848 matches
-
mare lucru, atâta timp cât nu le lăsăm să se lege într-un raționament care le oferă explicația”.) Failibilitatea judecății se întemeiază pe o anumită infailibilitate a deducției, pentru că ea nu va fi greșit desfășurată de către un spirit atent și ascunde o reflexivitate a gîndirii ce reține în memoria sa legătura existentă între anunțurile sale. Astfel, dacă failibilitatea caracterizează din punct de vedere ontologic judecata, întoarcerea reflexivă a judecății asupra ei însăși constituie însăși materia infailibilității deducției. Hiperbola îndoielii este de exemplu o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
reprezintă coeziunea unei mulțimi ce trăiește simultan și care se orientează pe el funcție de ceea ce putem numi reguli materializate" (Tönnies, 1977: 250). Introducând în ecuație legăturile generate de filiație întâlnim comunitatea de sânge, care este chiar unitatea existenței. În fine, reflexivitatea este în măsură să conducă la un salt substanțial, comunitatea de spirit, ca ansamblu coerent al vieții mentale fiind cel mai elevat tip de comunitate, fiind totodată și tipul de comunitate cel mai specific umanului. Receptarea mututală cât mai complexă
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
care merge spre înglobarea unor tipuri nespecifice. Temele nou apărute sugerează de la sine felul în care s-au despărțit de marile motive ale scriiturii realiste, aparținînd partiturii balzaciene și "primului modernism", reflectat de poetica obiectivității. "Asocialitatea", maladia retrospecției, eșecul, nevroza, reflexivitatea, "eul în ruptură" sînt cîteva din numeroasele repere tematice ale noului stil. Meditația romanului implică adesea expresia înfruntării cu sine, a unei conștiințe temporale singulare, o psihologie restrînsă obsesional la veghea lucidă și hipersensibilitatea nevralgică a naratorului, atent la înregistrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și imaginate, reconstruite de narator; pretext, de asemenea, pentru considerații laterale), pe de altă parte ancorarea în detaliile de superpoziție temporală, care mențin posibilă revenirea la "suprafața" timpului narației. Joncțiunea celor trei componente ale discursului narativ, servind tot atîtea intenții (reflexivitate / metatextualitate, reprezentare, comentariu naratorial, ancorat în prezentul povestirii), creează un ritm. Alternarea lor, un contrapunct sesizabil. De remarcat este ordinea studiat dispersată a secvențelor și reluarea lor contrapunctică. Excursia îndrăgostiților, la Brașov, plănuită înadins în contratimp, pentru "a nu atrage
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mânat de „avântul către lumea exterioară” și îi sunt proprii „observația și acțiunea”, în vreme ce spiritul romantic este ispitit să se afunde „pe calea visului și a contemplației în lumea dinăuntru, în lumea întâmplărilor psihice”, la care accede prin imaginație și reflexivitate: „Firea romantică este mereu atrasă de propriile ei adâncuri. Sufletul realist, dimpotrivă, nu simte atât de des nevoia întoarcerii acasă, ca romanticul, exilat oarecum în viața de toate zilele, și nu are, cum are romanticul, nostalgia continuă și chinuitoare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
noastre, însă își păstrează esența, aplicată cu siguranță de omul contemporan. Nu! Noi nu ne înjunghiem cu șpaga (sic!) demonstrând abilitățile noastre de a mânui o armă, ci ne apărăm și ne atacăm cu ajutorul altor ”instrumente de luptă”, precum puterea reflexivității, imaginației, ideilor și a întregului intelect.Individul e pus în fața unei probleme, sarcini a cărei soluție trebuie găsită și obligat să și stimuleze toți neuronii creierului în defavoarea concurenței sale spre a deveni CEL MAI BUN. Această categorie a superiorității maxime
Apogeul by Ecaterina Reus () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1801]
-
românească”, mai ales într-un pârdalnic an electoral. Cunoscut și ca părinte al multor dileme, unele dintre ele prea relativizante, dl Pleșu ne atrage atenția că, totuși, are și nestatornicia o limită: „Nestatornicia e vindecabilă, sau măcar controlabilă, atât timp cât există reflexivitate, melancolie, nord și sud. Ea devine letală, când insul e mulțumit de sine, zglobiu și agitat. Și când punctele cardinale ajung să fie «relativeă, interșanjabile, ca termenii arbitrari ai unei convenții”. Ca fost ministru de externe al Convenției, știe dl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
precizat, verbul e scos din starea de somnolență, e pus să provoace gândirea și polemica, să gloseze despre plăcerea sentimentului de înălțare pulsând când liric și epic, când dramatic. Sub bolta metafizică se întâmplă insemnele devenirii și continuității, de unde, poate, reflexivitatea, profundul cântec al inimii și momentele de relevanță impunătoare, răsărituri de metafore proiectate pe fundalul istoric al Cetății. O biografie culturală a Iașului, văzută prin oglinzile reflectante ale Bibliopolisului, stare privilegiată doar pentru unele comunități cu destin aparte și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
În plin delir, bahic, erotic și uman, al lui Mitia Karamazov cu Grușenca sa, am avut aproape o viziune intim-profetică asupra viitorului caracter - mai bine zis asupra „rupturii” care avea să se producă În ființa morală, În tipul său de reflexivitate psihologică, În echilibrul și În „calmul creator și vizionar” al iubitului meu prieten și complice de idei și de destin literar, În firea unuia dintre cei mai mari, mai originali creatori ai literaturii moderne române; și nu numai! L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
exersat În reflexele mele fizice, aș fi vomat. Trăind cu atâta intensitate nu o performanță genială, nouă, absolut nouă, tipologică, În istoria romanului, ci „crezând” a-i substitui figurii ofițerului rus, dezordonat, generos și naiv până la imbecilitate, „schița viitoare de reflexivitate morală și caracterială” a prietenului meu. „Iluzia” a fost atât de „prezentă” și de șocantă, Încât, apărându-mă pe mine, dar și pe el, am dat-o iute la o parte. La o analiză mai atentă, ea poate fi explicată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care am Îndrăznit-o mai sus; eu Însumi, apoi, revenind În Capitală de la Lugoj și regăsindu-mi prietenul „așa cum Îl lăsasem”, calm, atent, puternic, dominant, nu numai că am „răsuflat ușurat”, ușor jenat de „viziunea”, de apropierea pe care reflexivitatea mea mentală și-o permisese alăturându-l unui personaj de roman atât de „discutabil” și care, „pe drept cuvânt”, a fost trimis În Siberia pentru a-și ispăși crima de care era acuzat, dar și bucuros că „totul era ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
extrem de promițător, o sterilitate precoce, o mică paranoia literară secondată de o pierdere aproape totală a simțului autocritic. Acolo unde tânărul „talentat” creator român se oprește, același tânăr german, suedez sau englez abia Începe; deoarece artele care țin de construcție, reflexivitate și experiență de viață și specifică au nevoie de ani lungi și tenace de formație și creație susținută, ritmică. Un scriitor adevărat, o spun mereu, nu este acela care „scrie”, ci mai ales cel care „publică” cu o anume, severă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
psihologic sau sociologic, ci pe expresia literară a acestor națiuni, pe literatura lor de vârf, pe care eu o consider profund „sinceră”, capabilă adică de a trăda și exprima esența și specificul unei comunității, tipurile ei de reacție și de reflexivitate.Ă Acest roman semnat de mine citat mai sus arată cât eram de preocupat de „adevărul” ființei mele, proiectând asupra personajului principal, Castor Ionescu, boala de care mi se părea că sufăr - sangvinitatea. Ce lua adeseori forme colerice, dar care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca drept la privatitatetc 1.1. Dreptul la viața de familie ca drept la privatitate" Cei mai mulți oameni înțeleg privatitatea ca o valoare, o stare de fapt care trebuie recunoscută ca un drept al persoanei de a dispune de solitudine și reflexivitate, de un cadru oferit de independența și autonomia de care dispune, un loc de retragere față de confruntările din sfera publică. Privatitatea apare ca valoare politică 3. Anticii experimentau libertatea mai cu seamă în spațiul public, în agora, față de care gospodăria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Cristea-Enache, Andrei Terian, Simona Sora, Tania Radu, Marius Chivu, Bogdan Crețu, Antonio Patraș, Doris Mironescu și pe cine mai vreți domniile voastre, și să-i întrebați dacă există într-adevăr acest deficit de creativitate literară simultan cu un (binecuvântat) exces de reflexivitate metaliterară. Eu trăiesc aproape zilnic, de câțiva ani buni, această stare de disconfort în fața noutăților literare. Nu cantitatea, nu puținătatea ofertei mă jenează, ci precaritatea calitativă a ofertei, cu cel mult zece prozatori și șapte poeți remarcabili, dar cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
i-au apărut recenzii și articole în care sagacitatea analistului e dublată de voința de a conferi discursului un suport de trimiteri erudite. A mai semnat S. Hrimiuc. Un destin ingrat a vrut ca acest om integru, de o înțeleaptă reflexivitate, să nu-și ducă la capăt mai nici unul dintre proiecte. Teza de doctorat, prinzând în acoladă receptarea poeziei eminesciene în epocă, nu a apucat să o încheie. Lexiconul căruia i se consacrase cu un atașament plin de dăruire, Dicționarul literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
reflexiei devine posibil prin repetarea masivă a verbului cognitiv: „Puse coatele pe masă,/ Să gândi-n sus,/ Să gândi-n jos,/ Să gândi la deal,/ Să gândi la deal,/ Să gândi la vale,/ Gândi la negrul din grajd”. Repetiția aprofundează reflexivitatea specifică verbului pronominal printr-o exhaustivitate spațială. Coordonatele bidimensionale accentuează căutarea interioară și sugerează importanța vitală a hotărârii. Adverbul are impact asupra aspectului durativ al acțiunii, dovadă că apare alături de imperfect: Repetarea adverbului (transcris aici în mod eronat) face și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
formă exacerbată a acestei recunoașteri, a succesului, formă, din păcate, extrem trivializată, banalizată, comercializată de mediile de hârtie sau de sticlă ale contemporaneității noastre; iscusite, abile, dar... vai, foarte, foarte puțin reflexive! Și nu din neputință, din incapacitate, ci... pentru că reflexivitatea, Gândul, chiar în formele sale cele mai simple, nu... se vinde sau se vinde prost, azi, când criteriul reclamei, al vandabilității întunecă multe valori. Noi, artiștii, „slujitorii gloriei”, o respingem orgolioși, când Ea nu respectă minima moralia, când trișează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
satisfacții“. Reușita profesională intră în conflict cu bucuria de a trăi. Lipsa de timp (blestemul de a fi mereu „ocupat“) suspendă, treptat, cel puțin două din componentele decisive ale unei existențe depline: singurătatea și răgazul. Singurătatea e materia primă a reflexivității și a construcției de sine. „Dumnezeu - s-a spus - e ceea ce fiecare știe să facă cu propria sa singurătate.“ Nu se poate trăi prin aglutinare, nu se poate supraviețui interior în condiția unei sociabilități perpetue. Sfârșești, inevitabil, prin a-ți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sfera religiosului, cauți, halucinat, calea. E un parcurs nobil, dar primejdios, la capătul căruia, dacă nu ai șansa unei opțiuni limpezi, întemeiate pe discernământ și echilibru sufletesc, poți eșua în sminteală, iluzie de sine și fanatism. Tipul F: Cercetarea și reflexivitatea. Trăiești cu dorința de a ieși din viață mai știutor, mai lămurit decât ai intrat. „Nu vreau să mor prost!“ - spunea Alexandru Dragomir. „Vreau să înțeleg angrenajul în care am fost aruncat.“ Tot restul e subsidiar: muncești, iubești, te bucuri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
că metoda optimă de a evita monomania secătuitoare, sărăcirea trăirii, obsesivitatea este intermitența, suspendarea conștientă a „fluxului continuu“, înțelepciunea lui „din când în când“. O iubire care confiscă, pe termen lung, toate energiile spiritului, care evacuează, radical, întregul spectru al reflexivității și al acțiunii personale se surpă în propria ei autarhie, se stinge în linearitate, începe să semene a autism. Suntem în așa fel alcătuiți, încât un grafic afectiv egal, fără breșă, fără „regrupări“ întremătoare, sfârșește într-o nesănătoasă entropie emoțională
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
individualitatea țanțoșă au „dreptul“ și resursele necesare pentru a „accesa“ Duhul, deși acesta e, prin definiție, o instanță comunitară. Nu e mai puțin adevărat că și „Biserica“, respectiv „îmbisericirea“ se dispensează adesea, cu o condamnabilă ușurință, de căutarea studioasă, de reflexivitate, de efortul minții. Interogativitatea firească a spiritului e pusă între paranteze și totul se reduce la execuția oarbă a unei gesticulații cutumiere. Există o anumită simetrie între „a merge la biserică“ decerebrat și mecanic și „a medita“ asupra feluritelor teme
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sta de vorbă e a intra în mișcarea dialogului, a schimbului de idei și, eventual, a contradicției. A sta pe gânduri e a bloca orice agitație exterioară, pentru a da frâu liber dinamismului, plin de tensiune și de neprevăzut, al reflexivității. A sta, însă, la televizor e, pur și simplu, a sta, a-ți diminua maximal prezența, a te abandona unui confort fără arderi, fără investiție personală, fără riscuri. Pasivitatea e reduplicată, adesea, și printr-o altă „figură“ a inacțiunii: „stai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
adolescența rămâne, totuși, preambulul afectiv al oricărei împliniri viitoare. (G. Liiceanu, Ușa interzisă) Fără a pune în umbră necesitatea faptei neezitante și a respectului față de legea morală, socotim totuși că buna practicare a virtuții nu are decât de câștigat de pe urma reflexivității inteligente (A. Pleșu Minima moralia). 3.3. În cele mai multe contexte, totuși este conector transfrastic, întrucât exprimă raportul semantic de concesie (opoziție) la nivelul discursului, antrenând progresia tematică 20. Dar ideea că "se poate și altfel" sau că, odată gestul făcut
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
genune sau În peșteră. Arid, dar și cu accente de o puritate notabilă, ce prevestesc lirica lui Al. A. Philippide (Dura lex), retoric, dar și cu stângăcii naive, C. a adus în lirica de la începutul secolului o notă individuală, prin reflexivitatea marcată de noblețea sufletului. Die Gedankenlyrik încearcă o sinteză de estetică literară asupra statutului de artă al liricii de idei. Pornind de la o bază teoretică declarat împrumutată esteticii empatiei (J. Volkelt), C. a fost preocupat în special de raportul idee-imagine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]