1,394 matches
-
precum și pentru integrarea acestor state în societatea internațională. Principalul susținător al acestui argument este Joseph Nye, în lucrarea sa de referință Bound to Lead (Nye, 1990). Nye afirma că exista o probabilitate redusă pentru materializarea conflictului structural emergent prezis de realiști. În schimb, avea să apară un sistem de tip "tort etajat", cu SUA ca hegemon în sfera militară, iar statele de rangul doi specializându-se în sprijinirea unor sisteme de guvernanță pentru administrarea interdependenței economice și ecologice. Argumentul lui Nye
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
crește complexitatea unor negocieri multilaterale. Cu toate acestea, probabil că schimbarea cadrelor instituționale în aceste condiții va fi marginală, pentru că actorii păstrează stimulentele de a coopera (Keohane, 1993). Prin contrast, Asia de Est reprezintă un caz mai dificil pentru instituționalism. Realiștii structurali s-au grăbit să observe că Asia de Est părea "pregătită pentru rivalități" ca urmare a Războiului Rece (Buzan și Segal, 1994; Friedberg, 1994; mai recent, vezi Friedberg, 2000). Pe lângă prezența Americii și Rusiei, Asia de Est include Japonia
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nici instituționalismul nu sunt capabile să explice tiparul general al activității instituționalizate documentate în Unipolar Politics. Afirmația potrivit căreia principalele puteri se aliniază SUA după sfârșitul Războiului Rece sugerează că tendințele din sistemul internațional sunt invers decât cele anticipate de realiștii structurali. America s-a folosit cu succes de diplomație pentru a pacifica alte puteri și a le convinge de caracterul benign al dominației sale. În loc să balanseze împotriva Americii, alte state majore îi acceptă dominația pentru că o percep drept relativ neamenințătoare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cheie în modelarea reacțiilor față de colapsul sovietic. Editorii apreciază că acest fapt indică alinierea în cadrul unei structuri unipolare. Constrângerile impuse de sistem asupra principalelor puteri sunt relativ slabe, permițând coalițiilor interne un grad ridicat de influență asupra formulării politicii externe. Realiștii structurali ar putea face observația că teoria lor este concepută pentru a explica efectele internaționale, și nu politicile externe ale unor state (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 10; vezi și Waltz, 1996). Deocamdată, așa cum subliniază Kapstein și Mastanduno, dacă niciuna
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teren argumentelor realiste. Caracterul supra-determinat al versiunii lui Deudney și Ikenberry de teorie liberală naște întrebarea privitoare la posibilitatea reformulării liberalismului astfel încât predicțiile lui despre tiparele activității instituționalizate să fie separate mai clar de cele oferite de instituționaliști și de realiștii clasici. Un criteriu util în acest sens constă în examinarea mai îndeaproape a tipului de activitate instituționalizată prezis de cele două teorii. Într-o ordine internațională cu adevărat mai liberală, hegemonia nu ar fi o condiție necesară pentru socializarea la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un proces de schimbări profunde. Dar, dacă nu se consideră pe sine drept un actor cu un sentiment legitim al identității naționale, Germania va fi incapabilă să își îndeplinească rolul cerut de noul ei statut în sistemul internațional. Dezbaterile dintre realiștii care sugerează că Germania se transformă într-un actor normal și cei care consideră că ea se află departe de normalitate, din cauza angajamentului internalizat față de multilateralism, stabilesc o dihotomie falsă. După cum sugerează Dorff, "cele două teze nu se exclud reciproc
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Este important că un stat cu preferințe realiste mercantile ar putea urmări interese tehnico-economice cu prețul intereselor politico-militare. Acesta își va defini puterea în sistemul internațional în termenii averii și tehnologiei deținute, iar poziția în termenii structurii industriale. În consecință, realiștii mercantili vor balansa împotriva statelor bogate cu industrii tehnologizate puternice, și nu vor considera drept amenințătoare statele cu structuri industriale diferite (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 200; vezi și Kawasaki, 2001, pentru explicații similare). O caracterizare realistă mercantilă a preferințelor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și nici Keohane nu acordă suficientă atenție posibilității ca perspectivele asupra sistemului internațional stabilite în timpul Războiului Rece să fi fost pur și simplu prea limitate pentru a surprinde în mod adecvat tendințele istorice generale din interiorul acestuia. Limitările dezbaterilor dintre realiștii structurali și instituționaliști sunt, de asemenea, reflectate în programul de cercetare propus de ei pentru perioada post-Război Rece. Dezbaterile dintre aceste școli sugerează că încercările de rafinare a modelelor raționaliste au produs cea mai bogată agendă de cercetare din domeniu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
folosit de instituțiile internaționale pentru a se adapta la schimbările din perioada 1989-1991 (Keohane ș.a., 1993). Totuși, una dintre limitările acestui program de cercetare constă în caracterul său extrem de îngust, cu consecința că exclude arii importante de cercetare. De exemplu, realiștii arată că în Asia de Est există candidați la statutul de putere majoră, dar tiparele interdependenței economice și instituționale rămân subdezvoltate. În lipsa precondițiilor pentru schimbări pașnice, identificate de instituționaliști, predicțiile realiste despre instabilitatea în creștere din această regiune după Războiul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
situație ideală, atât cât se poate, pentru testarea și rafinarea teoriilor concurente. Totuși, potrivit unei viziuni alternative, tiparele schimbării începute în 1989 necesită o reevaluare a teoriilor sistemului internațional mai ambițioasă decât ceea ce s-a realizat până acum. Contrar afirmațiilor realiștilor și instituționaliștilor, teoria sistemică trebuie să fie revizuită într-un mod comprehensiv, în lumina sfârșitului Războiului Rece. Mai întâi, teoriile relațiilor internaționale trebuie să fie capabile să ofere o explicație endogenă a colapsului sovietic. Această evoluție nu poate fi considerată
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
regiune să considere America o putere agresivă și imperialistă. Există un contrast foarte puternic între acest tipar și evenimentele din jurul sfârșitului Războiului Rece. Dezintegrarea Uniunii Sovietice se pretează într-o mai mică măsură unei explicații convenționale la nivel de sistem. Realiști structurali proeminenți, inclusiv Waltz, acceptă în mod explicit că această evoluție este cel mai bine înțeleasă ca un colaps intern, ale cărui origini se află numai la nivelul unității. Bineînțeles că sfârșitul Războiului Rece poate fi privit ca o consecință
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este cel mai bine înțeleasă ca un colaps intern, ale cărui origini se află numai la nivelul unității. Bineînțeles că sfârșitul Războiului Rece poate fi privit ca o consecință a declinului relativ al imperiului sovietic, sub greutatea supraextinderii imperiale. Totuși, realiștii au recunoscut de mult timp că această explicație se confruntă cu anomalia reprezentată de natura pașnică a tranziției dintre 1989 și 1991 (Wohlforth, 1995). Astfel, evenimentele de la 11 septembrie 2001 sunt calitativ diferite de cele din jurul sfârșitului Războiului Rece, în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
conceptualizare a dinamicii pe termen lung a sistemului internațional. Consecințele atacurilor de la 11 septembrie 2001 și urmările lor pentru sistemul internațional au generat și multe dezbateri. Mai ales, aceste evoluții au pus presiuni enorme asupra tendinței de aliniere despre care realiștii clasici au afirmat că a caracterizat structura relațiilor marilor puteri după sfârșitul Războiului Rece. Pe căi diferite, 11 septembrie, intervenția în Afganistan și invadarea Irakului au expus contradicțiile și problemele latente ale SUA în încercarea de a-și menține statutul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
descopere că și-a luat prea multe angajamente pe plan extern. Retorica politică ce evidențiază amenințările externe generează un "recul" pentru elita conducătoare, prin aceea că inițiază un proces ce duce la o supra-extindere gravă. Argumentul lui Snyder este unul realist clasic (sau "neoclasic"), ce pornește de la rolul politicii interne și al ideilor în procesul de luare a deciziilor, pentru a rafina eșecul neorealismului de a explica frecvența supra-extinderii. Totuși, putem extinde acest argument dincolo de limitele propuse de Snyder, prin depășirea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lumea emergentă odată cu 1989. În cele din urmă, nici măcar specialiștii nu pot fi siguri ce se va întâmpla în viitor și care va fi tendința principală în relațiile internaționale. Dar, cel puțin deocamdată, se pare că tiparul alinierii, identificat de realiștii clasici drept caracteristic primului deceniu al tranziției de la Războiul Rece, se dizolvă. Dacă aceasta este realitatea, atunci controlul SUA asupra sistemului internațional va ajunge să se bazeze pe dominația materială, și nu pe părerea bună a celorlalți despre puterea americană
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
in International Relations Theory, Westview Press, Londra, pp. 158-179. Keohane, R.O. (1991) "International Liberalism Reconsidered" în John Dunn (coord.) The Economic Limits to Modern Politics, Cambridge University Press, Cambridge, pp. 165-194. Keohane, R.O. (1993) "Institutional Theory and the Realist Challenge After the Cold War" în D.A. Baldwin (coord.) Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, Columbia University Press, New York, pp. 269-300. Keohane, R.O. (1996) "International Relations: Old and New" în R.E. Goodin și H.D. Klingemann (coord.) A New Handbook
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
and the European Union: From Junior to Senior Role" în G. Smith, W.E. Paterson și S. Padgett (coord.) Developments In German Politics, Macmillan, Londra, pp. 156-172. Kirschner, J. (2003) "States, Markets and Great Power Relations in the Pacific: Some Realist Expectations" în G. John Ikenberry și M. Mastanduno (coord.) International Relations Theory and the Asia Pacific, Columbia University Press, New York, pp. 273-298. Kitano, M. (1994) "The New China: Dynamism and Vulnerability", Pacific Review, pp. 7, 153-161. Klein, D.W. (1998
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încununare a formării. Minoritatea exclusă va obține de la Napoleon al III-lea, în 1863, un loc de expoziție care va fi numit "Salonul refuzaților", unde impresioniștii, în special Manet, vor avea ocazia să-și expună tablourile, împreună cu mulți alții, precum realiștii. Figura creatorului se desparte în două: pe de o parte, creatorul "oficial", învestit de academicieni, este dominant, susținut de critică și în solda academicienilor; de cealaltă parte, creatorul "refuzat" de instituții și denunțat de critică, dar susținut de un mic
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
punct de vedere teoretic. În loc să diferențieze realismul de alte teorii internaționale, postulatul anarhiei diferențiază relațiile internaționale de alte discipline. Astfel că s-ar putea argumenta că realismul corespunde unei anumite combinații de categorii și postulate. Însă, din nefericire, nu toți realiștii subscriu aceleiași combinații. Într-adevăr, conceput astfel, realismul apare ca o varietate de teorii de genul "alegi ce vrei". Acest studiu preia, din actualul moment reflexiv în relațiile internaționale, convingerea că în cazul realismului nu poate exista o definiție care
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se aflau mult în urmă și le-ar fi prins bine un curs in-tensiv, sub forma unei teorii științifice. Refuzînd să se adapteze mecanic legilor învechite ale marilor puteri europene, elita politică americană avea nevoie de o educație conștientă din partea realiștilor, de obicei emigranți europeni, care au devenit fondatorii unei noi discipline: cea a relațiilor internaționale. De aceea, în acest studiu realismul va fi înțeles ca o încercare de a transforma principiile diplomației europene din secolul al XIX-lea într-o
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de eroare. Analogia cu organizarea internă a fost întotdeauna criticată vehement în atacurile realismului timpuriu împotriva idealismului. Această critică s-a extins mai apoi asupra încercărilor de a subsuma relațiile internaționale altor discipline și modelelor lor explicative. În ambele situații, realiștii apărau nu doar plauzibilitatea propriei lor teorii, ci și modalitatea de cercetare proprie disciplinei relațiilor interna-ționale. Cu alte cuvinte, pentru o disciplină cu probleme endemice de identitate, teoretizarea realistă a definit inițial - și apoi a devenit strîns legată de ele
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
CRITICA REALISTĂ A IDEALISMULUI: ATACUL LUI E. H. CARR ÎMPOTRIVA ARMONIEI INTERESELOR Idealismul dorea să evite recrearea condițiilor care au condus la un război pe care nimeni nu l-a vrut (cel puțin în felul în care s-a desfășurat). Realiștii erau de asemenea motivați de dorința limitării fenomenului războiului, deși ei au susținut că războiul este uneori un mijloc necesar al politicii externe. Idealismul și-a asumat principiul care a stat la baza diplomației secolului al XIX-lea, anume moderația
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
unui sistem de securitate colectivă pentru statele moderate. De cealaltă parte, realismul se străduia să adapteze politica internațională la fenomenul războiului total, descris printr-o inversare a dictonului lui Clausewitz, pacea devenind o prelungire a războiului cu alte mijloace. Pentru realiști, politica puterii nu este un accident istoric, ci, cum a spus Morgenthau, un "fapt uman" și o "necesitate logică". Cea mai celebră critică a idealismului dominant în perioada interbelică este lucrarea lui E. H. Carr Twenty Years' Crisis (1939). Cel
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
critică unilaterală este o ilustrare curioasă a unei intuiții într-adevăr importante, pe care Carr o dezvoltă în cartea sa. Realismul este o teorie sceptică ce demască aparenta inocență a adevărului acceptat la un moment dat. Și totuși, a fi realist consecvent - scrie Carr - este pînă la urmă o contradicție în termeni: pentru a duce scepticismul realist pînă la capăt este necesar, dacă procedăm consecvent, să subminăm și adevărul realist acceptat: "Realismul însuși, dacă îl atacăm cu propriile lui arme, devine
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
începuse. Acest lucru explică într-o oarecare măsură de ce anumite nuanțe ale gîndirii lui s-au pierdut și numai cîteva trăsături au fost luate în seamă în concepția simplistă a politicii anticomuniste de îngrădire, ceea ce i-a exasperat pe unii realiști, printre care și Morgenthau. În alte vremuri, critica sa asupra viziunii lui Hobbes, a soluției acestuia la problema stării de natură (1948: 397-8) și a machiavelismului (1948: 169) nu ar fi fost uitată atît de repede. Însă ceea ce i-a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]