10,187 matches
-
cu nivelul de înțelegere și cu posibilitățile fizice ale elevului (Cârstea, 2000). O altă componentă care conferă posibilitatea dezvoltării siguranței gestuale o constituie atitudinea elevului față de procesul de predare-învățare, ca de exemplu: atitudinea care ridică probleme, care se întoarce spre reflecție, spre căutare de repere sau spre cooperare. Această ultimă caracteristică atitudinală pare esențială în majoritatea activităților motrice dirijate, chiar și în cadrul comportamentelor manifestate în ramurile / probele sportive individuale, unde deși subiectul răspunde motric doar pe baza propriilor raționamente, el este
ÎNCREDEREA ÎN SINE – SIGURANȚA GESTUALĂ - FACTOR DE CONDIȚIONARE A AUTONOMIEI MOTRICE. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Lorand Balint () [Corola-journal/Journalistic/247_a_530]
-
conferinței despre diplomația culturală, conferință ținută la Iași, în această primăvară; Elvira Sorohan scrie despre „corespondența lui Joyce ca odisee a operei sale”; sub titlul „Caiete de vise”, Basarab Nicolescu publică pagini din jurnalul său; Niculae Stroescu- Stînișoară semnează „câteva reflecții asupra anumitor tendințe de legitimizare a împărțirii în sfere de influență”; Alexandru Zub e autorul unor „note ego-istorice” despre „Ana Blandiana în spațiul memorial”; în avanpremieră, Gabriela Adameșteanu publică pagini din cartea sa de memorii. Sunt doar câteva dintre propunerile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2480_a_3805]
-
spre focul din ceruri,/ Dar voi de nezdruncinat să-l cuprindeți, strângând și mai tare” (Homer, 2012: 61). În Ulysses, nu Telemah „dă buzna” peste Proteu, ci acesta năvălește în subconștientul personajului. El nu mai e o întrupare, ci o reflecție: nesfârșitele metamorfoze ale cuvântului și ale capacității sale de a exprima, cunoaște și transmite un sens. Dacă e să găsim o persoană care să corespundă înfățișărilor în eternă prefacere ale lui Proteu, acesta nu poate fi decât Stephen Dedalus, depozitarul
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
desfășoară pe tăcute, încâlcită și derutantă, în spațiul mentalului pur. Nimic din ce gândește Stephen nu se reflectă în gesturile ori în comportamentul său, ca și cum între gândire și acțiune s-ar fi rupt toate punțile de legătură. Centrată exclusiv pe reflecție și exprimarea concluziilor, lupta lui Stephen e cu „un proteu al intelectului” (Blamires, 1996: 14). Deplasându-se pe coasta mării, nu-l preocupă nici peisajul, nici frumusețea (sau ariditatea) peisajului, ci o chestiune intelectuală de-o maximă abstracțiune. Și anume
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
Federația Sindicatelor din Învățământ "Spiru Haret" și Federația Națională a Asociațiilor de Părinți resping ideea organizării unor "clase de reflecție" unde elevii indisciplinați să stea o oră și spun că inițiativa este aberantă, mai ales că școlile nu au personal suplimentar pentru supraveghere. "Proiectul ministerului propune că elevii indisciplinați să petreacă o oră în 'sala de reflecție', unde vor fi
Eşti de acord cu propunerea Ministerului Educaţiei de a închide elevii indisciplinaţi în "clasa de reflecţie"? () [Corola-journal/Journalistic/24860_a_26185]
-
unor "clase de reflecție" unde elevii indisciplinați să stea o oră și spun că inițiativa este aberantă, mai ales că școlile nu au personal suplimentar pentru supraveghere. "Proiectul ministerului propune că elevii indisciplinați să petreacă o oră în 'sala de reflecție', unde vor fi supravegheați de cadre didactice sau de personalul didactic auxiliar sau nedidactic al școlii (secretare, bibliotecare, femei de serviciu, mecanici, paznici). Sancțiunea va fi însoțită de obligația de a desfăuura o activitate suplimentară în școală, de tipul: lectură
Eşti de acord cu propunerea Ministerului Educaţiei de a închide elevii indisciplinaţi în "clasa de reflecţie"? () [Corola-journal/Journalistic/24860_a_26185]
-
senectute a vechilor impresii, sprijinindu- se ca de atâtea alte ori pe sugestii de derivație psihanalitică, duce la surprinderea unor nuanțe mai greu perceptibile, dînd consistență notațiilor demistificatoare și totodată pline de înțelegere pentru slăbiciunile omenești. Ecoul lor invită la reflecție, dincolo de cazurile date. Tare mi-ar plăcea acum, la bătrînețe, să zugrăvesc senin, împăcat, lumea minunată de altădată. Să încep - cum de altfel și fac - cu amintirile mele despre Gabriele D’Annunzio. Cînd l-am vizitat prima oară la Versilia
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
al acestui vast ansamblu „mai personal”. Recentul volum se vrea și o completare, corectare, comentare a celor precedente, sau folosind cuvintele autorului, un fel de MetaBabadrac. Mai mult decît celelalte volume din triptic, prin titlul său ambiguu, Epilogue este o reflecție despre timp, care l-a inspirat, cu ani în urmă, naratologic, pe autor pînă la a-i deveni „calul de bătaie” din cele cinci volume de Figuri dar, în același timp, un joc de-a epilogul, ce-i permite autorului
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
el le numește cînd „finale”, cînd „crepusculare”, un joc permanent cu „timpul care mai rămîne”, cu acel „irreparabile” al lui Virgiliu, cu „prolepsa care e mai scurtă decît analepsa”, cu „ultimitatea aceea” și, intrînd într-un registru mai grav, o reflecție despre „extincția finală”, „clipa fatală”, „neantul final”, despre „pielea de sagri care se micșorează în toate sensurile”. Cu toate acestea, o notă de poznaș răbzabte și aici, ca în această deghizare naratologică, pe care Genette o dă „prognosticului cunoscut”, antren
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
spune că ludicitatea lui Genette e o minunată contrapondere la ultimitatea care se întrezărește. Întregul volum ne arată, de altfel, acest echilibru funambulesc între melancolie și ironie, între grav și ludic, între elegie și sarcasm, dar, mai ales, apetitul de reflecție, de scris și de joc al lui Genette (Gérard, Fréderic, Tristam) care contrazice atît de revigorant titlul de Epilog. Sperăm și dorim să ii urmeze vreun Appendix, vreo Addenda sau vreun Post-Scriptum, dar, cum bine spune autorul în ultima frază
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
lamentări legate de condiția navetistului, a profesorului de liceu cu aspirații superioare statutului său în lume, cu observații uneori cinice, alteori comice, despre aventurile sale amoroase - ține de altfel de tonul general al romanului. Dincolo de umorul de situație sau de reflecțiile amuzante se ghicesc însă în permanență hiperluciditatea autodistructivă, teama de ratare și tentația introspecției duse până la ultimele ei consecințe. Unele stridențe stilistice s-ar fi cerut remediate în roman, și un mai atent dozaj al fluxului evenimentelor narative ar fi
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
paralogic/ întrerupt de gemete și horcăieli de fîsîituri/ adeseori indecente de strigăte și sughițuri/ de repezi aglutinări și/ tăceri succedate de explozii“. Discursul vorticist și extensibil (fragmentele au ca titluri &&&) adună, teoretic, tot ce se poate aduna: pasaje confesive, memorialistice, reflecții intelectualiste, note diaristice, prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
cu seninătate la sensul suferințelor pe care ea și alte milioane de oameni le îndură. O seninătate care derivă din dragostea pentru Hristos, dintr-o trăire profundă a adevărului de credință și dintr-o convingere că sensul suferinței este mântuirea. Reflecțiile memorialistei nu sunt deloc naive. Citiți, bunăoară, ce spune despre adeziunea ei de tinerețe la Mișcarea Legionară. Nici fanatism, nici punere a cenușii în cap: Natalia Manoilescu-Dinu a crezut în idealurile naționaliste ale Legiunii, până când crima politică, antisemitismul și incuria
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
nici punere a cenușii în cap: Natalia Manoilescu-Dinu a crezut în idealurile naționaliste ale Legiunii, până când crima politică, antisemitismul și incuria guvernării din 1940- 1941 i-au deschis ochii asupra erorii în care se afla, provocând despărțirea definitivă. În special reflecțiile ei despre antisemitismul Legiunii sunt interesante, căci autoarea are cunoștințe teologice profunde. Ea spune că antisemitismul este, în realitate, contrar spiritului creștin, întrucât postulează pretenția că Dumnezeu și-ar putea retrage darurile. Or, El nu-și retrage niciodată darurile: evreii
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
Un cuvânt la ordinea zilei în propaganda rusească este nazist. „Masacru nazist”, afirmă televiziunea devenită rusească după evenimentele tragice de pe 1 mai. Iar deputatul pro-rus Leonid Sluțki vorbește de un „nou Auschwitz”. Recordul îl bate Andranik Migranian, directorul grupului de reflecție deschis de Kremlin la New York pentru a „recenza” încălcarea drepturilor omului în SUA. Migranian a publicat în „Izvestia” un articol în care susține, nici mai mult, nici mai puțin, că trebuie să distingem între Hitler dinainte și de după 1939: „Dacă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2550_a_3875]
-
au făurit acolo credințele de ieri./ În zornăirea-i surdă nici nu mai știu ce strigă/ Din tot amarul zilnic înnăbușitei vreri” etc. (Eu port un lanț în suflet...); totuși, această caligrafie cumplită nu pare simplă concluzie de amor, ci reflecție de viață, meditație pe propria biografie; ce-i drept, tare amară. Dar vine îndată și un nou roi de suferințe din amor, la fel cu primele. Ca toate Didonele române (și-s multe!), și Ada mai găsea alinare la natură
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
ruloului compresor al «socialismului real», de inspirație sovietică mai întâi, regenerat apoi prin racordare la naționalism fascizant, în sfârșit exilul ca suferință și eliberare -, dar și, poate chiar în primul rând, prin expresia literară, prin unicitatea artistică a confesiunii și reflecției. Martor sau scriitor? Împărăția Documentului sau Împărăția Eului? Mărturisitorul suferinței (administratorul, arhivarul, istoricul) sau artistul? Depoziția sau Compoziția? Formula acestei literaturi este prin definiție ambiguă, frontierele dintre domenii sunt uneori, deseori, fluide, există apoi momente care privilegiază un anumit tip
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
cu intensitatea propriei trăiri împinsă parcă spre paroxism. În sensul celor afirmate mai sus, autorul a ales să configureze volumul printr-un rapel nostalgic, plecând dinspre actualitate spre trecut, cu un material eteroclit care pe lângă cronici de film integrează și reflecții pe marginea actualității, mici poeme (Colind, Vipera română), biografeme crude ( Ultima țigară), crochiurile unor distopii (Mitocrom), cronici sportive, exerciții de admirație, portretele în aqua forte ale unor marginali (Aurolacul dumneavoastră) sau ale unor figuri emblematice atât în registrul hilarului, cât
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
preexistă. În King’s Facebook o și afirmă tranșant ca răspuns la o întrebare care-l vizează ca jurnalist și nu ca pe un critic de film: „Care a fost, în opinia dumneavoastră, cea mai bună Românie?” Răspunsul vine înaintea reflecției propriu-zise, ca un reflex nostalgic: „Cea din anii ’70-’80, răspund fără să stau pe gânduri. Apoi, îmi dau seama că alegerea mea nu e legată de starea economică sau politică a României, ci de filmele pe care le-am
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
adaugă el: „Filmele m-au făcut să trăiesc mai intens decât viața.” Tulburătoare afirmație pentru cineva care exprimă oricum direct impresia că intensitatea vieții nu-i lipsește câtuși de puțin. Realizez cât de inadecvat sună și termenul de „cronică” cu privire la reflecțiile lui Cristian Tudor Popescu despre film. Ele sunt, mai degrabă, niște microeseuri din care răzbate vocea inubliabilă a prozatorului, o repatriere a experienței amplificată de marele ecran menit să confere amploare propriului traseu destinal. Dacă termenul de „existențialist” ar putea
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
jocuri și în alte părți, făcute de pildă în timpul unei ședințe, p.966). Autorul dezvăluindu-se pe fiecare pagină a fi un spirit reflexiv, autocritic, aplecat în chip natural spre meditație, părea încă de la începuturile scrisului său că „jurnalul” (adică reflecția), va ucide poezia (creația deci, etimologic vorbind) printr-o preferință care nu lasă loc pentru ezitări sau pentru negocieri. N-a ucis-o, cum se va vedea în statura pe care o câștigă în timp romanul Matei Iliescu și alte
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
O să vă răspund altfel. Bazându-mă pe experiența mea de viață, aș recomanda Biblia. Întotdeauna mă străduiesc să găsesc câteva clipe pentru a citi din Cărțile Sfinte și a reflecta apoi la ceea ce este scris în ele. Lectura Bibliei și reflecțiile pe marginea ei dau claritate gândirii, conferă curaj și forță. Vă mulțumesc pentru interviu. Și eu vă mulțumesc pentru discuție. Și mă bucur că cititoarele și cititorii din România vor putea cunoaște o frântură din istoria recentă a Poloniei și
„Politica trebuie să se oprească la pragul casei mele“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2458_a_3783]
-
evoluției literaturii cu aceea a societății, el este mai puțin un conservator, cum a fost uneori perceput, cât un tradiționalist vizionar. Afirmă limpede (în binecunoscutul eseu Tradiția și talentul personal) că „noutatea e mai bună decât repetarea”, dar crede (în Reflecții despre vers liber) și că „Într-o societate ideală, ne putem imagina cum Noul cel bun crește firesc din Vechiul cel bun, fără a fi nevoie de polemică și de teorie; aceasta ar fi o societate cu o tradiție vie
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
o dovadă mai concludentă a capacității lui intelectuale decât ideile pe care le-a împrumutat sau le-a inventat. A fi în stare să domini atâtea cuvinte dintr-o dată dovedește o minte excepțional de puternică”. Atunci când discută inovațiile poetice, în Reflecții despre vers liber, ia în considerație idealul efortului propriu și corolarul său, virtuozitatea tehnică: „Repudierea rimei nu înseamnă un salt către facil; dimpotrivă, impune limbii o tensiune mult mai serioasă. De cum se înlătură efectul reconfortant al rimei, succesul sau eșecul
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
Să gonească întunericul, dușmanul/ Ce pe mine mereu mă pîndește.// Mi-e sete de vorbe dulci și frumoase,/ Mi-e foame de tot ce nu am gustat” etc. (Iluzii). Pe fir de tristețe, Ana își transformă, aproape regulat, confesiunile în reflecții, dînd meditații de comportament. Așa, în poză meditativă, o și preferă Perpessicius, considerînd, cînd îi recenzează al doilea volum, că „propriul lirei d-sale este mai puțin elegia și mai mult poema sentențioasă, cu versul scurt, aforistic, ca articolele unei
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]