99,080 matches
-
vacanței. Preferința pentru informația indirectă, mediatizată, în detrimentul observației directe (inclusiv în știință, unde rezultatele experimentelor sînt citite și interpretate de instrumente perfecționate, observația directă fiind din ce în ce mai rară) are efecte stranii asupra percepției în sine: "efectul de real suplinește, se pare, realitatea imediată". Criza marilor narațiuni în favoarea micro-narațiunilor se dovedește a fi o mai generală criză a noțiunii de dimensiune "ca discurs de măsurare a unui real oferit la toți în mod vizibil". Universul mare și microuniversul se confundă dintr-o prea
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
o hermeneutică a cotidianului se ocupa de semnificațiile filosofice ale termenului. "Cotidianul este prin excelență locul de trecere", aflat "la intersecția unor coordonate spațiale și temporale care se întrepătrund, se implică și se modifică reciproc, în așa fel încît această realitate pare guvernată mai curînd de un soi de principiu al indeterminării spațio-temporale, în care timpul se spațializează iar spațiul însuși se temporalizează". Dar cum putem vorbi de timpul cotidian? Evident, situîndu-l la o altă intersecție: "la intersecția mai multor temporalități
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
în România la Polirom. Deletant predă în prezent studii românești la School of Slavonic and East European Studies, University College, din Londra, un foarte bun vorbitor de română (a și tradus din românește, sub pseudonim) și la fel de bun cunoscător al realităților autohtone. în contextul în care Teroarea comunistă... este discutată odată cu cartea lui Olivier Gillet și cu cea a lui Pavel Câmpeanu, trebuie spus că aceste trei lucrări își pot fi complementare - împart o serie de informații comune, avînd în același
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
care de dragul iluzoriilor avantaje de-o clipă a coborât la nivelul unui simplu băiat de la lumini, obsedat să pună cât mai bine în evidență isprăvile unui regim cleptoman, revanșard și incompetent. Nu știu care e politica noilor posturi ivite în ultimele luni (Realitatea și B1), pentru că deocamdată ele sunt accesibile doar bucureșteniolor. în restul țării suntem blagosloviți doar cu ceea ce miile de lingăi deprofesionalizați de la TVR ne oferă cu o generozitate de fochiști ai infernului. Ce va ieși din toate acestea, nu e
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
lui Ulise ,,bântuit de mari suferințe'', în mijlocul unui banchet unde participanții petrec veseli, în timp ce pe el însuși gândul îl duce în trecut, la tragedia pe care Troia comunistă a provocat-o unei țări întregi; spre deosebire de ceilalți comeseni, el petrece în realitate cu eroii de odinioară pe care i-a văzut căzând în crunta bătălie: ,, În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple, dar dorm de mult sub zidurile Troii. Mesenii râd și cupa lor se umple, eu beau cu morții și
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
muierii și mă-ngrop iar sub zidurile Troii. Eu am rămas sub zidurile Troii!'' (Radu Gyr, Întoarcerea lui Ulise) Indiferent de adevărurile istorice ale războiului troian este, asemenea atâtor fapte ale trecutului grec și roman, cel puțin pentru europeni o realitate, o realitate eternă aflată în afară de timp și spațiu. Sub zidurile cetății lui Priam, eroii au trecut prin grele încercări existențiale, încercări rămase datorită lui Homer proverbiale peste milenii: ne regăsim permanent, în ciuda trecerii timpului și a extraordinarului progres tehnic înregistrat
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
mă-ngrop iar sub zidurile Troii. Eu am rămas sub zidurile Troii!'' (Radu Gyr, Întoarcerea lui Ulise) Indiferent de adevărurile istorice ale războiului troian este, asemenea atâtor fapte ale trecutului grec și roman, cel puțin pentru europeni o realitate, o realitate eternă aflată în afară de timp și spațiu. Sub zidurile cetății lui Priam, eroii au trecut prin grele încercări existențiale, încercări rămase datorită lui Homer proverbiale peste milenii: ne regăsim permanent, în ciuda trecerii timpului și a extraordinarului progres tehnic înregistrat, în faptele
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
respectiv de a nu mai putea reface ce s-a petrecut în închipuire. Arta poate opera și cu incertitudinea, remarcă filosoful, atunci cititorul nu mai e sigur dacă s-a pășit în afara vrajei visului prin călcarea pe podeaua solidă a realității sau dacă visarea continuă. Un dubiu dăinuie, se strecoară o nostalgie după plutirea fantazării și farmecul imaginat. Nu numai de Kafka amintește Derrida, dar și de pălăria de paie, de Panama, care irumpe într-un vis a lui Walter Benjamin
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
în numele libertății, al prospețimii, al spontaneității spiritului pe care le urmăreau suprarealiștii. Fiind o modalitate de emancipare de sub tutela convențiilor de tot felul, imaginarul suprarealist intervine în real, este, după cum spunea Breton, "ceea ce tinde să devină real". Aparent deconectat de realități prin extravaganță, suspendat prin absurd, suprarealismul e o instanță de sancționare a imposturii ("Civilizația contemporană este prea complexă și prea contradictorie pentru ca să o putem lăsa în seama unor impostori sau incompetenți"), o instanță care nu șovăie a recurge, în fața structurilor
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
spontană însă în fiece desfășurare, până la amănunt, cartea m-a cucerit mai ales prin adevărul ei: în ciuda atâtor forme prefabricate, ea urmează calea firescului, spărgând decis prejudecățile, schemele și obișnuințele cu care ne-au îndestulat interpretările ultimilor ani (vreo treizeci). Realitatea, spun unii, ne stă la îndemână, nu trebuie decât să-i privim curat formele. Nu e așa: realitatea e netedă numai pentru nepriceput, sub luciul ei se sbat curenți violenți, privirea neînarmată riscă să înregistreze anecdoticul, fermecătorul, coloratul și înlocuitorul
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
forme prefabricate, ea urmează calea firescului, spărgând decis prejudecățile, schemele și obișnuințele cu care ne-au îndestulat interpretările ultimilor ani (vreo treizeci). Realitatea, spun unii, ne stă la îndemână, nu trebuie decât să-i privim curat formele. Nu e așa: realitatea e netedă numai pentru nepriceput, sub luciul ei se sbat curenți violenți, privirea neînarmată riscă să înregistreze anecdoticul, fermecătorul, coloratul și înlocuitorul de gândire. E nevoie de o mare iscusință și răbdare să-ți obligi privirea să vadă mai în
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
perfect proporționată, nu lipsită de accente ce vor să spună că, în fața evidențelor, autorul n-a căzut în uimiri, ci a căutat să-și explice și să-și administreze (scuze, n-am alt termen) interpretarea. O aventură a ideilor despre realitate, încremenită în piatră nobilă. Dar cad în abstracțiuni și nu este cazul: romanul este scris cu eleganță, iar plăcerea - plăcere pe care o caut mai abitir decât "ideologicalele" - vine de la ispitirea continuă a ficțiunii, a spunerii frumoase, a desfășurării plastice
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
al cărei scop unic îl constituie ,,produsul" cu orice preț, adică prostituția eficientă, și reamplasarea lui în ipostaza legitimă de bun simbolic și de martor subtil, pare, la prima vedere, o biată indecizie între candoarea paradisiacă și sfidarea arogantă a realității. în pofida acestei reprezentări nu tocmai optimiste, asemenea aventuri sînt încă posibile. Profesioniști care au cercetat în profunzime fenomenul artistic național, care i-au analizat evoluția și i-au evaluat atent direcțiile, au ieșit acum din disciplina istoriei artei și au
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
șiretlicurile înșelăciunii a cărei victimă este. Rîsul și prea plinul fericirii sînt înlocuite de rictusul dezamăgirii. Purtat la ceruri de plăcerea vorbelor goale de iubire, Sganarel se zbuciumă în brațele minciunii, al cărei prizonier s-a trezit a fi în realitate. Fără să aibă pretenția că joacă într-un mare spectacol, fără să încerce ostentativ să ne convingă că acesta este rolul vieții, Petru Ciubotaru își înnobilează personajul cu credință, echilibru și rigoare, vindecîndu-l pe Sganarel cel prea plin de el
Ora 11 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15542_a_16867]
-
in progress - aș vrea să-l las să se construiască singur și să aluvionez în el tot felul de paste, de șuvoaie, de atitudini, de tendințe din tot ceea ce face viața culturală de astăzi. Vreau să-l fac să reflecte realitatea, nu la modul ceaușist, ci cît mai natural se poate. Oricum, trăim cu totul și cu totul alt timp decît în '91 - '94, cu totul altul. Dar, dacă m-ați pune acum să definesc rapid ziua de astăzi, n-aș
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
C. Rogozanu Mileniul III. Scriitorii caută soluții de acomodare cu schimbarea prefixului. Unii sînt deja clasici în viață și sînt indiferenți față de noile realități; alții încearcă acomodări firave, iar cîțiva deja se cred cyberscriitori. Fiecare cum poate. Două cazuri foarte diferite de "trai scriitoricesc" în anii 2000 sînt Horia Gîrbea și Ioan Lăcustă. Alăturarea lor e rodul hazardului cronicii literare. Nu încerc comparații și
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
control, a preferat să tacă. Să scrie "povești orientale", sau să bată drumurile navetei Berlin-București într-o agitată nestare. începuseră să-l urmărească chiar... scrișii săi. Cuvintele deveniră făpturi "morale"". Ficțiunea este renunțarea lui Caragiale de a mai descrie/genera realități. Caragiale a fugit din fața blestemului de a trăi într-o lume... caragialescă: "Caragiale, cred eu, nu ne mai este demult contemporan. Răsfoind presa acestui veac, am impresia că tot ne-am zbătut (și cum ne închesuim și-acum!) să intrăm
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
bună parte din viață studierii lui Gala Galaction. Monografia apărută în 1967 și Jurnalul, ajuns la al patrulea volum, fără să fie ultimul. Perseverența în aprofundarea biografiei sale, mereu legată de evenimentele epocii în care a trăit și a scris; realitatea fizică a acestor evenimente și ecoul lor în operă, pe de o parte. Pe de alta, cunoașterea operei dinlăuntrul ei, structură, prezențe umane, conștiințe, principii, rațiunea și tonalitatea comportamentelor, suflul personal al exprimării. Toate se numără printre atributele care au
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
că opoziția nu este datorată esenței lucrurilor ci imperfecțiunii oamenilor. Munca privită ca aspră condiție esențială în susținerea talentului. Totul bazat pe descoperirea substanței umane, iar ca limbaj critic, pe legendă. Scriitorul dă semenilor săi curajul să-și privească propria realitate și să-și analizeze condiția umană. Fără să-și impună opiniile, Gala Galaction lasă întotdeauna o margine liberă pentru întrebări, îndoieli, nuanțe. Nevoia de comunicare caracterizează temele de meditație ale acestui martor încrezător în dialogul său cu oamenii. Când Platon
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
zile pentru a obține un buletin de București și... n-au reușit. Dacă tatăl lui I. Ianoși s-a aciuat la Elöre... înseamnă că a primit și buletin de București". În optica dascălului de marxism-leninism, "ilegaliștii" care se bucurau în realitate de favoruri ("posturi preferențiale în nomenclatură, case în cartierele declarate "zone interzise", magazine speciale în care erau toate produsele ce lipseau pe piață, pensii superioare") sînt înfățișați ca niște "victime". Comentariul d-lui Nedelcovici: "Ale cui victime? Ale regimului comunist
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
libertate: de la prima lectură puneau la cale provocări, îi rețineau pe recitatori și comunicau numele acestora la instituțiile de învățământ, pentru că majoritatea dintre noi eram studenți. În institute au fost luate măsurile de rigoare, în general excluderea din facultate. În realitate măsurile punitive, represaliile împotriva noastră erau organizate de comitetul orășenesc al Comsomolului și de comandamentul său operativ, în fapt de KGB. Periodic băieții noștri erau percheziționați, le erau confiscate culegerile de versuri și alte lucrări literare scoase de Samizdat. Agenții
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
a fost întreprinsă o campanie de defăimare împotriva noastră. Scriau despre noi tot felul de prostii, cel mai des că suntem niște paraziți, că nu ne ocupăm de nimic serios, că nu lucrăm nicăieri. Ultima chestiune era, într-adevăr, o realitate, întrucât, printr-o decizie a KGB-ului, eram excluși din institutele de învățământ și nu ni se dădea nicăieri de lucru. Dar toată această defăimare, practic, ne făcea reclamă și toți oamenii se înghesuiau să ne asculte "la maiaciok". În
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
mi-a fost dat să am un mare egoism vital, din pricina căruia nu pot fi decât laș în fața morții. Pe de altă parte, am suferit mereu de o anumită dificultate în cheltuirea energiilor mele vitale. Adică, am comunicat greu cu realitatea. Și, de obicei, am făcut-o cu eforturi, ridicând vocea când nu era nevoie sau amestecând iritările cu timiditatea. Asta m-a dus, de timpuriu, la o aventură, cam dubioasă poate, pe care n-am mărturisit-o până azi. Poate
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
structural, un romantic, or romantismul n-are nici un preț în politică. Explicații pentru acest timp pierdut pot găsi. M-am îmbolnăvit și eu, după decembrie ^89, de o isterie a spusului. Și, pe deasupra, oricâte dubii m-ar bântui, legate de realitățile de pe malurile Dâmboviței, cred sincer că orice om normal are o singură “patrie”. Restul sunt “țări”. Deci, nu-mi putea fi indiferent ce se întâmpla în jurul meu. Am scris tone de articole, am dat interviuri, am luat parte la dezbateri
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
transfere totul în spațiul imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism care, prin reprezentare, a curățit viața de toate asprimile ei trecătoare. Ajuns acum la vîrstă centenară, înconjurat cu multă grijă pînă și de aceia care nu și-au făcut din estetică o preocupare specială, artistul s-
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]