1,454 matches
-
dar și viața bolnavului, înlăturând aproape totul din cale. În schimb, în majoritatea celorlalte forme de nevroză, acesta rămâne cu totul inconștient, fără însă a-și pierde din nocivitate. Totuși, eul istericului reușește să mențină la distanță acest sentiment prin refulare. Cât despre melancolie, ea este, bineînțeles, terenul predilect pe care se instalează autoagresivitatea. În acest caz, orice intenție sinucigașă este „rezultatul întoarcerii asupra propriei persoane a unei impulsii ucigașe orientate împotriva celuilalt” (Freud, 1917b/1968). Aici acționează un mecanism particular
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exteriorizarea unui proces intern” permițând subiectului să își continue somnul, de unde și dimensiunea protectoare a proiecției. Gelozia proiectivă este studiată într-un alt text în care Freud (1922/1974) arată că gelozia în dragoste proiectată asupra celuilalt se naște din refularea dorințelor de infidelitate ale partenerului sexual. Freud (1927/1995) propune în final o analiză a concepției religioase asupra lumii sub primatul proiecției: mitologiile, religiile, animismul sunt tot atâtea aspecte ale psihologiei umane proiectate spre lume pentru a fi ignorate. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a participat la aceeași activitate în compania educatoarei, tatăl revine cu aceeași întrebare. Fetița îi explică atunci că nu a încălecat din cauză că „poneilor le este teamă de ea”. Acest scurt exemplu ilustrează mecanismul proiecției care vine să suplinească pentru moment refularea absentă la copil, care atribuie animalului un afect ce-i aparține. Acesta este rolul defensiv și protector al proiecției puse în slujba unui eu încă fragil. În loc să fie subiectul care trăiește angoasa, copila devine obiectul urii proiectate asupra animalului și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
el - acela al bărbatului -, deocamdată un pic cam mare. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Căutând să protejeze eul împotriva pericolelor pulsionale, proiecția este implicată în numeroase operații defensive, începând cu mecanismul fundamental al refulării, față de care proiecția este mai mult sau mai puțin subordonată, de vreme ce „rădăcina” sa este în mod normal menținută în stare de refulare. Chiar dacă această noțiune nu a fost reținută ca mecanism de apărare, este bine să evidențiem faptul că esența
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să protejeze eul împotriva pericolelor pulsionale, proiecția este implicată în numeroase operații defensive, începând cu mecanismul fundamental al refulării, față de care proiecția este mai mult sau mai puțin subordonată, de vreme ce „rădăcina” sa este în mod normal menținută în stare de refulare. Chiar dacă această noțiune nu a fost reținută ca mecanism de apărare, este bine să evidențiem faptul că esența proiecției rezidă în deplasare. Proiecția operează astfel prin deplasare în superstiție, gândire magică, recurgere la mitologie sau basm, precum și în vis, delir
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acum la clinica adultului, este lesne de înțeles de ce Freud a ales să descrie proiecția ca mecanism de apărare prin intermediul psihozei și paranoiei președintelui Schreber, aceasta în măsura în care intensitatea proiecției este realmente suficient de puternică încât să lase să transpară eșecul refulării. Putem remarca faptul că ura nu deține monopolul asupra proiecției, iubirea putându-i fi la fel de bine obiect, așa cum se întâmplă în cazul erotomaniei (Kestemberg, 1962) sau al geloziei delirante (Lagache, 1947). Oricum, această manieră mai mult sau mai puțin radicală
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
evoce în el. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Raționalizarea poate întări izolarea, justificând absența unor afecte prin explicații doar aparent raționale. Astfel, Anny Duperey (1992), a cărei autobiografie este citată în legătură cu izolarea și refularea, mărturisește că, pe când era mai tânără, vorbea cu nepăsare despre moartea părinților, utilizând următoarele argumente pentru a-și justifica lipsa de emoție: „Iar dacă cineva se mira de această reacție dură de indiferență, puteam susține sus și tare, cu cinism
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se îndepărtează de lumea imaginară pentru a se orienta exclusiv spre realitatea exterioară, factuală și dezafectată”. Pentru școala lui Marty, această lipsă de fantasmare, această hiperadaptare conduc spre o patologie, pentru că ele îi caracterizează pe subiecții cu afecțiuni psihosomatice. Refularetc "Refulare" Definițietc "Definiție" Respingerea în inconștient a unor reprezentări conflictuale care se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihosomatice. Refularetc "Refulare" Definițietc "Definiție" Respingerea în inconștient a unor reprezentări conflictuale care se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se mențin active, rămânând totuși inaccesibile conștientizării. Întoarcerea elementului refulat, ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ale cărei consecințe pot fi anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi prezintă o uzură a amintirilor care poate să nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anodine sau patologice, intervine în caz de eșec sau de insuficiență a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi prezintă o uzură a amintirilor care poate să nu se datoreze refulării. Încă din primii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a refulării. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Dintre numeroasele întrebări care s-au pus în legătură cu refularea, vom avea în vedere două: - Cum putem distinge între refulare și uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi prezintă o uzură a amintirilor care poate să nu se datoreze refulării. Încă din primii ani pe care îi consacră studiului refulării, Freud (1898/1984) semnalează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
uitare? - Există o refulare normală? Ar fi o eroare să punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi prezintă o uzură a amintirilor care poate să nu se datoreze refulării. Încă din primii ani pe care îi consacră studiului refulării, Freud (1898/1984) semnalează că acest mecanism nu este decât unul dintre numeroșii factori „care contribuie la apariția unei slăbiri a memoriei sau unei deficiențe a amintirii”. Widlöcher (1971-1972) rezumă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
punem orice uitare pe seama refulării. Chiar dacă eliminăm tulburările memoriei legate de vârstă sau de cauze organice, fiecare dintre noi prezintă o uzură a amintirilor care poate să nu se datoreze refulării. Încă din primii ani pe care îi consacră studiului refulării, Freud (1898/1984) semnalează că acest mecanism nu este decât unul dintre numeroșii factori „care contribuie la apariția unei slăbiri a memoriei sau unei deficiențe a amintirii”. Widlöcher (1971-1972) rezumă principalele caracteristici ale refulării, precizând că este o falsă uitare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ani pe care îi consacră studiului refulării, Freud (1898/1984) semnalează că acest mecanism nu este decât unul dintre numeroșii factori „care contribuie la apariția unei slăbiri a memoriei sau unei deficiențe a amintirii”. Widlöcher (1971-1972) rezumă principalele caracteristici ale refulării, precizând că este o falsă uitare, selectivă, intenționată, care nu elimină afectul și nu este definitivă. Cuvântul „intenționat” nu trimite la voința deliberată, conștientă, de a refula, ci subliniază că refularea nu se face la întâmplare și că ea îi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deficiențe a amintirii”. Widlöcher (1971-1972) rezumă principalele caracteristici ale refulării, precizând că este o falsă uitare, selectivă, intenționată, care nu elimină afectul și nu este definitivă. Cuvântul „intenționat” nu trimite la voința deliberată, conștientă, de a refula, ci subliniază că refularea nu se face la întâmplare și că ea îi permite subiectului să evite o conștientizare dureroasă. Este vorba de o falsă uitare, de o uitare care nu este definitivă, întrucât elementele refulate, pe care nu ni le putem aminti în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sub formă de lapsusuri, erori de memorie, uitări de nume. Elementul refulat va putea fi recunoscut de subiectul însuși doar în aceste cazuri benigne, cu ajutorul unei autoanalize, așa cum a procedat Freud însuși (1898/1984) cu ocazia uitării cuvântului Signorelli. Atunci când refularea are consecințe patologice, cum sunt cele detaliate mai departe, cura analitică încearcă să suspende refularea. Paradoxal, aceste reprezentări care par uitate se sustrag uzurii timpului și sunt conservate în întregime, așa cum subliniază Freud, în comparația pe care o face cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
recunoscut de subiectul însuși doar în aceste cazuri benigne, cu ajutorul unei autoanalize, așa cum a procedat Freud însuși (1898/1984) cu ocazia uitării cuvântului Signorelli. Atunci când refularea are consecințe patologice, cum sunt cele detaliate mai departe, cura analitică încearcă să suspende refularea. Paradoxal, aceste reprezentări care par uitate se sustrag uzurii timpului și sunt conservate în întregime, așa cum subliniază Freud, în comparația pe care o face cu îngroparea orașului Pompei. Refularea este o uitare intenționată întrucât joacă, la fel ca și celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cum sunt cele detaliate mai departe, cura analitică încearcă să suspende refularea. Paradoxal, aceste reprezentări care par uitate se sustrag uzurii timpului și sunt conservate în întregime, așa cum subliniază Freud, în comparația pe care o face cu îngroparea orașului Pompei. Refularea este o uitare intenționată întrucât joacă, la fel ca și celelalte mecanisme de apărare, un rol protector, chiar dacă efectele sale pot fi nocive. Duperey (1992), a cărui mărturie figurează printre exemplele prezentate mai departe în această secțiune, scrie în legătură cu uitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că această amnezie este o binefacere”. Această uitare este selectivă, deoarece „privește amintiri biografice și nu achiziționarea de cunoștințe. Este vorba de o tulburare mnezică ce afectează memoria episodică” (adică memoria ce trimite la evenimente din trecut), precizează Widlöcher (1992). Refularea nu are un renume prea bun! Dar normalitatea sa nu este pusă în discuție dintr-o înclinație spre paradox. Deși adjectivul refulat este, în limbajul curent, un termen peiorativ, putem afirma că există și o refulare normală, în ambele sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trecut), precizează Widlöcher (1992). Refularea nu are un renume prea bun! Dar normalitatea sa nu este pusă în discuție dintr-o înclinație spre paradox. Deși adjectivul refulat este, în limbajul curent, un termen peiorativ, putem afirma că există și o refulare normală, în ambele sensuri ale termenului: „banal” și „sănătos”. Există o refulare banală, curentă, comună tuturor. Freud (1932/1987) afirmă cu tărie acest lucru: „Nu există om care să fie ferit de refulare”, iar acest mecanism înregistrează numeroase reușite în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
normalitatea sa nu este pusă în discuție dintr-o înclinație spre paradox. Deși adjectivul refulat este, în limbajul curent, un termen peiorativ, putem afirma că există și o refulare normală, în ambele sensuri ale termenului: „banal” și „sănătos”. Există o refulare banală, curentă, comună tuturor. Freud (1932/1987) afirmă cu tărie acest lucru: „Nu există om care să fie ferit de refulare”, iar acest mecanism înregistrează numeroase reușite în domeniul sănătății, chiar dacă nu este întotdeauna inofensiv (1924c/1974). Multe exemple găsim
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
peiorativ, putem afirma că există și o refulare normală, în ambele sensuri ale termenului: „banal” și „sănătos”. Există o refulare banală, curentă, comună tuturor. Freud (1932/1987) afirmă cu tărie acest lucru: „Nu există om care să fie ferit de refulare”, iar acest mecanism înregistrează numeroase reușite în domeniul sănătății, chiar dacă nu este întotdeauna inofensiv (1924c/1974). Multe exemple găsim în lucrarea lui Freud Psihopatologia vieții cotidiene (1901/1973). Ar fi deci o eroare să punem refularea exclusiv pe seama istericilor. Potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să fie ferit de refulare”, iar acest mecanism înregistrează numeroase reușite în domeniul sănătății, chiar dacă nu este întotdeauna inofensiv (1924c/1974). Multe exemple găsim în lucrarea lui Freud Psihopatologia vieții cotidiene (1901/1973). Ar fi deci o eroare să punem refularea exclusiv pe seama istericilor. Potrivit lui Freud, „nimeni nu scapă de refulare” (1940/1967), iar în viața curentă, chiar și adultul normal practică politica struțului pentru a evita lucrurile neplăcute (1900/1967). Aspectul defensiv al refulării și frecventa sa nocivitate nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]