469 matches
-
confundat cu sedentarismul. Deși trebuie spus, sentimentul exilului nu-l poate avea decât insul aparținând civilizației de tip sedentar. Ești izgonit dintr-o casă, dintr-o grădină, dintr-o țară, nu dintr-un pustiu. Cei puternici își adună forțele și reclădesc o altă țară din ceea ce au luat cu ei. Exilul este trăit efectiv doar de aceia bogați sufletește. În inima lor poate să încapă patria însăși, pe care și-o oferă cu nostalgie, dar și cu orgoliu. Este orgoliul exilului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
întotdeauna (...) Din cauza acestui regim de teroare o serie de oameni de mare valoare, literați și oameni de știință, au fost siliți să părăsească în ultimii douăzeci de ani, țara noastră. Îi așteptăm acum să revină acasă pentru ca, împreună cu noi, să reclădim ceea ce s-a distrus. Să facem ca numele de România să figureze iarăși cu cinste printre țările lumii civilizate"8. S-a scurs aproape un sfert de veac de la evenimentele din decembrie, un timp ce poate fi considerat suficient pentru
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Paradais susține că, de fapt, e vorba de „un frag ment de trunchi de paltin” în care s-ar fi înfipt săgeata voievo- dului (123, p. 16 ; 124, p. 129). Tot în legende moldovenești se spune că, după ce Noe a reclădit arca bătând în toaca de paltin, mai lipsea un singur lemn. În locul lui, Noe a pus chiar toaca (3). O abordare comparativă a acestor motive mitice universale și practici magico-rituale arhaice ar putea să scoată la lumină pierdute semnificații simbolice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fost pusă, în fața Regelui și Reginei, piatra fundamentală a bisericii Domnița Bălașa, care a fost în întregime reconstruită așa cum o vedem astăzi. Această biserică a fost clădită întâia oară la anul 1784 de către Domnița Bălașa, fiica prințului Constantin Basarab Brâncoveanu, reclădită în 1831 de către banul Grigore Basarab Brâncoveanu, din nou reclădită la 1838 de băneasa Safta Grigore Basarab Brâncoveanu. După ce serviciul divin a fost oficiat de mitropolitul primat, s-a procedat la semnarea actului comemorativ al clădirii. Acest act a fost
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Domnița Bălașa, care a fost în întregime reconstruită așa cum o vedem astăzi. Această biserică a fost clădită întâia oară la anul 1784 de către Domnița Bălașa, fiica prințului Constantin Basarab Brâncoveanu, reclădită în 1831 de către banul Grigore Basarab Brâncoveanu, din nou reclădită la 1838 de băneasa Safta Grigore Basarab Brâncoveanu. După ce serviciul divin a fost oficiat de mitropolitul primat, s-a procedat la semnarea actului comemorativ al clădirii. Acest act a fost închis într-un tub de sticlă unde au fost introduse
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
fie plecat și că nici un gest n-ar fi avut cum să-l oprească din drum. Gândul la Jakarta ori la oricare alt mare oraș nu-l Înspăimânta pe Adam. De câteva săptămâni Își făurise propria lui metropolă, o tot reclădea În minte pe când Își vedea de treburile zilnice. Când mătura curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un cer de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au fost ieșirea de serviciu. Căci, alegînd strîmb, căzînd spre moarte, omenirea ar fi pierit. Ne-am salvat prin trup. O haină de protecție, asta e, pentru gerul cavourilor. Nu mai putem altfel decît, înălțîndu-ne în drumul spre cer, să reclădim imaginea cărnii, distilînd-o. Tremur și îmi îngrop capul în palme. Îmi repet că, răul din mine, voința care l-a săvîrșit, e doar cretinul de care sper că m-am lepădat. Nu sînt eu acea voință ci cea care e
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
după ce se curăță corpul fizic puteți trece la pasul al doilea, și anume la curățirea spirituală. Curățenia spirituală se obține prin rugăciune, În funcție de religia fiecărei persoane. În momentul În care se va atinge și acest nivel, după aceea pot fi reclădite lăcașurile de cult care să adune În ele oamenii În grupuri, În mase. Însă momentan trebuie lucrat cu fiecare dintre voi În mod individual, de la copil la bătrân. Am Înțeles. Ce se va Întâmpla cu omenirea În viitorii 10-20 de
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la sfârșitul zilelor mele". De atunci trecuseră mai bine de patruzeci de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o ușurare. Mi se ridicase parcă o greutate de pe suflet. Totuși, trebuie să adaug că îndărătul acestei bucurii, stăruia o teamă nedeslușită, care lucra mocnit. Din cauza ei mă trezeam, uneori, cu hotărârea zdruncinată, gata, gata să se prăbușească. Luptam încă... Reclădeam, cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidăria surpată și reușeam s-o consolidez. Aș fi vrut să-i scriu Mihaelei, să-i aduc la cunoștință hotărârea mea, să-i fac o bucurie. Luasem plic și hârtie, eram gata
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
luă mult timp ca să conștientizeze că acum totul este prea târziu, că păcatul se săvârșise deja și că nimic pe lume n-ar mai putea întoarce timpul înapoi, reparând, astfel, regretabila sa greșeală. Așa încât, acum doar se căznea să-și reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-și mai mângâia mâhnirea, spre a-și mai alina suferința pricinuită de trădarea de care se simțea vinovat, dar, Doamne, era în zadar! De parcă imaginile minții pot reda, într-adevăr, omul?! Este cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
când raza oarbă de iubire Îl află în povestea dispărută În care m-am visat o clipă mire, Dar tu erai mireasă nenăscută. E lungă noaptea, tristă fară tine Și eu mă-ntind de crezi c-ajung la lună Ori reclădesc castele pe ruine Iubesc, chiar dacă lumea e nebună Să-ți prind piciorul ca pe o petală, Să te-nfiori când îl ating de buze, Iar miezul nopții, în sacou de gală, Să ne ascundă, darling, printre frunze. Ioana VOICILĂ DOBRE Liniștea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stele sau poate bufonii aruncă petale de lumină spre cer bătrâne sufletele sunt câteodată fântâni secate de unde vulturi de foc zboară spre moarte privește pictorul pornește la drum spre lumea de la marginea inimii sau spre o țară în care culorile reclădesc cetăți și castele de neuitare bătrâne ascultă cum timpul înțelept strigă dintr-o natură moartă cu fereastră de piatră finis coronat opus Poem orfic într-o piramidă cu pași de zei preotese antice gonesc anotimpurile și iedera albastră se agață
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul meu sculptate sunt buzele tale... Mă răzvrătesc, rup orizontu’-n linii frânte Și-n vârf de stea agăț chemările-ancestrale. împlinire Mână în mână, îmbrățișați pășim în vis, Ne reclădim într-o poveste de iubire, Cu aripi de lumină zburăm în paradis, Troiene-nghețate? Sunt doar în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
goale. — Mai sînt încă pe atîtea înăuntru, îl bîzîie Gulie, am extins puțin chichineața, ideea lui Roja, cu ocazia Mineriadei. După ce cîrtițele au făcut-o una cu pămîntul de ciudă că n-au găsit nici un strop de rachiu înăuntru, am reclădit totul așa cum se vede acum, lucru manual, a lopătat Tîrnăcop la betonieră pînă i-a ieșit pe nas. Ăsta e secretul lui Roja, zice Dendé, și-a făcut adăpost dedesubt, refugiul său cînd vrea să scpe de mizeria de afară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fi puse în practică decît cu ajutorul poporului, bineînțeles. Totul a depins de la bun început numai și numai de felul cum fiecare individ în parte a știut să înțeleagă democrația, cum a reușit să se automotiveze, să pună osul pentru a reclădi țara asta lăsată în ruină de regimul de tristă amintire. Am dovedit că sîntem o națiune care își înțelege menirea, care are la bază o tradiție milenară și o cultură de invidiat care o ajută să iasă din căcat în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
luă mult timp ca să conștientizeze că acum totul este prea târziu, că păcatul se săvârșise deja și că nimic pe lume n-ar mai putea întoarce timpul înapoi, reparând, astfel, regretabila sa greșeală. Așa încât, acum doar se căznea să-și reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-și mai mângâia mâhnirea, spre a-și mai alina suferința pricinuită de trădarea de care se simțea vinovat, dar, Doamne, era în zadar! De parcă imaginile minții pot reda, într-adevăr, omul?! Este cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iar Pericle, cu ochii în zare, îl va aștepta pe acesta să apară, dintr-o clipă în alta, pentru a-i mai binecuvânta încă o dată secolul de aur. Dar niciodată, nicio tehnologie, nicio minune din lume nu va reuși să reclădească atât de fericit pe ruinele sentimentelor unui om... A fost ultima ei epistolă... Din micul port, ochii au început să caute contururile capelei. Era caraghios să solicite informații despre Frații Grimm, într-o lume în care locuitorii permanenți nu depășeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și‑au refăcut cu chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că dorințele egoiste trebuie să amuțească și numai dorința de a avea un aspirator sau un frigider nou sau o nouă combină muzicală are voie să scoată capul, pentru a pune în mișcare schimbul de mărfuri și schimbarea. Schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Stăpân ești numai pe adânc, / pe incendiul lăuntric. De altfel, poezia Simonei-Grazia Dima aduce și alte simboluri, ale căror sensuri îi conferă statut inițiatic, așa cum e oglinda, spre exemplu, despre care atrage atenția șarpele: N-ai grijă, oglinda clară / se reclădește de la sine. Între temele dezvoltate de poeziile din volum, cea a dihotomiei lumii (efemer-etern) este pe larg ilustrată. Mentorul cu origine africană amintit, revendicându-se de la partea durabilă a acesteia, își expune, în continuare, programul: Eu unul nu mă mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să-mi păzesc munca mea și a copiilor mei, de cineva ca tine? Tata, înarmat și el cu o furcă asemănătoare, dar aflat în munca și în dreptul lui îi spune poruncitor, hotărât: - Descarcă snopii luați (n-a zis furați) și reclădește i la loc, așa cum au fost ei așezați, că dacă nu faci cum îți spun, de aici te vor lua ai tăi, dar nu viu, ci mort sau aproape mort! Ai auzit ce-am spus? - Am auzit și te rog
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de cauzele dificultăților întîmpinate, cel mai bine este să se evite orice dispută și să se încerce învingerea rezistenței opuse de pacient. Terapeutul trebuie să poată extrage din esența nemulțumirii sau a refuzului fundamentul unei motivații pe care să poată reclădi programul de terapie. Cel mai bun mod de a ilustra această situație vagă este următorul exemplu: Pacientul: Am o zi proastă. Nu cred că sînt în stare să duc pînă la capăt sarcina de azi. Terapeutul 1: Trebuie să-ți
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ciocârlie." Poetul vestitor își comunică menirea socială apelând la simboluri cunoscute; nu se vrea decât un "toboșar" imagine desprinsă din universul rustic pe care o convertește simbolic, un vestitor al evenimentelor ce zguduie lumea veche din temelii, pentru a fi reclădită. Există și o poezie a sentimentelor care evită însă situațiile de intimitate, fiind atrasă în special de sentimentele cetățenești; ființa umană este urmărită mai puțin în dimensiunea sa interioară, producându-se, în conformitate cu o anumită logică a sistemului, o deplasare către
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de singurătate, transfigurată cotidian sub forma unui recul față de societate, a izolării într-o "lume proprie". A dori gloria de scriitor e o aspirație la una din iluziile nemuririi pe care modernitatea a plăsmuit-o, în efortul ei de a reclădi o lume fără Dumnezeu. De aceea, orice carte e o mărturie a păcatului orgoliului autorului ei, dezvăluindu-i secreta aspirație de a-și fi propriul fundament. * Modestia înseamnă a-ți fi suficientă propria "piele" pentru întreaga existență, spațiul libertății tale
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]