20,470 matches
-
Costinescu, cu un studiu introductiv, note și comentarii de Paul Cornea, o contribuție esențială având lectorul Daciana Vlădoiu și tehnoredactorul Pompiliu Statnai. în acest domeniu, un reviriment s-a produs, în dificilile condiții actuale, prin strădania istoricului literar I. Oprișan. Recunoscut ca eminent exeget hasdeian, autor, printre altele, a două fundamentale lucrări monografice, Viața lui B. P. Hasdeu sau setea de absolut (2001) și Opera literară a lui B. P. Hasdeu (2007), I. Oprișan a readus la lumină, la Editura Vestala
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
bine ca redactorul de specialitate din interiorul editurii să colaboreze cu un istoric literar care să devină coordonatorul colecției, să asigure aparatul critic necesar și să dea garanția reproducerii textului după o ediție de referință, pe cât posibil o ediție critică recunoscută. Ar fi instructiv ca același redactor statornic al colecției să studieze colecția "Biblioteca școlarului" din anii '60 și colecția "Lyceum" din anii '70, pentru a prelua un model acceptabil de editare a clasicilor pentru gimnaziu și, separat, cu alte exigențe
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
Această revendicare nu trebuia în niciun fel asociată cu restituirea viorii. Pe tot parcursul emisiunii, eram întrebați: "Ce bilă acordați lui MV pentru gestul său de a oferi vioara statului român?", întrebare nepotrivită, deoarece din întreaga discuție rezulta clar (fapt recunoscut și de MV) că vioara nu a încetat nicio clipă de a se afla în proprietatea statului; cuvântul "oferi" trebuia înlocuit cu "restitui". Poate că, în relațiile sale cu Fundația Ion Voicu, nici MCC nu s-a comportat totdeauna corect
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
timpurile verbale. Se vede aici competența autoarei, dovedită de altfel și în alte lucrări, bine cunoscute de specialiști și de studenți. La nivel lexico-semantic se tratează unitatea de bază a descrierii, numită pantonim, cu exemple ca grădina, camera etc. Specialistă recunoscută în stilistică, Mihaela Mancaș dă o lecție autorităților înseși în materie de descriere, care n-au cunoscut sau au uitat această disciplină. Se tratează altfel descrierea figurativă, cu frumoasa dialectică a metonimiei, paralela, formele de discurs, inserarea descrierii în narațiune
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
scrupule, tocmai după 1989, și va accepta, fie și ca o simplă ipoteză, existența unei culturi și a unei literaturi străromâne. E o autorevizuire ciudată la un sceptic declarat. G. Călinescu este un termen de comparație copleșitor pentru Ion Rotaru, recunoscut, nu un model propriu-zis, urmat ca atare (ar fi și greu, dacă nu imposibil). Diferența este categorică atât în privința expresivității frazei critice, cât și în schimbarea accentului de pe perspectiva estetică, suverană la G. Călinescu, pe perspectiva culturală, dominantă la Ion
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
domeniu este cel al lui Tristan Tzara (Samuel Rosenstock, unul dintre pseudonime fiind S. Samyro) născut în 1896 la Moinești, unde este sărbătorit în fiecare an. A decedat în 1963, la Paris, fără prea multe ecouri, astăzi fiindu-i totuși recunoscută întâietatea ca părinte al DADAismului. A participat și la Rezistența Antifascistă Franceză, alături de Eluard, Aragon, Soupault, Queneau. Un corespondent, în plan jurnalistic, a fost Brunea-Fox (1889-1977), iar "bucovineanul" (de fapt, din Herța), B. Fundoianu s-a apropiat de modernism pe
Un secol de modernism by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/9018_a_10343]
-
ședințelor de învățământ marxist-leninist. Reportaj este o proză a diluviului concret și alegoric, a calamității nestăpânite într-o lume obsedată și posedată de curgerea ei autocontrolată. Proiecte de trecut este o narațiune reflexivă, realistă, nimbată alegoric, despre așa-zisele greșeli recunoscute ale comunismului din faza provocării și instaurării luptei de clasă: exilul intern, concret, nu doar exercitat asupra conștiințelor, impus prin deportarea în Bărăgan. Lecția de teatru poate fi citită prin comparație cu Nouăsprezece trandafiri de M. Eliade, prin lumea (totalitară
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Printre întrebările care animă disputele fraterne între amatorii muzicilor academice, aceea care pune în discuție metamorfozele sesizabile în interpretările succesive ale textelor consacrate revine consecvent. Răspunsurile tranșante sunt aproape imposibile. "Cvartetul Belcea" este un model special al echilibrului între competența recunoscută a da măsura excelenței și imaginația lecturii vii; îndrăznesc să spun autentice și originale. Frumoasele cuvinte despre tehnica strălucită, implicarea emoțională, cultura stilurilor nu pot să lipsească. E aproape totul; dar e insuficient. Originală este o epatantă regie a dramaturgiei
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
gen la rândul său parazit - dar peste poate de energic - și oferindu-i demnitatea supremă a comentariului. Cosașu nuanțează până la telegrafie și analizează majoritar prin trunchiere sintactică. Nu e prețios și se răsfață în a scrie scurt. De aici afinitatea, recunoscută și recognoscibilă, cu Caragiale. Moșii acestuia din urmă se generalizează, iar explozia demografică se suprapune uneia stilistice. Morala e intrinsecă, concluziile se feresc de ostentație. Pe 23 noiembrie 1968, la pagina 53 a ediției de față, Radu Cosașu devine categoric
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
ilustre ori anonime) ce palpită sub ochiul necruțător al observatorului. Efectul plastic este, cel mai adesea, obținut fie prin ambiția fără margini a grafomanului de a fi omologat critic, fie prin vanitatea nemăsurată a scriitorului adevărat care a fost deja recunoscut ca atare. Neînțeleși, persecutați, marginalizați se cred mai toți, indiferent de locul - central sau periferic - pe care îl ocupă; iar din acest val al pretențiilor și lamentațiilor auctoriale ce se îndreaptă, zilnic, spre E. Lovinescu se poate cuantifica rolul său
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
Perspectivă critică judicioasă asupra prezentului și asupra trecutului literar. Verificare a valorii prin comparatism și teorie literară. Interpretare personală, bazată pe o argumentație ingenioasă și convingătoare, capabilă să se impună în raport cu altele. Iar dacă toate acestea fi-vor învățate și recunoscute, criticul are șansa să se profileze ca o instanță sau, mai mult decât atât, ca o autoritate influentă și respectată. Asemenea cazuri sunt rare: două-trei, maximum patru-cinci într-o epocă delimitată și ușor definibilă. Nu vreau să exagerez: Irina Petraș
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
și titluri de volume sunt amintite periodic, uneori agasant, dar dintr-un reflex al informării. Criticul, lucid și conștiincios, funcționează ca un birou de registratură. Ordinea și obligația lecturilor îi impun un răboj al cărților. Graba sau oboseala sunt rareori recunoscute ca impedimente majore. Excedat, criticul își recunoaște rapiditatea reacției și a scriiturii, deodată cu provizoratul considerațiilor. De aceea, își anunță adesea textul critic ca un "crochiu" (p. 128, 177, 179, 282, 335 în volumul Cărți de ieri și de azi
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
fi scris un roman fluvial, ancorat în temele mainstream ale comunismului? Ar fi renunțat vreodată la actantul lui drag, la cinicul cu nume șui, Nae Stabiliment? Ar fi continuat suita de proze scurte și de radioscopii ale proximității, în linia recunoscutei admirații pentru Mircea Nedelciu? Foarte greu de aproximat. Cu atât mai mult cu cât Aberațiile de bun-simț nu ne oferă nici un indiciu. Și, într-un anume sens, e mai bine că e așa: dacă unul din marile pericole - sancționabile, într-
Același Sorin Stoica by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9073_a_10398]
-
urmă, Roland Barthes scria un eseu, binecunoscut la acea vreme, despre "maladiile costumului de teatru", diagnosticînd, printre alte simptome, în primul rînd, pe acela al "falsului", al "imitației", adică maladia care constă în a plasa teatrul sub semnul unei iluzii, recunoscută ca atare și denunțată de un ochi avizat. Barthes făcea, astfel, procesul artificiului disimulat, al mediocrității care încearcă să păcălească, prezentînd "falsul" drept ceva "adevărat". Implicit, Barthes apela la ceea ce am putea numi morala materiei. Discursul lui se referea la
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
renume. Printre ele, picturile catalanului Ramon Casas, o lampă concepută de arhitectul Puig i Cadafalch sau vasele metalice cizelate de mâna maestrului musulman Mahmud al Kurdi... În același timp, organizatorii n-au uitat să includă un număr de picturi universal recunoscute: "Portretul lui Mahomed al II-lea" (Gentile Bellini), "Alegorie a bătăliei de la Lepanto" (Veronese), "Ferma" (Miró), "La Vie" (Picasso), "Premoniție a războiului civil" (Dali)... Ambele expoziții pun însă accentul pe artele minore: ceramică, mobilier, covoare, coperte de carte, obiecte de
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
generații, ba chiar a fost redescoperit și se bucură de o circulație destul de mare: în cîteva chestionare aplicate în ultimii ani unor studenți, în care erau cuprinse cuvinte argotice mai rare sau învechite, cașto era unul dintre cele mai des recunoscute. Această constatare se poate verifica ușor pe internet, unde atestările adjectivului și ale adverbului cașto sînt, în ultima vreme, surprinzător de numeroase: "cea mai cașto melodie" (hopa.ro), "e mega cașto" (maglavais.ro), "e super cașto" (calificativ.ro), "e cașto
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
se disting prin bogăția apelor termale, prin turismul balnear. Aproape 9% din cele 58 de hoteluri balneare ale Ungariei se află în Dél Alföld (de exemplu Dávod, Gyopárosfürdő, Gyula, Kiskunmajsa, Szeged), în timp ce în Regiunea Vest se află stațiunea Băile Herculane recunoscută și pe plan internațional, stațiunile cu renume național, Băile Buziaș, Lipova, Călan, iar cele de importanță locală sunt Călacea și Băile Vața. Dezvoltarea turismului medical în cele două regiuni reprezintă o mare oportunitate de dezvoltare pentru viitor. Multitudinea de atracții
PRINCIPALELE CARACTERISTICI SOCIO – ECONOMICE ALE REGIUNILOR DÉL-ALFÖLD – UNGARIA ŞI VEST – ROMÂNIA, 2008 – 2011 by ed. Sorin BELEA, Zsolt KOCSIS -NAGY Zoltán VÉGH () [Corola-publishinghouse/Administrative/91540_a_92395]
-
are dreptul să exploateze anumite bunuri. În lipsa unor bariere care să împiedice accesul din exterior la culegerea beneficiilor, stimulentele indivizilor de a manageria resursele scad. În satele devălmașe, uzul comun asupra bunu rilor obștii putea fi exercitat doar de către cei recunoscuți ca fiind parte a obștii. Această regulă a apartenenței la obște a fost considerată o regulă în uz pentru foarte mult timp, intrând în contradicție cu regulile formale adoptate prin diferite coduri, cum ar fi cel silvic și cel civil
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
comună și folosită în devălmășie absolută, la nivel constituțional statul recunoștea doar dreptul de proprietate individuală de care fiecare poate dispune. Statul nu recunoștea formal dreptul de organizare al țăranilor în obște și nu acorda obștilor personalitate juridică. Singurele obști recunoscute erau cele ale satelor cu averi devălmașe forestiere. Activitatea acestor obști era reglementată la nivel constituțional prin legile silvice (Stahl, 1998, vol. I, p. 34). De aici apar conflictele între regulile în funcțiune la cele două niveluri. La nivel constituțional
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
asupra altor teorii sau metodologii - în acest caz, cele antropologice și monografice care s-au ocupat anterior de subiect ori de subiecte similare - este posibilă datorită flexibilității cadrului de analiză al primeia. Această calitate i-a fost deseori remarcată și recunoscută (Ostrom, 2005; Aligică și Boettke, 2009; Terpe și Matei, 2009). 4.3. Introducerea cazului Pentru perioada obștii vechi pornim de la metoda dezvoltată de H. Stahl și numită de acesta „arheologie socială”. În esență, ea constă în cercetarea rămășițelor organizărilor arhaice
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Daniel Cristea-Enache Se poate spune, fără teama de a exagera, că Petru Cimpoeșu este un adevărat artist în torturarea cititorului. La antipodul autorilor care își gâdilă publicul, prin exploatarea tuturor clișeelor care ne fac plăcere (o plăcere ieftină, recunoscută și reciclată ca atare), acest scriitor pe cât de original, pe atât de dificil ne obligă să-l urmăm în diferite experimente ficționale, cu trepte alunecoase și trape textuale la tot pasul. Povestea Marelui Brigand, roman oricum masiv, de aproape cinci
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
a fost când reproșat, când elogiat, fiind cel mai adesea convertit în structurile mai largi ale textualismului sau ale postmodernismului. Situarea lui este clară în continuarea Școlii de la Târgoviște. Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu sunt invocați adesea ca maeștri recunoscuți. Pentru Gheorghe Crăciun e o formă de onestitate să nu ascundă secretele textului, să arate cum a gândit toată strategia lui de construcție, cum se îmbină elementele, cum se potrivesc personajele, cum a fost elaborat limbajul epic, cum au fost
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
o conversație, dar puțini sunt cei care să o plaseze din proprie inițiativă în tabloul prozei sau al poeziei actuale. Existența sa literară se află într-un fel de con de umbră care nu are nici o legătură cu valoarea, general recunoscută, a poemelor și povestirilor sale. Cu siguranță, este unul dintre autorii de azi al căror loc în peisajul literar contemporan ar trebui (re)discutat.
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
să râvnești, prins în plasa căsniciei, independența de pe lângă (și aventura cu) femeia visurilor. E o culpă de imaginație. Nesfârșitele primejdii e "romanul aleatoriu", "cu anecdotă variabilă", visat de George Pelimon. Cenzurile realității se compensează în imaginar, după o regulă unanim recunoscută: "romanul e o specie terapeutică, utilizând avantajele transbordării clipei prezente în fugara clipă viitoare" (p. 427). Sau: "Specie a posibilului", "romanul e un domeniu al libertății literare depline. Nicăieri nu te simți mai confortabil ca în paginile lui" (p. 508
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
Dr. Alexandru Șafran, fostul Șef Rabin al evreilor din România, devenit ulterior, ca urmare a împrejurărilor tragice cunoscute, Marele Rabin al Genevei. Ce credeți că i-a scris Eminența sa istoricului Jean Ancel după ce acesta îi contestase meritele, altminteri unanim recunoscute, în acțiunile de salvare a evreimii române de urgia anilor de prigoană? "Eu te iert pentru necazurile fizice și sufletești pe care le-ai pricinuit. Totul ți se iartă, ți se iartă, ți se iartă!" Elevația gîndirii doctorului Șafran, tactul
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]