39,422 matches
-
ne scrie despre " Istoria critică a filmului românesc contemporan", cartea lui Valerian Sava, apărută, în vară, la "Meridiane". Toți au refuzat, sugerînd, cu prudență, că "nu merită" sau "nu e cazul"... Evident, nu ceream elogii, ci opinii. Semnalez faptul, în măsura în care refuzul îmi pare simptomatic pentru climatul cinematografic autohton, în care nu mai există nici o revistă de cinema, în care "autoritatea critică" nu mai funcționează, un climat de letargie și dezabuzare, un climat în care nu mai e loc (sau chef) nici
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
un infirm moral, un detractor, că arta îi este nesănătoasă, de trimis la tribunal, de ars în piața publică, de azvârlit în gheenele uitării. O prea rafinată societate, precum aceea contemporană lui Dante, a primit în piept, fără repulsie și refuz, tablourile din Infern, în care era imposibil să nu se recunoască. Un infern populat de rude și apropiați. Un infern pe mai departe primitor. Un cu mult mai modest infern, cel caragialesc, a stârnit mânie în cercurile liberale ale epocii
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
pseudoburghezul" Ionel Teodoreanu fiind unul dintre celebrii avocați ai epocii, în jurul căruia o mitologie se țese, însoțind ascensiunea profesională. Fidelitatea față de opțiunea paternă trădează în egală măsură un complex al scriitorului autohton, asupra căruia Nicolae Iorga insista încă din 1890. Refuzul unei cariere exclusiv literare e semnul unei mefiențe față de "profesionism" în literatură: cultivată ca un "violon d'Ingres", vocația scrisului îl plasează pe Ionel Teodoreanu, ca pe mulți alții, în spațiul unui diletantism strălucit. Legitimarea socială continuă să se realizeze
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
parchet. Viziune personală frapantă, marcată puternic de angoasele și nevrozele timpului nostru, bravură cutezătoare, densitate și rupturi; aștepți crispat momentele de liniște interioară în care Dan Grigore își îngăduie sieși să cânte în demitente atât de frumos cum știe. Un refuz categoric al calofiliei? Un Chopin nevrotic, pustiit de disperări, de mânie? Oricum, în urmă rămâne o stare de neliniște. Alături de recitalurile "grele", pe afiș a apărut și un tânăr pianist polonez Marek Ruszczynski - încă student - laureat la mai multe concursuri
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
entuziasta. Și asta deși știam că textul trimis spre publicare fusese desfigurat. Îmi dădusem seama că ceva esențial nu e în regulă cînd, din partea redacției, cerusem regretatei Puia Rebreanu, fiica scriitorului, să ni se îngăduie efectuarea colaționării dactilogramei cu manuscrisul. Refuzul a fost categoric. Dl Niculae Gheran, editorul prin excelență al operei lui Rebreanu, îmi mărturisise, atunci, că nici el nu izbutise în această cerere firească. Cînd, într-un tîrziu, după lungi avataruri, a ajuns în fața manuscrisului, care era, de fapt
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
un loc, ca o completare din 1997, la o pagină din jurnal, autorul se explică, limpede, cum de nu a fost atras spre mișcarea legionara (lucru recunoscut că s-a întîmplat cu Negoitescu sau Mihai Sora). Și motivează această prin refuzul antisemitismului. Nu a fost sedus de amîndouă totalitarismele acestui secol și se bucură că educația să catolică religioasă l-a ferit de această năpasta. "Fascismul și comunismul departe de a constitui un apogeu al modernului, cum credeau și mai cred
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
varii mitologii și simboluri sacre. Pentru Dan Damiano nu mai există România, ci Dacia Felix, sub puterea lui Zamolxis. Situarea retractila a țării de origine într-o vîrstă precreștina, cu o soliditate simbolică greu de zdruncinat, oferă totodată fundament pentru refuzul noii paradigme existențiale. Inadaptarea se constituie treptat în teza, deseori e cultivata, si un oarecare eroism pare să marcheze rezistență. Deși, din punct de vedere social, se va integra ca medic, personajul principal își dezvoltă psihologic o tot mai accentuată
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
te scrie pe tine însuți, de a crea ceva care să te conțină, un singur punct nevralgic apare. Lupta prin scris pentru conservarea identității are și un revers, căci trecutul se deplasează inevitabil, devine greu de controlat prin amintire. Astfel, refuzul literaturii se transformă doar în alt mod de a fi al acesteia, constatare care nu-i este străină nici lui Gellu Naum. Pentru cea care simte nevoia de a fi ea însăși pînă și în vis, nimic mai teribil decît
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
decît păreri, nu idei. Nu e nevoie de fițele astea: păreri, idei... Am spus, sînt resemnat. Dă-i drumul, pîna trag un somn.(...) Și o părere despre contradiscursul lui Béranger. Citit cu atenție, finalul din Rinocerii spune și altceva decît refuzul de a se aglutina în masă: neputința de a o face. Ei, rinocerii, sînt frumoși, muzicali. În frumusețea asta e și orbirea lui Mircea Eliade, a celorlalți, în fața legionarilor, dar și miraculoasă lume viitoare anunțată, între alții, de Rimbaud. Modern
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
scheme care facilitează lectură dar sărăcesc, uneori pînă la mutilare, faptele. Retrași într-o singurătate autoimpusa, cu o prezență publică aproape nulă, soții Chifu sînt foarte putin cunoscuți, chiar și în cercurile profesionale. (Numai așa, de pildă, poate fi explicat refuzul Centrului Internațional de Artă Contemporană de a le finanța tipărirea unui catalog, în timp ce expoziții de-a dreptul jenante prin mimetismul și superficialitatea lor au fost sprijinite cu o generozitate cel putin exagerată.) Iar acest exercițiu al singurătății în doi și
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
de amprente mentale care vin să certifice imensă bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru lumea reală, Vasilica Chifu își deconspira, de fapt, coordonatele unei existente morale. Desprinderea de contingent, refuzul modelului și inaderenta la ordinea perisabila sînt tot atîtea modalități de a defini o aspirație unică: spre incoruptibilitatea materiei, spre transcendență formei, spre polisemia visului.
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
mult rîvnita, o invidiata onoare". Aceste colaborări au fost se pare foarte apreciate, de vreme ce redactorul-șef adjunct Nestor Ignat, i-a forțat mîna tînărului critic, înscriindu-l fără consimțămîntul lui pe statul de plată. N-a mai avut ce face: "Refuzul de a lucra la ziar ar fi fost luat drept afront la adresa partidului și tratat în consecință". Muncă propriu-zisă în redacție nu i-a displăcut, era destul de comoda, iar șefii - Nestor Ignat, Sorin Toma, Andrei Băleanu, Sergiu Fărcăsanu - îl tratau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
continuat totuși, inclusiv deplasările ei la București, el plîngîndu-se, la 21 februarie 1882, că are "o cumplită nevralgie la cap". Dar ea tot insistă, inclusiv vorbind de căsătorie. Încît, la 28 februarie 1882, Eminescu îi scria acea tulburătoare scrisoare de refuz ("Bolnav, neavînd nici o poziție socială sigură prin care să-ți pot pregăti un trai modest și poate fericit alături de mine; sărac, precum știi că șunt, și avînd pururea grijă zilei de mîine, tu crezi că aș putea fi atît de
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
le reprezintă bărbații pe femei, modul cum își închipuie femeile că le văd bărbații etc. Este de fapt un joc de oglinzi, extrem de revelator. Și toate acestea, fără a ignora specificul literaturii, al cărei farmec constă, uneori, nu numai in refuzul clișeelor, ci și în utilizarea inteligență a acestora. Așa cum poate relansa discuția despre o carte, propunând un nou mod de-a o citi, Ioana Pârvulescu poate relansa - iată - si discuția despre literatura română, pe care o privește dintr-un unghi
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
P.N.T.C.D. aș reține partea de început, cea de incursiune în istoria partidului, în care se pun în evidență trăsăturile morale ale lui Iuliu Maniu, care nu s-a putut niciodată aclimatiza la complexul politic regățean și a suferit de țară refuzului de a accede (cînd a fost solicitat) la asumarea răspunderii politice în stat, altfel spus un refuz al acțiunii. Să citez: "Moralitatea lui este mai presus de îndoială - el a refuzat toată viața orice act moralmente suspect- dar aceasta moralitate
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
evidență trăsăturile morale ale lui Iuliu Maniu, care nu s-a putut niciodată aclimatiza la complexul politic regățean și a suferit de țară refuzului de a accede (cînd a fost solicitat) la asumarea răspunderii politice în stat, altfel spus un refuz al acțiunii. Să citez: "Moralitatea lui este mai presus de îndoială - el a refuzat toată viața orice act moralmente suspect- dar aceasta moralitate a constat aproape întotdeauna în tăria de a nu face ceea ce făceau ceilalți, nu în curajul de
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
în România nu vor apărea și alte situații conflictuale de același tip. Iar cînd un singur guvern are la activ două mineriade, ce e mai important - că minerii n-au ajuns la București sau că în România există mișcări de refuz al reformei? Cînd aceste mișcări violente devin sursă de dispute politice, iarăși e greu să-și închipuie un observator de la distanță că România tocmai a izbutit să-și rezolve chestiunile care țin de funcționarea statului de drept, cum afirma o
Microscopul si ocheanul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18094_a_19419]
-
el și continuă lectură sau aruncă cartea din mână și se întoarce la viața lui veselă și lipsită de griji de dinainte. Lectură poeziei Angelei Marinescu este un fel de călugărire. Poeta nu acceptă compromisuri - ca să nu mai vorbim de refuzul ei de a face vreun gest de "cucerire" a cititorului. Singură ei preocupare este să "dea" mereu poezia la maximum. Răsucind cu un fel de sadism butonul de care depinde intensitatea trăirilor, ea ajunge la o intensitate paroxistica și continuă
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
publice față de scriitorii generației '80. Această, în pofida faptului că saizecistii aveau la data respectivă în jur de 30 de ani, cu 10-15 ani mai puțin decît au astăzi optzeciștii. Împrejurarea trebuie să ne dea de gîndit. Motivele acceptării sau ale refuzului sînt multiple: unul, sigur, este acela ca scriitorii nu mai sînt, în anii '90, persoane publice la fel de cunoscute cum erau în anii '60 sau '70. Nici macar toți profesorii de limbă română n-au auzit de Mircea Cărtărescu și compania. De
Pretul cărtii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17459_a_18784]
-
de sine: am convingerea că numai puțin administrată sau ădirijată cum se spune astăzi, din activitatea mea s-ar fi putut tăia câteva cariere academice și universitare". Cum se știe, acest final de raspuns explică dramă tăcută a marelui critic: refuzul de a i se acordă o carieră universitară și laurii Academiei. Arghezi răspunde spiritual: "Enormă ăntrebare! ăntr-adevăr, de ce-oi fi scriind, cum se cheamă? De ce m-am apucat de meseria asta, după ce m-am lăsat de altele, o grămadă
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
conștiință atotcuprinzătoare. Dacă există un asemenea cititor, fie și unul singur, merita să scrii. Dacă nu, nu. Principala caracteristică a personalității Monicăi Lovinescu o constituie nu ambiția de a impune un punct de vedere, ci luciditatea. Este vorba de un refuz al "beției de cuvinte" învățat de la tatăl său, care, la rândul lui, l-a învățat de la Titu Maiorescu. Lipsa de iluzii n-are, în acest caz, nici o legătură cu cinismul. În mod numai aparent paradoxal, lucida Monica Lovinescu este patetica
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
se pot lesne observa acum starea de zbatere a eului, suferind de singurătate și spleen, ănfrângerea elanului spre absolut, resemnarea: prăbușirea și putrezirea calului, moartea păsărilor, sufocarea ăngerului spânzurat de propriul hâr și lipsit de aerul respirării sau al zborului, refuzul de a privi prin hublou. După o tăcere editorială de șase ani, cu Epica magna (1978) și Operele imperfecte (1979), dar mai ales cu Noduri și semne (1982) atmosferă sumbră, dezesperată și ănspăimântată ajunge copleșitoare ăndurerând cu asupra de măsură
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
să coopereze: "Mi-a revenit sarcina că împreună cu Novicov să-l vizităm și să-l convingem să modifice anumite versuri. Altcineva s-ar fi temut să se ducă direct la Arghezi, probabil de a nu se alege numai cu un refuz categoric. Oamenii nu-l cunoșteau pe Tudor Arghezi destul de bine. Novicov, desigur, era specialist, fiind rus, și putea mai bine decât mine să explice de ce anumite versuri nu sunt destul de fidele textului original. Arghezi însă ne-a primit prietenește, și
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
Și, pe deasupra, sînt cu totul biografice, examenul critic lipsind cu totul. De abia anul trecut, în cartea dlui Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, în ultimul capitol aflăm cîteva observații menite să surprindă, obiectiv, asupra unor trăsături psihologice negative precum aceea a refuzului acțiunii și a asumării responsabilității înalte, o anume abulie, catastrofală totuși, pentru un om politic de primă mărime. E ceea ce reiese și din cartea de convorbiri a dlui Adrian Niculescu cu regretatul Emil Ghilezan, care a rămas neplăcut surprins de
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
februarie 1938, cînd, după demisia guvernului Goga-Cuza, regele, voind să-și instaleze propria să guvernare dictatoriala, l-a solicitat pe Maniu să intre în noul guvern de uniune națională ca ministru de stat fără portofoliu. Maniu, obidit, și-a exprimat refuzul în termeni foarte duri (ăMajestatea Voastră constituiți un guvern dictatorial, care nu este susținut decît de cîteva lichele din jurul Majestății Voastre"). Și, încredințat de rege că va desființa partidele politice, i-a răspuns ferm: ăMajestatea Voastră nu aveti dreptul să
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]