să ridice calitatea de membru activ” unui număr de unsprezece scriitori: F. Aderca, Camil Baltazar, Sergiu Dan, A. Dominic, Scarlat Froda, Virgil Monda, I. Peltz, Mihail Sebastian, Leopold Stern, A. Toma și Ilarie Voronca
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
al sorții. • Lumea cântă și dansează, moartea noastră încă o visează. • Ochiule, nu plânge, n-ai să mai vezi râuri de sânge. • Genocidul a fost o lecție cumplită; cu viața a milioane a fost plătită. • Auschwitz arătat lumii că civilizația rasistă este, de fapt, o junglă nazistă. • Să nu uităm, asta e porunca, să ținem minte că am fost și încă suntem ale dușmanilor ținte. • Auschwitz e o pată care întunecat un secol întreg. • Hitler a ucis o lume și n-
GÂNDURI REBELE (18) – AFORISME DIN ŢARA MORŢII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381297_a_382626]
-
pare mai bun pentru a ascunde ignoranța sau netemeinicia. Din vechiul uomo universale, devenit strict impracticabil deja Înainte de epoca lui Honigberger, persista Încă elocvența acestor „cetățeni ai lumii”. A fi fost În primul rând medic Îl Îndepărta de speculațiile inclusiv rasiste de care nu e lipsit nici un umanism al secolului său3. Cronistica săsească Însăși poate fi un sprijin, iar Adolf Armbruster, care a scris o carte formidabilă de istoriografie românească, rămâne un argument decisiv pentru echilibrul percepției 1. De altfel, unul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
marca pe S.P., care nu va mai publica nimic în anii următori, dedicându-se total studiilor universitare, începute cu o întârziere de un an, la Politehnica din capitală. În 1940 obține licența în minerit și metalurgie, dar în condițiile legislației rasiste din acel moment nu poate profesa, prestând în schimb munca obligatorie pe un șantier CFR. Va continua să lucreze în același domeniu și după 1945, când e detașat o perioadă la construirea de tunele în zona Cluj-Câmpia Turzii, intrând apoi
SESTO PALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289648_a_290977]
-
înainte) și conține articole cu caracter politic și cultural, pledoarii pentru pace, pentru o literatură angajată și pentru contactul cu valorile universale. Accentele polemice apar frecvent, privind, de pildă, opiniile politice ale lui Petre Pandrea, excesele „idealurilor naționaliste” ori „diversiunea rasistă”. Se inserează un articol despre Romain Rolland, o dare de seamă despre Congresul Scriitorilor desfășurat la Paris. O evocare a unor secvențe din viața lui Serghei Esenin realizează Constantin I. Prisnea, iar lui Alexandru Neverov îi aparține un fragment în
SLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289724_a_291053]
-
Studio”. Ca student, colaborează cu recenzii, cronici și comentarii pe teme de artă la „Facla”, „Rampa”, „Cuvântul liber”, „Azi”, „Era nouă”, „Meridian”, „Reporter” „Lumea românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Viața românească” și „Revista Fundațiilor Regale”. Obligat, ca urmare a legislației rasiste în vigoare, să își întrerupă activitatea publicistică, se apropie de Paul Păun și de Virgil Teodorescu, cu care compune poemul suprarealist (în „exemplar unic”) Diamantul conduce mâinile (1940). După război formează cu Gherasim Luca o aripă a grupului suprarealist român
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
cedând prim-planul răspunsurilor la provocările timpului în diverse țări. În genere, poziția revistei se menține de centru-stânga până către mijlocul anului 1936. Se inițiază anchete și numere tematice de interes larg: Pace și război (1933), Ce gândiți despre acțiunea rasistă a lui Hitler? (1933), Stânga sau dreapta (1934), Vreți dictatura? De ce? Cu cine? (1934), Dictatură și democrație (1936). Regimurile dictatoriale sunt respinse principial, în anii 1933-1935 atitudinea antinazistă a V. fiind mai radicală chiar decât a multor periodice de extremă stânga
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
probleme precum: conceptul de rasă; statutul „rasei marginalizate”; relația dintre substructura economică și diferitele rase; problemele orientării curriculumului în funcție de cele ale rasismului și antirasismului; construirea unor curricula multiculturale; emanciparea culturală; problemele identității și ale represiunii; agresivitatea antiși interrasială; problemele instituționale rasiste și antirasiste; politicile antirasiale și curriculumul; miturile sexuale legate de rasism; prostituția rasială; relațiile dintre feminism, rasism, erotism și homosexualism; etnicismul și „visul american”; afrocentrismul; pedagogia emancipării ș.a. Cele mai multe idei ale pedagogiei multiculturaliste - mai ales antirasiste - au fost asimilate, prin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sau mai puțin latent al filmelor documentare realizate de alții. A ajuns la concluzia că „vulgarizarea culturii” urmărește, în mod subtil, și scopurile politice ale reproducției sociale și dominării culturale. A sesizat, de asemenea, că popular culture țintește chiar scopuri rasiste și antifeministe. În 1991, Aronowitz și Giroux au publicat Postmodern Education: Politics, Culture and Social Criticism 74. Adoptând o teză enunțată de Ellsworth, cei doi autori au calificat popular culture ca fiind un element central al educației postmoderne. Raportând-o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
internaționale” precum bucătăria, sporturile, muzica, artele și datinile tradiționale. Pledează pentru ele un globalist precum Kenneth Tye, în Global Education: From Thought to Action (1991)205. Dar alți teoreticieni, precum J. Willinsky, văd în această opțiune o tendință stupidă, aproape rasistă, de perpetuare a colonialismului prin reducerea culturilor minoritare la expoziții de tip food and festival 206. Impunerea educației globale nu poate fi realizată brutal, fără o pregătire prealabilă. Aceasta implică ani de promotion cultural internațional. În studiul Global Education: Educational
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
serviciului de cadre și ale rectoratului. Dar totdeauna hotărârea decisivă o luau comisiile regionale (apoi comitetele județene) de partid, sesizate de organele Securității sau direct de informatori. Dacă la început motivul principal l-a constituit legătura cu mișcările naționaliste și rasiste, treptat au intervenit și alte criterii. Astfel, procesul PNȚ (1947) a declanșat prigoana membrilor sau simpatizanților partidelor istorice (PNȚ, PNL și aripa lui Titel Petrescu din Partidul Social-Democrat). O dată cu naționalizarea industriei (1948), au fost prigoniți profesorii cu proprietăți industriale, iar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de forță, care este și ea o sursă posibilă de teroare. Dar teroarea este, evident, generată mai ales în mod direct, prin acțiuni represive dirijate contra anumitor categorii sociale. Dacă în cazul regimului nazist, a cărui ideologie era de natură rasistă, principalele victime au fost evreii și, secundar, țiganii, registrul comunist a extins la maxim posibilii dușmani ai puterii, denumiți în mod paradoxal „dușmanii poporului”12. La instalarea sa, dictatura proletariatului avea rolul să înlăture de la putere clasele exploatatoare. Este însă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai repede o justificare de principii foarte înalte pentru modul cum votează în cazul unei propuneri legislative importante atunci când motivele sale urmează a fi înregistrate în scris. Un individ oarecare ar putea fi mai puțin dispus să-și exprime sentimentele rasiste față de un reporter într-un sondaj, decât față de un prieten. O agenție guvernamentală de statistici și-ar putea raporta datele în moduri care să facă astfel ca regimul existent să pară mai bun. Documentele istorice ar putea omite anumite întâlniri
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]