1,946 matches
-
le e frică de viață, am zis eu și mi-am dat seama că deja mă vedeam ca ucenica Rahelei și nepoata Innei. Tabea și cu mine ne-am holbat la undele apei și vorbele noastre s-au dus o dată cu refluxul. Ne-am gândit la diferențele dintre noi și ne-am întrebat dacă dorințele noastre aveau să se împlinească și dacă vom mai ști ceva una de alta după ce tații noștri se vor duce fiecare în drumul său. Gândurile mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se jucau pe străzi, în timp ce femeile măturau casele, făceau mâncare și aduceau apă de la fântâni, acolo unde se schimbau vești și se făceau planuri pentru următoarea sărbătoare. Deși marele fluviu nu se vedea din oraș, tot el conducea fluxul și refluxul vieții în valea aridă. Sezoanele lui erau sărbătorite cu mare veselie de meșteșugari, care crescuseră și se deprinseseră cu ritmurile agriculturii pe malurile Nilului. După atâția ani pe pământul marelui fluviu, am învățat și eu frumoasele nume ale sezoanelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe stîncile care astupau grota și În zona de unde acestea se desprinseseră. - Dacă dau de urme de explozibil, va fi o pistă interesantă, zise Lucas, Încercînd să se convingă singur. Marie rămăsese nemișcată pe mica plajă, aflată acum la ora refluxului, dînd ocol cu privirea stîncilor abrupte ale falezei, intrării negre a grotei, mării liniștite care se Încrețea inocent, În așteptarea ceasului cînd avea să țîșnească iarăși. - Frații mei mi-au spus de atîtea ori că locul ăsta e primejdios, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwen să mențină fragila legătură vocală. Dar nu mai auzea decît o respirație scurtă și gîfÎită. - Morineau? Unde e Argoz? Trei minute mai tîrziu, mașina de teren frîna brusc de-a lungul unei mici plaje cu nisip rămasă descoperită de la reflux. Orientîndu-și farurile anticeață În direcția plajei, Lucas scotoci bezna, ținînd receptorul căștii În urchea dreaptă. - SÎnt aici, Gwen. SÎnt pe plajă. Vorbește-mi, mă vezi? Respirația nu mai era acum decît un horcăit aproape de neînțeles, dar care Îți Îngheța la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nu Îți poți denunța propriii tăi copii... Și apoi, naufragiații erau cu toții morți, la ce bun să mai vorbim de ei? CÎnd marea s-a retras, am dat o raită În grotă ca să vedem dacă nu cumva rămăsese ceva În urma refluxului... Acolo am văzut lingourile, erau trei lăzi... Dumnezeule, tot aurul ăla! Asta ne-a scos din minți... - Ce-ați făcut cu el? Yvonne avu nevoie de cîteva secunde ca să iasă din amintirile ei, părea sfîrșită de puteri, se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
poate că va găsi un mijloc să dea alarma, să-l ajute pe Lucas dacă mai era vreo șansă. Dar străduța era pustie, obloanele rămîneau Închise. Ajunseră În port, și el pustiu la ora aceea matinală, pescarii plecaseră deja odată cu refluxul, nu era țipenie de om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o azvîrli pur și simplu la bord și sări apoi În urma ei. Îi puse arma În ceafă Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
enorm val care tocmai se spărsese de stîncile de la piciorul farului, retrăgîndu-se mai apoi și nelăsînd În urmă decît Întinderea albă și Învîrtejită de spumă. Marie, așezată pe o stîncă la piciorul farului, contempla În băltoacele de apă lăsate de reflux Întreaga viață care mișuna În ele, se concentră asupra unei anemone de mare ale cărei zeci de brațe suple și colorate unduiau agale, atrăgătoare frumusețe, blîndețe a unei capcane mortale... Îi văzu pe cei doi scafandri care ieșeau din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nici lui. Mai târziu, aproape de sfârșit, avea să-și spună că, din motive obscure, dorise să moară În Europa; pe moment, fu conștient doar de motivele mai superficiale. Mișcarea din Mai ’68 Îl impresionase, iar când valul hippy Își Începu refluxul În California, Își zise că poate era ceva de făcut cu tineretul european. Jane Îl Încuraja În acest sens. În special tineretul francez era Îngrădit, sufocat de jugul paternalist al gaullismului; dar, după ea, ajungea o scânteie ca să pornească incendiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că omenirea, În stadiul În care ajunsese, putea și trebuia să controleze ansamblul evoluției lumii - și, În special, putea și trebuia să-și controleze propria evoluție biologică. În lupta lui, a primit sprijinul prețios al unor neokantieni care, profitând de refluxul general al gândirii de inspirație nietzscheană, preluaseră mai multe pârghii de comandă importante din lumea intelectuală, universitară și editorială. Totuși, după părerea generală, adevărata lovitură de geniu a lui Hubczejak a fost alta: printr-o evaluare extrem de precisă a mizelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
masă și discută în șoaptă, foarte aprins, în camera de discuții. Fiecare sală de consiliu are așa ceva : un spațiu lateral unde te duci să discuți chestiuni private, sau când îți vine să spargi ceva. Tensiunea după-amiezei a dispărut. E ca refluxul unei val. Fețele din jurul mesei sunt îmbujorate, oamenii sunt încă sub imperiul certurilor de mai devreme, dar acum nu mai strigă nimeni. Clienții au plecat. Pe la ora patru am ajuns la un consens, am bătut palma, iar ei au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
regat bestia cea crudă. Uită-te la străzile-nglodate În sânge. La fiece pas vezi pe cineva cum geme, sufletul cum părăsește-un cadavru umflat de Îngrozitoarea otravă.“ 1 Cadavrul plutea cu fața În jos În apa Întunecată a canalului. Ușurel, refluxul Îl trăgea cu el spre largul lagunei ce se Întindea dincolo de capătul canalului. Capul se lovi de câteva ori de scările acoperite de mușchi ale debarcaderului din fața bazilicii Santi Giovanni e Paolo, zăbovi acolo preț de-o clipă, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
libertate. În apropiere, clopotele bisericii bătură ora patru dimineața, iar apele Își Încetiniră mișcarea de parcă asta li s-ar fi ordonat să facă. Treptat, se liniștiră și mai mult, până ce ajunseră la acel moment de perfectă nemișcare dintre flux și reflux, când apele așteaptă ca noua maree să preia munca zilei ce urmează. Prins de acel calm, trupul flasc tresălta pe suprafața apei, Învăluit În Întuneric, nevăzut. Timpul se scurse Într-o liniște ce fu apoi risipită de doi bărbați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de vânt, Nino trebuia să coboare și să golească barca de apă Înainte să Înceapă lucrul. Se aplecă În afară și văzu cu claritate prora. La Început crezu că e vorba de-un sac cu gunoaie măturat de pe debarcader de reflux. Dar era ciudat de simetric, alungit,, cu două ramuri ce fluturau de-o parte și de cealaltă a trunchiului, aproape ca și când ar fi fost... — O, Dio, șopti ea și scăpă ceașca de cafea În apele de jos, nu departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ceva. — Pentru ce oră, domnule? Brunetti reflectă o clipă, gândindu-se la faza lunii. Fusese nouă acum două nopți: mareele nu putuseră fi atât de puternice Încât să poarte cadavrul foarte departe. Va trebui să-l Întrebe pe Bonsuan despre refluxul din noaptea trecută. Mâinile decedatului erau ciudat de zbârcite și albe, semn sigur că stătuse În apă vreme Îndelungată. Odată ce avea să știe de cât timp era mort tânărul, urma să lase În seama lui Bonsuan calculul distanței parcurse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu fiindcă s-ar fi Împotrivit s-o facă, ci pur și simplu fiindcă nu era obișnuit să vorbească dacă nu exista un scop practic pentru a o face. — Danilo, femeia l-a văzut cam pe la cinci treizeci, mort, la reflux. Doctorul Rizzardi a spus că a stat În apă cam cinci sau șase ore; de atâta timp e mort. Brunetti făcu o pauză, dându-i celuilalt timp să Înceapă să vizualizeze canalele navigabile din apropierea spitalului. — Nu e nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
invidiezi <sonia>: te rog să mă ierți <sonia>:: și să știi: uneori te urăsc! <sonia>: mai bine plec <v45>: și eu trebuie să fac și bani <v45>: see you next time <sonia>: pa Klick Fundul mării nu coboară brusc. Pe timpul refluxului, marea se retrage aproape trei sute de metri de la plajă, lăsând în urmă o fâșie de nisip umed, cu răcușori, alge, scoici, bolovăni întâmplători. Următorul pas îmi aduce apă deasupra gleznelor... Klick <sami>: hi <victor>: hi <sami>: era să ies și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ocean și foaia albă. ambele erau o expresie a neprevăzutului, ambele erau niște deschideri gigantice. „Două forme de absorbție a energiilor, două guri, găuri, hăuri, spații gata să înghită cuvinte, situații, viață...” Cel mai mult îl impresiona însă pe Bernard refluxul. acel moment cînd apele oceanului, sub influența misterioasă a lunii, începeau să se retragă lăsînd în urma lor un peisaj nou, devastat, locuit de sute de gîngănii marine minuscule, brăzdat de limbi de nisip și punctat cu o infinitate de ochiuri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unei cărți s-ar fi pus brusc în mișcare pentru a se izola pentru o vreme de privirile omului. Lui Bernard i se întîmpla uneori să trăiască astfel de momente în plină lectură a unei cărți. Brusc textul intra în reflux și începea să se deplaseze spre partea de sus sau de jos a paginii. în refluxul său, textul lăsa însă întotdeauna și în mod inevitabil în urma sa diverse depuneri : fragmente de litere sau de cuvinte, semne de punctuație dizlocate, cîte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de privirile omului. Lui Bernard i se întîmpla uneori să trăiască astfel de momente în plină lectură a unei cărți. Brusc textul intra în reflux și începea să se deplaseze spre partea de sus sau de jos a paginii. în refluxul său, textul lăsa însă întotdeauna și în mod inevitabil în urma sa diverse depuneri : fragmente de litere sau de cuvinte, semne de punctuație dizlocate, cîte o literă rătăcită sau chiar cîte un grup de litere deturnate din cuvintele inițiale. Privind la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
alimentar, toate acestea deveneau pentru Bernard ruinele unui text distrus pentru vecie. Degeaba se grăbea el, cu febrilitatea unui nebun, să recenzeze toate aceste urme, în speranța că ar putea reconstitui un eventual alfabet. Urmele, semnele lăsate de ocean după reflux erau prea numeroase și prea disparate, iar unele se evaporau sau mureau în fața lui. nisipul se usca repede, crabii și scoicile comestibile erau culese cu fervoare de zeci de indivizi echipați cu cizme de cauciuc și găleți din plastic. Mesajele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
plinătate, de exces dezastruos, de înflorire crepusculară. Cui, abandonîndu-se mării sau amintirii ei, nu i-a fost rușine de a fi petrecut clipe de dragoste mulțumit sau indiferent? Nu este marea o jenă în fața oricărei împliniri? N-o obligăm la reflux când o zărim fără ochi îndurerați? Melancolia este un omagiu de fiecare clipă întinderilor marine. Și-n privirile visătoare și pierdute, marea se prelungește peste malurile ei și oceanele își continuă un flux ideal spre întristare. De aceea, ochii nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
limitelor și superstiția formei, ajungem la inseparabilul vieții de moarte, la pulsația unitară de murire vitală, de comuniune între viețuire și stingere. Oamenii disting prin reflexie și prin iluzii ceea ce în devenirea muzicală este vrajă de eternitate echivocă, flux și reflux al aceluiași motiv. Muzica e timp absolut, substanțializare de clipe, veșnicie orbită de unde... A avea "adîncime" înseamnă a nu mai fi amăgit de separații, a nu mai fi rob "planurilor", a nu mai dezarticula viața de moarte. Contopind toate într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vulgară și sublimă, după cum ne pare că universul miroase a ceapă sau că emană din inutilitatea unei raze. Nu mă simt "acasă" decât pe țărmurile mării. Căci nu-mi pot construi o patrie decât din spuma valurilor. În fluxul și refluxul gândurilor, știu eu prea bine că nu mai am pe nimeni: fără țară, fără continent și fără lume. Rămas cu suspinele lucide ale iubirilor fugare în nopți care împreună fericirea cu nebunia. Singura scuză pentru pasiunea zădărniciilor: a trăi religios
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
obsedant sau un element intim, când nu este prezența evidentă a unei persoane. Câtă vrajă ciudată este în acele melodii care izvorăsc din tine în nopțile fără somn, care se dezvoltă asemenea unui flux, pentru a se stinge într-un reflux care nu este un simbol de părăsire, ci seamănă ușurinței unui pas înapoi din nu știu care dans! Ritmul și evoluția sinuoasă a unei melodii interioare pun atunci stăpânire pe tine și te cuprind într-o încîntare ce nu poate fi extatică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și lumea cealaltă a fost bine valorificată în lumea asta. Umilința te așează totdeauna sub lucruri. Prin ea nu te recunoști nici măcar la nivelul și condiția devenirii curente. Umilința este sentimentul cel mai a-istoric din câte se pot concepe. Refluxul vieții este leagănul ei. Dacă, individual, ea poate presupune un spirit detașat, în expresie colectivă, e descurajantă. Umilința este un viciu. Căci răpește atât omului, cât și lumii, farmecul și valoara. Una dintre multele cauze ale scepticismului românesc este și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]