610 matches
-
un conducător care să-i unească pentru a-i alunga pe „necredincioși”. În 1187, musulmanii găsiseră un astfel de conducător în persoana sultanului Saladin, conducătorul Egiptului și Siriei, care i-a chemat pe toți să se alăture Jihad-ului pentru recucerirea Ierusalimului. Victoria sa în bătălia de la Hattin a distrus practic statele creștine din Orientul Mijlociu și a asigurat continuitatea stăpânirii islamice asupra regiunii în următorii 800 de ani. Pentru a supune o populație majoritar musulmană și a rezista amenințărilor statelor musulmane
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
primei cruciade, a cărei recompensă (cucerirea orașului sfânt) fusese acum pierdută de o generație lipsită de credință. Cruciadele au devenit pretexte pentru cucerirea de teritorii și grandoare. A patra cruciadă (1204) s-a îndepărtat atât de mult de scopul inițial (recucerirea Ierusalimului), încât s-a angajat în asedierea și capturarea unui oraș creștin: Constantinopol. Potrivit cronicarului Ernoul, veștile înfrângerii au cauzat moartea papei Urban al III-lea, din cauza șocului. Bătălia, și mare parte din contextul conflictului, sunt relatate în romanul "Frații
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
1145 când va fi ocupat de almohazi care profită de o situație similară cu cea în care almoravizii preluaseră puterea. În timpul almohazilor Sevilla devine capitala unui stat puternic însă nici victoria lor din 1195 de la Ciudad Real nu împiedică inexorabila recucerire creștină. În 1212 forțele creștine coalizate - Castilla, Aragon, Navarra- obțin o victorie zdrobitoare împotriva almohazilor la Las Navas de Tolosa. În 1223 almohazii se retrag din Spania și la scurt timp importante cetăți musulmane cad în mâna creștinilor. Cordoba cade
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
pașnic, așa cum a fost cazurile Filipinelor în 1946 și a Indiei și Pakistanului în 1947, în cazul altor națiuni acestea au trebuit să ducă lupte sângeroase pentru eliberare, ca în cazul Vietnamului, care s-a luptat împotriva încercărilor francezilor de recucerire a țării, sau în cazul Indiilor Răsăritene Olandeze. Japonia reușise să sădească în rândul națiunilor sud-asiatice un sentiment naționalist, care s-a dezvolatat în special în Filipine, Vietnam și Cambodgia. Perioada postbelică a marcat sfârșitul caracterului imperialist al marilor puteri
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
reprezentanți germanici că vandalul [[Stilicon]], suevo-goticul Ricimer, frâncul Arbogast ajungând în funcții înalte. Goții au reușit să controleze instituția imperiala în ultimele două decenii de existență. Ultimii împărați, printre care Majorian și Anthemius au încercat să revitalizeze prestigiul imperial prin recucerirea Africii vandale, dar fără succes. Provinciile manifestau tendințe de autonomie după sute de ani în care s-au aflat sub control român. După 450 , Imperiul Român de Apus s-a redus doar la Italia. Britania a fost abandonată, în Africa
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
polonezilor, obținute în urma victoriei din războiul polono-ucrainean, (prin care se zdrobise inițiativa creării unei republici vest-ucrainene în Volînia și Galiția, zone populate majoritar de ucraineni, dar cu o foarte importantă minoritate poloneză), Petliura a primit promisiunea unui ajutor militar pentru recucerirea teritoriilor ocupate de bolșevici, inclusiv al Kievului, unde și-ar fi asumat din nou conducerea Republicii Populare Ucrainene. Ca urmare a restaurării formale a independenței Ucrainei, republica ucraineană urma să-și subordoneze armata și economia Varșoviei Prin intrarea în federația
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
Relatările despre abuzurile musulmanilor asupra pelerinilor creștini care se îndreptau către Ierusalim și alte locuri sfinte din Orientul Mijlociu au întărit zelul cruciaților. Papa Urban al II-lea a fost primul care a propus în mod public ideea unei Cruciade pentru recucerirea Țării Sfinte, cu vorbele sale cunoscute: ""Deus vult!"" ("Dumnezeu o dorește!") Vecinul Europei Occidentale către sud-est era Imperiul Bizantin, locuit tot de creștini, însă de rit ortodox. Sub împăratul Alexios I Comnen, Imperiul era în principal limitat la Europa și
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Ierusalimul în fața selgiucizilor în 1076, însă îl recuceriseră de la ortoqizi în 1098, când cruciații erau pe drum. La început, ei nu i-au considerat pe cruciați o amenințare, presupunând că erau trimiși de către bizantini, și că se vor mulțumi cu recucerirea Siriei, neatacând Palestina; nu au trimis o armată împotriva lor decât atunci când aceștia ajunseseră la Ierusalim. În martie 1095, Alexius I a trimis emisari către Conciliul de la Piacenza, pentru a-i cere ajutorul Papei Urban al II-lea împotriva turcilor
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
prosperitate în secolul al XII-lea. Influența dinastiilor musulmane din răsărit a crescut treptat. Musulmanii au fost nevoiți să caute o politică coerentă împotriva cruciaților, care a dus în cele din urmă la unirea lor sub comanda lui Saladin și recucerirea Ierusalimului. Deși în zilele noastre, expediția militară care a cucerit Ierusalimul este denumită Prima cruciadă, în acele vremuri militarii care au participat la ea nu se considerau "cruciați". Termenul "cruciadă" a apărut în secolul al XIII-lea în documente în
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
stat în putere să-l instaleze pe fiul său Matei pe tronul Ungariei, ceea ce s-a și întâmplat ulterior) i-au scăzut considerabil redutabilului Mehmed șansele de a amenința semnificativ lumea creștină. În același timp, visul suprem al lui Ioan - recucerirea creștină a Constantinopolului - nu s-a realizat niciodată. Huniade a ales să nu se implice într-un asediu al Constantinopolului pentru că știa că nu era suficient de pregătit din punct de vedere militar să lupte împotriva puternicei armate a lui
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
militari care au fost evacuați peste Dunăre de vasele Flotilei de Dunăre și alți circa 3.500 care s-au retras în debandadă spre Silistra. Consecințele înfrângerii de la Turtucaia au fost imense, influențând decisiv cursul campaniei anului 1916. Pentru bulgari recucerirea orașului „răpit” în 1913 a dus la o creștere a moralului național și a dorinței de a continua să lupte alături de Puterile Centrale. Ea a reprezentat o „gură de oxigen” și o încurajare pentru liderii austro-germani care se confruntau cu
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
de la Brunete" (Brunete este un oraș în provincia Madrid). După aceasta, Franco a recâștigat inițiativa, invadând Aragónul în august și apoi ocupând orașul Santander. Trupele republicane au lansat o contraofensivă în Aragón, dar Bătălia de la Belchite (24 august-6 septembrie) oprește recucerirea Zaragozei. După capitularea armatei republicane din Țara Bascilor și după două luni de lupte acerbe în Asturia (Gijón a căzut în octombrie) războiul a luat sfârșit pe frontul de nord cu victoria lui Franco. Între timp, la 28 august, Vaticanul
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
cele două țări, aflat încă în vigoare. Regatul Unit și-a bazat pretențiile pe cucerirea Angliei de către ducele Normandiei William Cuceritorul în 1066, ceea ce a creat o legătură istorică între insule și regatul englez. Franța și-a bazat pretențiile pe recucerirea Normandiei de către regele Franței în 1204. Deoarece aceasta din urmă nu a implicat decât cucerirea părții continentale, în 1953 CIJ a dat în unanimitate dreptate Regatului Unit. În 1984, scriitorul francez Jean Raspail, a debarcat pe unde a ridicat drapelul
Minquiers () [Corola-website/Science/305671_a_307000]
-
cele două țări, aflat încă în vigoare. Regatul Unit și-a bazat pretențiile pe cucerirea Angliei de către ducele Normandiei William Cuceritorul în 1066, ceea ce a creat o legătură istorică între insule și regatul englez. Franța și-a bazat pretențiile pe recucerirea Normandiei de către regele Franței în 1204. Deoarece aceasta din urmă nu a implicat decât cucerirea părții continentale, în 1953 CIJ a dat în unanimitate dreptate Regatului Unit. Doi excentrici au locuit pentru o lungă perioadă de timp pe s-au
Ecréhous () [Corola-website/Science/305688_a_307017]
-
Cappadociei, a fost trimis de oracolul lui Glykon în Armenia, unde avea să moară. El a fost de fapt victimă a înfrângerii în 162 a armatelor sale în fața regelui parților, iar Armenia nu a reintrat în stăpânire romană decât după recucerirea sa de către armatele generalului Statius Priscus, noul guvernator al Capadociei. Însuși împăratul Marcus Aurelius se interesa adesea de cultul Glykon, respectiv de profețiile lui Alexandru și a șarpelui-zeu. În același timp, Abonutichus, un mic sat pescăresc înainte de a trece la
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
dinspre mare a importantului port Antwerp. Portul Amsterdam a beneficiat din plin de pe urma blocadei portului Antwerp într-o așa măsură încât comercianții din provinciile de nord au început să se întrebe dacă nu cumva era de dorit să se încerce recucerirea provinciilor din sud. O campanie pentru a câștiga controlul în regiunea de coastă a provinciilor de sud a și fost lansată, fără avizul lui Mauritius, în 1600. Deși a fost prezentată ca eliberarea sudului Țărilor de Jos, campania a fost
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Bătălia din Downs (). Această victorie a avut consecințe istorice cu mult după perioada Războiului de 80 de ani, pentru că ea marchează sfârșitul Spaniei ca putere maritimă dominantă. O alianță cu Franța a schimbat balanța puterii. Republica putea spera acum la recucerirea Țărilor de Jos din sud. Totuși, acest lucru nu însemna că ele vor deveni parte din Țările de Jos, ci că ele erau împărțite între învingători, rezultând într-un stat francez puternic la frontiera Republicii. Mai mult, acest lucru însemna
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
redus la minimum. Noul comandant al Etzel, Yaakov Meridor, a hotărât să anunțe comandamentul organizației ca renunță la conducerea organizației în favoarea lui Beghin. Părinții și frații lui Beghin, care au rămas la Brest Litovsk, au fost omorâți de naziști după recucerirea orașului de către aceștia la -23 iunie 1941. Tatăl său a fost unul din cei 500 evrei împușcați pe malurile Bugului, iar mama sa a fost ucisă în timp ce se ascundea într-un spital. A supraviețuit numai sora sa, Rahel, care a
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
de 30.000 de oameni și o puternică artilerie. În urma unei puternice ofensive transilvănene condusă de George Borbely, armata creștină cucerește cetățile Bocșa, Șoimoș, Cenad, Nădlac, Pâncota, Arad, Făget, Lipova și Vârșeț dar Timișoara rămâne neatinsă. O primă încercare de recucerire a orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory, împreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000 de creștini din Banat încep asediul cetății, iar mai târziu în sprijinul asediaților vin și 10.000
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
din 1415, când portughezii au capturat Ceuta și până în 1999 când Portugalia a predat Chinei orașul Macao. Coliniile Imperiului Portughez au fost Brazilia, Mozambic, Angola, Guineea Bissau, Capul Verde. Originile Imperiului portugez și a Portugaliei, în general, sunt plasate în timpul Reconquistei: recucerirea treptată peninsulei Iberice de către regatele creștine de la maurii musulmani. În 1139, după stabilirea ca un regat separat, Portugalia și-a completat recuceririle prin ocuparea Algarve, regiunea de sud a statului iberic, în 1249. Însă, independența sa continua să fie amenințată
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
Brazilia, Mozambic, Angola, Guineea Bissau, Capul Verde. Originile Imperiului portugez și a Portugaliei, în general, sunt plasate în timpul Reconquistei: recucerirea treptată peninsulei Iberice de către regatele creștine de la maurii musulmani. În 1139, după stabilirea ca un regat separat, Portugalia și-a completat recuceririle prin ocuparea Algarve, regiunea de sud a statului iberic, în 1249. Însă, independența sa continua să fie amenințată de regatul vecin, Castilia, până în 1411, la semnarea tratatului de la Ayllón. După ce și-a rezolvat problemele legate de independență, Portugalia și-a
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
ianuarie 1872 - d. 14 mai 1938) a fost un ofițer spaniol din timpul războiului civil spaniol. Ofițer de cavalerie, pe când avea gradul de maior, a gestionat înființarea Armatei Regulate Africane (trupele marocane din armata spaniolă). În 1921, a participat la recucerirea regiunii muntoase Rif după Bătălia de la Annual. A fost promovat la gradul de general de brigadă și trimis ca guvernator militar pe insula Menorca. Miguel Primo de Rivera i-a permis să treacă în rezervă în 1926, ceea ce l-a
Miguel Cabanellas () [Corola-website/Science/314681_a_316010]
-
Flavius Belisarius, Belizariu sau (Greacă: Βελισάριος, "Belisarios") (505(?)-565) a fost unul dintre cei mai mari generali ai Imperiului Bizantin și unul dintre cei mai faimoși generali din istorie. A reprezentat elementul-cheie in planul Împăratului Iustinian I de recucerire a Imperiului Roman de Apus, ce fusese pierdut barbarilor cu un secol în urmă. Cu o reputație asemanatoare cu a altor generali faimoși din istorie precum Hannibal Barca, Iulius Caesar, Alexandru cel Mare sau Napoleon Bonaparte, a dovedit ingeniozitate și
Belisarie () [Corola-website/Science/313509_a_314838]
-
armata ce înainta pe drumul către capitala vandalilor, Cartagina. Măsura a fost menită să împiedice forțele inamice de a întrerupe aprovizionarea armatei, și pentru a se evita repetarea înfrângerii dezastruoase petrecute cu 35 de ani în urmă, în încercarea de recucerire a Africii de Nord. La 13 septembrie 533 armatele Bizanțului întâlnesc la 16 kilometri de Cartagina, trupele conduse de regele vandal Gelimer. La numai câțiva kilometri distanță, o divizie mixtă romano-hună învingea trupele conduse de Gibamund, vărul regelui vandal, confruntare
Belisarie () [Corola-website/Science/313509_a_314838]
-
împărat etiopian, Haile Selassie, trăia în exil la Londra din 1936, după ce țara sa fusese invadată de italieni. În iulie, guvernul britanic l-a recunoscut pe împăratul Selassie ca singur reprezentant al etipienilor și a promis să-l sprijine pentru recucerirea tronului. Chiar mai înainte însă de iulie, aveau însă loc în teren activități comune etiopiene-britanice. Pe 13 iunie, doar la trei zile după ce Mussolini a declarat război Regatului Unit și Franței, din Anglia decola la bordul unui hidroavion un oarecare
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]