672 matches
-
mod liniar a paginilor de text, începând întotdeauna din colțul din stânga sus; generația net are alte obiceiuri: "Ei încorporează simbolurile și iconițele de pe ecran în procesul de căutare a informației. Ei au ajuns să cunoască înțelesul unei multitudini de iconițe, recognoscibile în diferite medii virtuale, toate acestea spunându-le rapid unde să meargă. Au învățat faptul că iconițele și simbolurile au valoare informațională și sunt funcționale în procesarea informației, iar culorile adaugă o valoare similară". (Veen/Vrakking, 2011, p. 64) Liniștea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
avea să mai trăiască aproape douăzeci de ani. În cele șapte dialoguri care alcătuiesc opera și în care se succed scene lubrice și disertații filozofice care expun gândirea lui Sade, protagonistul nesupus și libertin, Dolmancé, în a cărui figură este recognoscibil autorul, se dedică educației sexuale a tinerei Eugénie, din însărcinarea impudicei doamne de Saint-Ange. Pe lângă faptul că este inițiată în toate transformările, capriciile și perversiunile erotice de care este în stare închipuirea omenească, tânăra perspicace este instruită și cu privire la principiile
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
modelelor de analiză, a mesajelor, a stilurilor comportamentale ale purtătorilor"505, motiv pentru care au un rol esențial în cadrul proceselor de mimesis social și contagiune mentală. Funcția simbolică a reprezentării este cea care asigură redimensionarea realității pentru a o face recognoscibilă, dar și pentru a face posibilă comunicarea socială. Un punct important în investigarea reprezentării este faptul că îi dă posibilitatea individului să înțeleagă realitatea prin propriul sistem de referință, fiind, din acest punct de vedere, așa cum sublinia Jean Claude Abric
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
serviciilor de telefonie și răspândirea cablurilor din fibre optice au făcut ca informația personală să atingă noi dimensiuni (Gladieux, L. E.,2000). Altă caracteristică a globalizării se referă la standardizare. De vreme ce bunurile și informațiile sunt tot mai asemănătoare, acestea devin recognoscibile și interșanjabile (Marc-Henry, P., 1999). Standardele comune de măsurare, criteriile și simbolurile identice sunt esențiale pentru procesul globalizării. De la utilizarea unor monede comune, a unor proceduri prestabilite pentru diferite operațiuni, a echipamentelor mecanice sau electronice compatibile, standardizarea licențelor și a
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
încornorat sau în nefericita femeie sinucisă fără de voie? "Triunghiul" rămâne de fapt o entitate compactă, desemnând un singur "personaj" (psihicul uman) în trei "ipostaze" (eul, supraeul, sinele). Din cele prezentate până acum rezultă că, deși a recurs la recuzita lesne recognoscibilă a teatrului naturalist (motivul bolii psihice, determinismul biologic, instinctualitatea), autorul a vrut să scoată în relief mai curând drama lipsei de comunicare, a dialogului fatalmente ratat dintre bărbat și femeie problemă analizată pe larg în toată literatura sa, ca o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mitului cosmogonic cu domeniul artei și implicit cu cel al reprezentării vizuale a sacrului, ideea reproducerii unui model originar instaurează între imaginea artistică rezultată și modelul ei un acord simbolic convingător, care face ca tiparul urmat să devină identificabil și recognoscibil în fața privitorilor. În acest fel, arta sacră oferă imaginea unui model transcendent și a unei realități superioare celei lumești. În acest caz, divinitatea poate fi resimțită mai aproape de om, transfigurată și înțeleasă prin intermediul imaginii, în creștinism, Dumnezeu Tatăl fiind mai
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
exemple preluate din cadrul culturii vizuale autohtone și occidentale de sorginte creștină. *** Referindu-se la arta creștină, istoricul de artă Michelle P. Brown scria că aceasta "poate fi religioasă atunci când servește necesităților religiei și transmite învățăturile ei prin simboluri și imagini recognoscibile; poate fi spirituală atunci când, la fel ca și arta nespecifică credinței, ne dă posibilitatea să deschidem o dimensiune a existenței și a semnificației care transcende domeniul pur fizic și material; și poate fi sacră atunci când păstrează cu sfințenie valorile considerate
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cadru de referință. Personajele istorice nu sînt determinate mai puternic decît cele legendare. Dimpotrivă, personajele legendare emană un anume comportament stereotip și trăsături tipice; dacă povestirea s-ar detașa prea mult de aceste trăsături tipice, ele nu ar mai fi recognoscibile. Dacă sînt prezentate în opoziție cu personajele referențiale totuși, asemenea personaje "atipice", deviate de la normă, pot declanșa surprize, suspans sau umor. Lui Moș Crăciun îi plac copiii: întregul său statut ca personaj legendar se bazează pe această virtute. Un Moș
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
parte, fenomenul cel mai complex. Tocmai din acest motiv, comunicarea de masă a implicat abordări diverse, concretizate în diferite perspective teoretice, ajungându-se chiar la "o supraabundenta a teoriilor cu pretenții generalizante"1, unele de o notorietate publică incontestabila și recognoscibile în discursurile mediatorilor, profesioniștilor sau chiar în cele ale politicienilor. Atribuindu-i-se o miză socială majoră, comunicarea de masă a cunoscut o dezvoltare fără precedent, atât în a doua jumătate a secolului al XX-lea, cât și la începutul
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
Un passato da riscoprire, an I, nr. 10 (1997), scrise de Carla Frova și Antonio Ivan Pini. Magiștrii de felul lui Abelard, Împreună cu elevii lor, formează grupuri care devin, de-a lungul vea curilor, tot mai numeroase și mai ușor recognoscibile: animă cu prezența lor cartiere Întregi, unde trăiesc În relații strînse În special cu breslele de meseriași. Respiră atmosfera de libertate care caracterizează primele faze, creative, ale dezvoltării orașelor. Într-o societate În care Încep să se contureze forme, chiar
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
unei umilințe"234. De aceea râsul inspiră teamă; el funcționează ca o sancțiune publică aplicată unei persoane (sau mai multor) din viața reală, care devine personaj comic, țintuit la stâlpul infamiei și expus deriziunii publice. Iată esență sensul etic, subsidiar, recognoscibil în comedia tuturor timpurilor. Înaintând în căutarea corespondențelor, observăm că atât polemicul, cât și comicul se întemeiază în baza unor stucturi contrastive privind obiectul. În cazul comicului, "persoana I-a care emite spiritul nu râde neapărat, ea fiind pusă de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
miracolul, a imaginii emise cu imaginea recepționată, aceasta ar fi provocarea pentru istoria eternității pe care ar trebui, într-o zi, s-o producă o mediologie a artei. * * * Cronica intemporalului nu este totuși subiectul nostru. El pleacă de la "imagine", permanență recognoscibilă și incontestabilă; nu de la "artă", care ține de o decizie revocabilă și contingentă. Studiul metamorfozelor vizibilului presupune un punct fix în amonte. Ceea ce a fost imagine rămâne astfel de-a lungul secolelor (în afară de cazul unei distrugeri materiale) și sub toate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
împietririlor mai mult sau mai puțin sistematice, în plan comunitar impunerea chipului ia forma ideologicului, fie prin tradiție - dacă autoritatea acesteia este doar exterioară -, fie prin aderarea la un sistem sau altul de gândire și/sau organizare. încremenirile chipului sunt recognoscibile în obstinația de a conferi o anume identitate și un anume set de reguli ce se cer aplicate fără ca cel care le preia să le primească prin alegere proprie și din convingere, ci pentru că i-au fost date sau transferate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mesaj contaminat ideologic și unul neașezat sub semnul vreunei doctrine sau al unui sistem anume este cea dintre „religios“ și „spiritual“. Dacă mesajul religios își revendică apartenența la un sistem, la o religie anume, îmbrăcând de regulă straiele și podoabele recognoscibile și recunoscute ale respectivei tradiții religioase, mesajul spiritual ca expresie „neînregi mentată“, liberă, a experienței personale se refuză, de regulă, în cadrării sistemice. Buddha nu a fost buddhist, Hristos nu a fost creștin, Mahomed nu a fost musulman, așa cum nici un
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de cunoaștere politică este recunoscut, ci și caracterul original al oricărei varietăți. A devenit evident astăzi că toată cunoașterea care este fie politică, fie implică o perspectivă asupra lumii este partizană. Caracterul fragmentat al întregii cunoașteri este în mod clar recognoscibil. Dar asta implică posibilitatea integrării mai multor perspective complementare într-un tot comprehensiv"116. E lesne de observat că obiectivul pe care Mannheim îl atribuie ideologiei transformată în sociologie a cunoașterii este unul normativ. Descrierea condițiilor de posibilitate pentru dezvoltarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
propriile lor contradicții și incoerențe flagrante. Pe scurt, ideologiile de succes trebuie să fie mai mult decât iluzii impuse și, date fiind inconsistențele pe care le conțin, trebuie să comunice subiecților o versiune de realitate care să fie suficient de recognoscibilă pentru a nu fi respinsă"340. În fapt, astfel de considerații nu vin decât să argumenteze în favoarea rolului epistemologic pe care ideologia în sens larg, desigur îl joacă în procesul de cunoaștere a complexelor dimensiuni ale socialului. Trebuie subliniat, pe
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și subiectiv reale; întreaga societate istorică și întreaga biografie a individului sunt văzute ca având loc în acest univers"350. Capitolul III Ideologia ca instrument al cunoașterii politice În planul general al realității sociale, spațiul delimitat de politic este îndeobște recognoscibil prin referire la fenomenul puterii. Nu întâmplător, din momentul în care i-au fost conferite conotații politice, ideologia a fost asociată relațiilor asimetrice pe care se presupune le instaurează în societate, construind apoi reprezentări al căror rol este cel de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ale tunicii musculare a peretelui digestiv, fiind continuu atât circumferențial, cât și logitudinal, de-a lungul întregului tract gastrointestinal. Morfologia sa variază considerabil atât în funcție de specie, cât și topografic, în funcție de regiunea digestivă considerată dar modelul general de organizare este întotdeauna recognoscibil (1, 4, 6, 7, 31). În descrierea clasică plexul mienteric este format din trei subdiviziuni, plexurile primar, secundar și terțiar. Plexul primar este alcătuit din microganglionii enterici și din cordoane de ordinul I, interganglionare. Microganglionii conțin 5-200 de corpuri neuronale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a creației lui Caragiale și universul imaginar din proza și dramaturgia generațiilor ulterioare. Consecutivitatea feluritelor aspecte ale operei caragialiene în creațiile ficționale postcaragialiene era reperabilă în viziunea lui Paul Zarifopol prin prezența peremptorie a unui "semn" special, "semnul lui Caragiale", recognoscibil în reiterarea elementelor constitutiv-indisociabile: limbaj, tipologie, registre narative, interferența genurilor ș.a. Exceptând comsemnarea unor aspecte parțiale, diseminaea "semnului" caragialian în literatura autohtonă nu a fost analizată exhaustiv până la apariția acestui volum. Fără a înlătura prezența "semnului", Loredana Ilie îi diminuează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un fenomen epigonic neproductiv și neonorant, în sensul că ar sugera facilitatea imitării modelului, diminuându-i, implicit, valoarea. Însă recontextualizarea unor tipuri puse în valoare de Caragiale, precum cel al lui Mitică, al demagogului, al pseudosavantului etc., reabordarea unor teme recognoscibile din patrimoniul său, precum cea a familiei citadine și a politicii, recurgerea la procedee textuale inaugurate în prozele sale, precum "temă și variațiuni", lista, autoreferențialitatea ș.a.m.d. ca să nu mai vorbim de revalorificarea de pe alte poziții a multor mărci
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și în crearea vreunui efect comic pentru care esențial este, așa cum am precizat, surprinderea contrastului. În cazul particular al parodiei, opoziția care declanșează râsul comic va trebui să fie între orizontul de așteptare al receptorul avizat, mai exact, între convențiile recognoscibile de gen, conținut sau stil și maniera deformată în care acestea sunt prezentate. Importantă este și valența satirică a parodiei. Întrucât presupune un proces biunivoc, de analiză și de critică implicită prin deformare, denaturare, inversiune, coroborare, colaborare etc. grefate fie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ionescu, în schimb, irealul a invadat realul și orice distincție între cele două planuri este anulată. Absurditățile debitate de Cațavencu, nonsensurile lui Farfuridi, aberațiile conului Leonida nu pun problema veridicității lor, iar personajele, deși grotești, caricate, schematice, pot găsi corespondenți recognoscibili în realitate. Lumea ficțională a lui Eugen Ionescu este, pe de altă parte, perfect autonomă. Fiecare replică, fiecare ipostază a "personajelor" îi subliniază unicitatea, irealitatea, absurditatea. Sinteză superschematizată a lumii la care se vrea raportată, nu mai seamănă cu aceasta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este performată, prin senzația universului închis în care se mișcă ciclic automate programate deficitar, schița Căldură mare rămâne piesa caragialiană cea mai apropiată de literatura absurdului. Admirată de Eugen Ionescu, această tragi-comedie a cuvântului s-a constituit într-un pattern recognoscibil în conglomeratul reprezentărilor literare ale absurdului său. 5.6. De la absurd, la comic Așa cum reiese din cele spuse până aici, se poate susține că, mai ales la nivelul limbajului, termenul de "absurd" este compatibil cu opera lui Caragiale. Însă, rămâne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să devină absurd-fantastic."50 Epitetul se aplică mult mai bine propriului său teatru, ceea ce spune mult despre înrudirea celor doi autori în plan artistic. Dar, așa cum precizam la începutul capitolului, dacă la Caragiale, în ciuda grotescului și a caricaturii, realitatea rămâne recognoscibilă, la Eugen Ionescu și la toți scriitorii absurdului, substituirea artei ca mimesis prin arta ca fantezie, face ca, prin parabolă și alegorie, stilizarea personajului sau a situației cu valoare de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii și impresia că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a.m.d. Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuția o ia razna. Devine, într-un fel, anormală, apolitică.91 Grija și resemnarea, ilustrată, cum observăm, prin încifrarea și reinventarea limbajului, marchează în acest fel existența în datele concrete, recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele ironice de adaptare la absurdul terorii prin sluj verbal și plecăciune sfidătoare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]