820 matches
-
sunt orizontale și privesc în sus și sunt acoperite cu cartilaj hialin. Fiecare dintre ele prezintă o margine periferică semicirculară și o margine mediană (sau o margine axială în raport cu axul osului), care este convexă pentru fața articulară laterală, și aproape rectilinie pentru fața articulară medială. Această margine mediană, la nivelul porțiunii sale mijlocii, se înalță de-a lungul celor doi tuberculi intercondilieni, mărind în aceeași măsură diametrul transversal al fețelor articulare. Această margine mediană, ridicată în sus, a celor două fețe
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
dus și mai departe. În locul copierii formelor exacte, se străduia să exprime senzații și sentimente. Albert Aurier analizează tema și maniera lui van Gogh: „"Pensula lui operează cu pete enorme pe tonuri foarte pure, cu dâre curbe, rupte de tușe rectilinii... cu foarte strălucitoare construcții, îngrămădite uneori cu stângacie, și toate acestea dau anumitor pânze aparența solidă de ziduri orbitoare de lumină clădite din cristale și soare."” Deși se crede că van Gogh este maestrul liniilor curbe, schițele tablourilor, realizate direct
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
În fizică, un sistem de referință inerțial este un sistem de referință față de care este respectată prima lege a lui Newton: "Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă" (principiul inerției). În mecanica clasică (nerelativistă) toate sistemele de referință inerțiale se mișcă unul față de altul cu viteză constantă (mișcare rectilinie uniformă). C.
Sistem de referință inerțial () [Corola-website/Science/309855_a_311184]
-
de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este nulă" (principiul inerției). În mecanica clasică (nerelativistă) toate sistemele de referință inerțiale se mișcă unul față de altul cu viteză constantă (mișcare rectilinie uniformă). C. Vrejoiu "Electrodinamică și teoria relativității", Litografia Universității București, 1987 <br>
Sistem de referință inerțial () [Corola-website/Science/309855_a_311184]
-
administrativă. Același nume îl avea în antichitate și orașul Fayium din oaza omonimă (Hatwaret - Auris). În această perioadă, orașul a fost locuit majoritar de o populație care locuia în case modeste (cca 27 m²), cu străzile urmând un plan coerent rectiliniu, ca o tablă de șah. Utilizată de suverani ai Dinastiilor a XII-a și a XIII-a drept capitală sezonieră după cum atestă și statuile descoperite ale Faronului - femeie Sobekneferu și ale lui Sehetepibre, a fost și centru administrativ al nomei
Avaris () [Corola-website/Science/314276_a_315605]
-
dată la uzinele "Ford", în anul 1923. Scula de honuit denumită "hon" sau "cap de honuit" (l.engl. "hone"; l. germ. "Honahle") primește de la axul principal al mașinii de honuit, o mișcare de rotație într-un singur sens și o mișcare rectilinie alternativă, în timp ce piesa de prelucrat este fixă, folosind și un lubrifiant corespunzător pentru ungere și răcire. După honuire pe suprafața piesei prelucrate se poate observa o rețea fină de linii elicoidale încrucișate, caracteristică procedeului de prelucrare prin honuire. Când cursa
Honuire () [Corola-website/Science/314271_a_315600]
-
fixă, folosind și un lubrifiant corespunzător pentru ungere și răcire. După honuire pe suprafața piesei prelucrate se poate observa o rețea fină de linii elicoidale încrucișate, caracteristică procedeului de prelucrare prin honuire. Când cursa de honuire este mai lungă, mișcarea rectilinie alternativă este realizată de axul principal al mașinii. Când cursa de honuire este mai scurtă, atunci mișcările axiale pot fi realizate și de piesa de prelucrat.. În prezent (2017) honuirea se realizează de obicei pe mașini speciale pentru această prelucrare
Honuire () [Corola-website/Science/314271_a_315600]
-
cu marginea dreaptă, iar înotătoarea anală ușor concavă. Înotătoarele pectoralele și ventralele scurte și rotunjite. Înotătoarele ventralele se inserează în urma mijlocului înotătoarei dorsale. Înotătoarea caudală slab excavată. Înotătoarea adipoasă se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Linia laterală completă, rectilinie, dispusă pe mijlocul corpului și al pedunculului caudal. Spatele este albastru-verzui sau cenușiu; flancurile și abdomenul sunt argintii. Au numeroase pete pe jumătatea superioară a corpului care sunt negre, rotunde, dar mai ales colțurate (dreptunghiulare) sau în formă de X
Păstrăv de lac () [Corola-website/Science/332037_a_333366]
-
ardere internă este motorul care transformă energia chimică a combustibilului prin intermediul energiei termice de ardere, în interiorul motorului, în energie mecanică. Căldura degajată în camera de ardere se transformă prin intermediul presiunii (energiei potențiale) aplicate pistonului în mișcare mecanică ciclică, de obicei rectilinie, după care în mișcare de rotație uniformă, obținută de obicei la arborele cotit. Camera de ardere este un reactor chimic unde are loc reacția chimică de ardere. Căldura introdusă în ciclul care se efectuează în cilindrii motorului se obține prin
Motor cu ardere internă () [Corola-website/Science/297674_a_299003]
-
un astfel de acces facil, spre interiorul ținutului. Există în mod particular un element care favorizează folosirea Porții Meseșului, anume prezența la mică distanță de cea a Ortelecului (spre care accesul se face foarte ușor), a văii Zalăului. Aceasta, largă, rectilinie și cu lipsa unor căderi de nivel, se continuă cu valea Crasnei. Împreună realizează un culoar accesibil de vale dinspre Câmpia Panonică, ce a constituit principala arteră de circulație din preistorie până în centrul Transilvaniei. Fără a mai fi necesară urcarea
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
5 Pa și temperaturi mult superioare celei critice. Verificarea experimentală a concordanței dintre premisele gazului perfect și comportamentul gazelor reale a fost făcută printr-o serie de experiențe din domeniul fizicii moleculare. Astfel, o primă verificare calitativă directă a mișcării rectilinii și a existenței haosului molecular (a mișcării termice) a fost realizată în 1911 de către Louis Dunoyer prin experimentul care îi poartă numele. O dovadă indirectă a mișcării complet dezordonate a moleculelor unui gaz aflat în stare de echilibru termic o
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
fi răspuns: „În geometrie nu există drumuri speciale pentru regi”. Euclid a expus cercetările în domeniul opticii în tratatele Optica și Catoptrica. În cel dintâi a prezentat noțiunea de rază de lumină și a formulat, pentru prima dată, legea propagării rectilinii a luminii: „Razele... se propagă în linie dreaptă și se duc la infinit”. În continuare Euclid a analizat probleme geometrice de aplicare a acestei legi: formarea umbrei, obținerea imaginilor cu ajutorul orificiilor mici, problema dimensiunilor aparente ale corpurilor și determinarea distanțelor
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
a analizat probleme geometrice de aplicare a acestei legi: formarea umbrei, obținerea imaginilor cu ajutorul orificiilor mici, problema dimensiunilor aparente ale corpurilor și determinarea distanțelor până la ele. În Catoptrica Euclid a menționat că: „tot ce este vizibil se vede în direcție rectilinie”. În tratatul menționat a fost cercetată propagarea luminii de către corpuri. Deși multe din rezultatele din Elemente au fost descoperite de matematicienii de dinainte, una dintre realizările lui Euclid a fost să le prezinte într-un singur cadru, logic și coerent
Euclid () [Corola-website/Science/299447_a_300776]
-
prăbușiri și câteva ramificații concreționate, după care urmează o cascadă de 3 m dincolo de care se desfășoară o galerie ascendentă ce lasă impresia, din nou, că peștera se înfundă cu depozite aluvionare. Sectorul dinspre amonte al peșterii se desfășoară aproximativ rectiliniu, pe direcția de la nord-vest spre sud-est, și prezintă mai multe strâmtori, câteva cascade și sifoane ce pot fi depășite prin scurte galerii superioare. La circa 490 m de la intrare se ajunge la prima bifurcație mai importantă din tot traseul parcurs
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
a fost trasat în 1918 de către comisia internațională prezidată de geograful francez Emmanuel de Martonne. Mergând apoi pe o linie ce separă cursurile de apă din Carpați, frontiera urmează un traseu de la vest la est mai mult sau mai puțin rectiliniu, fixat în iunie 1940 de o comisie sovieto-română constituită ca urmare a cedării de către România a Basarabiei și nordului Bucovinei către URSS în urma ultimatumului sovietic (anexare decisă prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939), până la un colț pe care îl formează cu
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
loc. Starea de fixare (aderare) este o stare de repaus, de nemișcare, astfel că ea nu provoacă nici uzuri și nici pierderi de energie. Frecarea de alunecare (de glisare) survine la suprafața de contact a două corpuri care se mișcă rectiliniu unul față de celălalt. Pentru aceeași forță normală pe suprafața de contact, forța de frecare de alunecare este totdeauna mai mică decât forța de fixare. Frecarea de rostogolire (de rulare) ia naștere la rostogolirea unui corp pe o suprafață de rostogolire
Frecare () [Corola-website/Science/321959_a_323288]
-
lanț muntos, au dus la înmulțirea pantelor, transformându-i de fapt într-o regiune de versanți. Forma versanților este foarte variată. După mărimea pantei sunt împărțiți în trei categorii: abrupți, moderați și lini. După forma pantei aceștia sunt: concavi, convecși, rectilinii și complecși. Aceștia din urmă prezintă rupturi de pantă sau linii de inflexiune, pe locurile unde se unesc două din tipurile anterioare. În geomorfologie se folosește o clasificare oarecum evolutivă: versanți tineri, maturi și bătrâni, sau mai simplificată: versanți abrupți
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
eroziune. Evoluția în timp, este legată în primul rând de ritmul adâncirii văilor (și respectiv al înălțării scoarței), sau de stagnarea acesteia pe perioade diferite. O dată cu adâncirea unei vai, versantul se naște și crește, dezvoltându-se ascendent și îmbrăcând forme rectilinii, convexe sau complexe. Când adâncirea stagnează, pantele încep să se reducă, dezvoltându-se descendent, până la nivelare. Evoluția ascendentă (versanții rectilinii sau convecși). Evoluția ascendentă rezultă dintr-o adâncire a râurilor, care este egală sau depășește eroziunea de versant în aceeași
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
stagnarea acesteia pe perioade diferite. O dată cu adâncirea unei vai, versantul se naște și crește, dezvoltându-se ascendent și îmbrăcând forme rectilinii, convexe sau complexe. Când adâncirea stagnează, pantele încep să se reducă, dezvoltându-se descendent, până la nivelare. Evoluția ascendentă (versanții rectilinii sau convecși). Evoluția ascendentă rezultă dintr-o adâncire a râurilor, care este egală sau depășește eroziunea de versant în aceeași unitate de timp. Dacă adâncirea văii și evacuarea de pe versant sunt egale, pantă va crește sub formă rectilina. Dacă adâncirea
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
se îndreaptă oblic în jos și înainte pe fața internă a emisferei, și se termină posteroinferior de spleniul corpului calos, unde se unește sub un unghi ascuțit cu șanțul calcarin. Șanțul parietooccipital este constant; el este remarcabil prin direcția sa rectilinie, claritatea și profunzimea sa. Așa cum a remarcat Broca, șanțul calcarin și șanțul parietooccipital conturează în ansamblul lor o figură care poate fi comparată cu un Y culcat (≻): ramura superioară a lui Y reprezintă șanțul parietooccipital; coada și ramura sa inferioară
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
2 cm, care se extinde de la plica temporo-limbică până la originea șanțului parietooccipital și o porțiune posterioara, mult mai lungă, care include restul șanțului. Dintre aceste două părți, prima este ascendentă, iar a doua ușor descendentă; șanțul calcarin nu este tocmai rectiliniu, ci descrie în ansamblul său o ușoară curbă cu concavitatea sa îndreptat în jos. Atunci când se îndepărtează buzele șanțului parietooccipital, se întâlnesc întotdeauna două (uneori trei) "plici de trecere" adânci - una inferioară și alta superioară, care conectează cuneusul cu girusurile
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
Paris, la Londra, clădiri cu valoare istorică, ceea ce însemna de fapt o supralegitimare a prezenței românești în mediul politic important. La Berlin, același lucru, în Italia, același lucru, și peste tot prezențele diplomatice românești atunci aveau ținută, aveau o statură rectilinie. Stelian Tănase: Spuneți asta în contrast cu ceea ce se întâmplă astăzi? Mihai-Răzvan Ungureanu: Spun asta în contrast cu două lucruri: o dată cu faptul că diplomația română a fost complet anihilată după 1947, după intervenția brutală a Anei Pauker... Stelian Tănase: În noiembrie 1947, când Ministerul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
că periodizările nu sunt decât decupaje în timp. În plus, nu sunt deloc lipsite de vreo inocență analitică sau ideologică și pot fi chiar simplificatorii. Ele instituie o ordine, dar prețul plătit constă în eliminarea istoriilor în numele unei istorii unice, rectilinii și cursive. Abaterile sunt uneori ignorate, iar alteori intenționat neglijate, întrucât ceea ce contează este înscrierea în istoria unică, progresivă, evoluționistă, devenită, așa afirmă J.-F. Lyotard, o mare „narațiune” și asociată de îndată cu o „metanarațiune” justificativă sau legitimatoare. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
formă de cerc, de oval, de pătrat, de dreptunghi, de triunghi echilateral sau de poligon convex regulat (inclusiv "cercurile aplatizate" și "dreptunghiurile modificate", ale căror două laturi opuse sunt în formă de arc de cerc convex, iar celelalte două sunt rectilinii, egale și paralele). Produsele cu secțiune transversala pătrată, dreptunghiulara, triunghiulara sau poligonala pot avea muchii rotunjite pe întreaga lor lungime. Grosimea produselor cu secțiunea transversala dreptunghiulara (inclusiv produsele cu secțiune "dreptunghiulara modificată") depășește a zecea parte din lățime. Se considera
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166466_a_167795]
-
formă de cerc, de oval, de pătrat, de dreptunghi, de triunghi echilateral sau de poligon convex regulat (inclusiv "cercurile aplatizate" și "dreptunghiurile modificate" ale căror două laturi opuse sunt în formă de arc de cerc convex, iar celelalte două sunt rectilinii, egale și paralele). Produsele cu secțiune transversala pătrată, dreptunghiulara, triunghiulara sau poligonala pot avea muchii rotunjite pe întreaga lor lungime. Grosimea produselor cu secțiunea transversala dreptunghiulara (inclusiv produsele cu secțiune "dreptunghiulara modificată") depășește a zecea parte din lățime. d) Table
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166466_a_167795]