1,138 matches
-
gândire”, o dragoste pentru înțelepciune, vor aduce soluții ce vor dicta strălucite modificări. Episcopatele lui Ignatie Darabant (1788-1805) și Samuil Vulcan (1806-1839) se pun în serviciul Luminilor; scopul lor administrativ și politic este însoțit de unul de propagare a ideilor reformiste. Ei creează o mentalitate deschisă experiențelor fecunde. La Oradea ia ființă un seminar, la Beiuș un liceu, instituții de învățământ care vor aduce servicii de preț în ordinea emancipării. Mișcarea Supplex-ului culege roadele, inteligența înaintează. S. Micu și Gh. Șincai
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cu orice chip opiniile, fie că însoțim citatul cu un scurt comentariu tendențios, rezultatul este același - o gravă abatere de la deontologie. Întâlnim destule știri în care informația sau citatul sunt însoțite de formule subtil militante: stângistul, ultranaționalistul, așa-zisul, autointitulatul, reformistul etc. Formulele depreciative pot fi înlocuite cu precizări de detaliu menite să sancționeze: zise el, zâmbind cinic..., se miră el, cu o lacrimă de crocodil în colțul ochilor, a dat cu subsemnatul etc. Uneori, etichetările pot face parte din recuzita
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
2004, p. 4). Neoconservatorismul surprinde deci o interpretare particulară a temelor liberale și caută să descopere când și de ce, din perspectiva neoconservatorismului, gândirea politică liberală ar fi devenit o amenințare pentru propriile principii fundamentale. După cum explica Kristol (1983), neoconservatorismul este „reformist”. El Încearcă să „meargă dincolo” de liberalismul contemporan În așa fel Încât să corecteze „versiunea amețită a liberalismului care este ortodoxismul de azi” (Kristol, 1983, p. 1975). În esență, neoconservatorii se imaginează ca parte a tradiției modernității liberale și nu
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
pe câmpul de bătălie (Betts, 1997, p. 9)1. Raportul dintre studiile de securitate și studiile strategice Înclină astăzi către o situație de includere a celei din urmă În cadrul mai larg al studiilor de securitate, În special În urma câștigării de către „reformiști” a dezbaterii privind extinderea ariei studiilor de securitate. De la sfârșitul anilor ’90, distincția dintre studiile de securitate și studiile strategice este acceptată aproape unanim astfel: studiile de securitate, În sensul cel mai larg, se concentrează asupra unei multitudini de amenințări
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
îmi va fi dat să aflu că el cauăt de fapt altă cale. Ca și mine, îl percepe pe Su Shun ca pe un pericol. Sentimentele lui sunt împărtășite și sprijinite de către mulți - membri ai clanului, supuși credincioși ai imperiului, reformiști, învățați și studenți -, care ar fi dorit să vadă puterea mai degrabă în mâinile liberalului prinț Kung, decât în cele ale lui Su Shun. Tung Chih arată foarte puțin interes când îi povestesc despre strămoșii săi. Abia așteaptă să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de dreapta, și mai secretă, numită Sapinière. Și ei zic că toate organizațiile politice revoluționare sunt doar fațada unui complot diabolic, urzit de un cenaclu ocultist. Dumneata o să zici, bine-bine, ne-am Înșelat, Saint-Yves sfârșește prin a inspira niște grupuri reformiste, dreapta face din orice buruiană o fascie și Îi vede pe toți ca pe niște filiații demo-pluto-social-iudaice. Și Mussolini tot așa făcea. Dar de ce sunt acuzați că-s dominați de niște cenacluri ocultiste? Din ceea ce știu și eu, foarte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din alt film. La un moment dat o aud cum spune că poate ar fi bine să vorbească cu locotenentul, să-i spună să aibă grijă mai bine de noi. Acum, cînd o văd cuprinsă de indignare și de avînt reformist și mai ales de păsare, Îmi dau seama că n-a fost o idee bună să-i scriu, cu atît mai mult cu cît ni s-a spus să nu scriem acasă despre ceea ce facem aici. Abia acum Îmi dau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
grase sau slabe... Tot așa și cu romancierul. A scris despre Stalin și Hitler exact cum au fost! Și tu ai scris despre societatea românească așa cum a fost și este. Și așa este și corect. Nu te uita la un reformist utopic ca mine, care-și dorește o lume după propria sa filosofie. Dar despre toate acestea vom mai discuta după ce-mi răspunzi la ultima scrisoare (dacă nu cumva te-ai supărat și ai tăiat firul internetului spre Iași!). Al
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
Catolice, în țările din centrul și vestul Europei, în urma căreia din Biserica Catolică s-a desprins religia protestantă. Biserica Catolică a declanșat Contrarefor-ma (vezi Contrareforma). În interiorul Bisericii Protestante s-au creat mai multe curente numite astăzi neoprotestante. Principala nemulțumire a reformiștilor o constituia scrierea Bibliei în limba latină (vezi limba latină), efectuarea slujbelor religioase în această limbă, inaccesibilă populației neinstruite, și corupția din interiorul Bisericii Catolice. Regatul României - formă de conducere politică a României, în perioada 1881-1947. După realizarea Unirii din
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
cristal cu lichior de mentă, uitându-se una la rochia celeilalte. În cadrul secțiunii doamnelor existau două tipuri de femei, extrem de diferite unul de altul: profesionistele și soțiile. Profesionistele erau tovarășele-femei, simbolul noii femei turce; idealizate, glorificate și promovate de elita reformistă. Aceste femei constituiau noile profesioniste - avocate, profesoare, judecătoare, manageri, funcționare, universitare... Spre deosebire de mamele lor, nu erau Închise În casă și aveau șansa de a urca pe scara socială, economică și culturală, cu condiția să se lepede pe drum de sexualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nici asupritori. Ceea ce pot face pentru crearea unei astfel de lumi este să combat politicile electorale, sistemul partidelor, democrația reprezentativă - căci, folosind cuvântul democrație ca pe o formulă propagandistică, ei acaparează puterea și o smulg din mâinile poporului - și alternativele reformiste - deoarece au ca scop doar simple schimbări superficiale, menite să mențină sistemul așa cum este el acum. Voi căuta soldați și complici, iar dacă nu-i voi găsi voi acționa singur. Iar dacă acțiunile mele nu vor avea nici un rezultat, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plan secundar, atenția concentrându-se pe schimbarea componentelor sectoriale în raport cu care regimul prezenta o anumită toleranță. În acest context, specialiștii au tins să se constituie într-o nouă clasă socială, cu un program specific: tehnocrația. Un punct esențial al proiectului reformist tehnocrat era promovarea principiului autonomiei sferelor de activitate, scoaterea lor de sub tutela politicului. Promovarea logicii proprii a sectoarelor de activitate reprezenta un instrument important de izolare a politicului, care până atunci își impusese logica în toate sferele vieții sociale. Din
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o „știință burgheză”, a prezentat un indicator al toleranței la schimbare. Și, în fapt, sociologii s-au implicat activ în programul de schimbare, obținând o imagine accentuat pozitivă în opinia publică de promotori ai unor schimbărilor dezirabile. Complementar cu vocația reformistă, sociologia a început să forțeze procesul prin creșterea orientării critice, fapt pe care avea să-l plătească după un deceniu. • Ideologia centrată pe procesul democratic, și nu pe un model de realizat. În ultima perioadă a regimului comunist, căderea acestuia
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
explicativi ai delincvenței -, sociologia a putut obține, într-o largă măsură, o poziție neutră ideologic. Această sociologie căuta să se țină departe de domeniile legate de programul comunist de reconstrucție socială, pretinzând, de regulă, că îl servește; • sociologia de orientare reformistă, având ca obiectiv promovarea proceselor de schimbare a societății comuniste existente, pe direcțiile modernizării, raționalizării, democratizării, centrării pe nevoile populației: și această sociologie se inspira masiv din sociologia occidentală. În sociologia românească dezvoltată cu multe dificultăți în regimul socialist, găsim
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
realitatea comunistă viitoare. Prăpastia în adâncire dintre programul construcției comuniste și societatea reală a exclus dezvoltarea unei sociologii loiale proiectului comunist. Ea a mai subzistat o perioadă în iluziile unui grup redus de susținători sinceri ai programului comunist. Pentru sociologia reformistă, programul comunist de construcție impusese o structurare a realității sociale cu foarte importante distorsiuni și stări negative. Această realitate urma să fie schimbată, din aproape în aproape, într-o direcție puțin specificată structural, dar caracterizată prin modernizare, infuzie de raționalitate
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
infuzie de raționalitate și știință, asimilare a tehnologiei moderne și a inovațiilor sociale ale Occidentului, democratizare și centrare pe nevoile populației. S-a manifestat o predilecție specială pentru asimilarea acelor teme occidentale care ofereau deschideri de promovare a unor orientări reformiste, cu intenția de a forța schimbarea treptată: sociologia organizațiilor, a comunităților umane, a calității vieții, psihologia socială, în special cea umanistă. Reușind să ofere produse valide științific, sociologia nu a putut să evite complet anumite opțiuni eclectice forțate de presiunea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ale noului regim. Presupoziția existenței unor noi forme ale luptei de clasă este greu de susținut. „Vânătoarea de vrăjitoare” a atins niveluri greu de explicat prin pericolul efectiv prezentat de „foștii comuniști”. Oamenii politici care se autointitulau „adevărații anticomuniști”, „adevărații reformiști” au făcut din aceste titulaturi elementul-cheie al programelor lor politice. Nu se poate explica de ce mulți dintre foștii comuniști, intrați în afaceri și deveniți prosperi capitaliști, obținând venituri pe care nu le visau în vechiul regim, și care se bucurau
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cit., p. 46. 169 R. Musil, Der Mann ohne Eigenschaften, Rowohlt, Hamburg, 1951, p. 641. 170 G. Le Bon, La psychologie des foules, ed. cit., p. 25. 171 Înșiși liderii revoluționari au justificat rolul revoluționar al partidelor prin caracterul spontan reformist, adică apolitic, al maselor. Cel puțin așa sună argumentul lui Lenin. Troțki însă e mai aproape de Le Bon cînd scrie în Histoire de la Révolution russe: "Rapidele schimbări de opinie și de dispoziție ale maselor în timpul revoluțiilor provin, așadar, nu atît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lung asediu în care timișorenii ar fi luptat și în cele din urmă ar fi fost arestați, anchetați, condamnați. Aceasta în cazul în care puterile occidentale nu ar fi hotărât, totuși, să-l răstoarne pe Ceaușescu, devenit indezirabil inclusiv pentru reformistul comunist care era Mihail Gorbaciov, lider în forță, în anul 1989, al revoluțiilor din fostele țări-satelit ale Moscovei. Mitingul din 21 decembrie din Piața Palatului (București) a fost important pentru că a adunat laolaltă mari mase de oameni care, altfel, nu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
românilor. Scriitorul Adrian Marino a publicat în februarie 1990, în ziarul Dreptatea, un text interesant despre revoluția din decembrie, intitulat „Două revoluții”. În acest text, Marino deosebește o revoluție de sus în jos, condusă de un grup restrâns de comuniști reformiști, anticeaușiști într-o direcție gorbaciovistă (deși reformiști, aceștia, subliniază analistul, sunt mult mai conservatori decât omologii lor din alte țări foste comuniste, unii dintre ei având chiar un trecut stalinist de notorietate); și o revoluție de jos în sus, a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
februarie 1990, în ziarul Dreptatea, un text interesant despre revoluția din decembrie, intitulat „Două revoluții”. În acest text, Marino deosebește o revoluție de sus în jos, condusă de un grup restrâns de comuniști reformiști, anticeaușiști într-o direcție gorbaciovistă (deși reformiști, aceștia, subliniază analistul, sunt mult mai conservatori decât omologii lor din alte țări foste comuniste, unii dintre ei având chiar un trecut stalinist de notorietate); și o revoluție de jos în sus, a României profunde, cu caracter anticomunist, nu doar
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cea de-a doua a fost spontană și haotică, dar sinceră; dacă cea dintâi le-a aparținut „bătrânilor”, cea de-a doua este revoluția „tinerilor” (deși Adrian Marino doar sugerează această ruptură între generații, nu o și numește). Întrucât comuniștii reformiști intenționează să monopolizeze puterea, revoluția de jos în sus (a tinerilor) tinde să se permanentizeze (în acest punct, Marino intuiește fenomenul „Piața Universității 1990”, care a semnificat tocmai permanentizarea revoluției de jos în sus). Horia-Roman Patapievici consideră reală starea de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
politice, încât nu mai erau interesate de unirea lor într-un grup aparte, ci își vedea fiecare de propriul destin național în context european; chiar și în cazul în care ar fi fost solicitate pentru a ajuta România în sens reformist politic, nu este deloc sigur că ele ar fi acceptat să participe la o invazie militară; singurii care ar fi putut intra de facto cu trupe în România erau sovieticii, dar și aici există destule semne de întrebare. Supoziția asupra
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
plan, la oarecare vreme după arestarea sa, generalul Iulian Vlad, fostul cap al Securității, susține însă că planul respectiv existase într-adevăr la începutul anilor ’70 (el datorându-se, probabil, spaimei provocate lui Ceaușescu de invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia reformistă din 1968), dar că fusese uitat și, învechindu-se, fusese abandonat, tocmai fiindcă Ceaușescu nu credea în posibilitatea unei lovituri de stat care ar fi putut să-l răstoarne de la putere. * Revista Baricada și ziaristul Liviu Vălenaș au publicat în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lui Măgureanu ar fi fost aceea ca tineri specialiști (cu studii universitare) să fie infiltrați în Securitate astfel ca, în timp, aceștia să ajungă să creeze o structură aparte, controlând respectivul organism și sprijinind înlăturarea lui Ceaușescu și numirea unui reformist pro-moscovit. Liderul avut în vizor de Măgureanu în 1971 este Ion Iliescu, tocmai fiindcă acesta era pro-moscovit, dar și fiindcă era marginalizat în ierarhia apparatciki-lor (chiar dacă un marginalizat moderat, precizează Vălenaș). În 1980, complotiștii decid și racolarea unor generali - din
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]