1,168 matches
-
este că redactorul "Republicei rumîne" împreună cu prezidentul Republicei de la Ploiești, apoi amicul d-lui Jules Allix și al melcilor simpatici, și poate chiar cei ce au benchetuit la cafeneaua Procope în {EminescuOpXII 428} sănătatea Republicei Române tocmai când se proclama regalitatea, toate elementele acestea pline de caracter și de-o sobră inteligență sunt pururea gata a arunca bagajul lor de idei republicano - democratice în apă... pentr-o pensioară reversibilă, pentr-un post binehrănitor, pentru vrouna din diferitele forme ale doftoriei întăritoare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
logică a retragerii precum o dădea lumea politică era cu totul alta. Daca d. Ion Brătianu ar fi avut materie indignabilă în sine, esploziunea ei n-ar fi întîrziat ani întregi. Din contra, era vorba de promisiunile făcute în schimbul recunoașterii regalității, promisiuni cărora d. C. A. Rosetti se opunea. D. Dumitru Brătianu sosește din Țarigrad și devine prezident de Consiliu, citind un program în care spune că în adevăr elementele Adunării sunt stricate și că "nu mai există om cinstit în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
muncii, o despărțire în clase, un serviciu al siguranței publice chiar. Fiindcă regina albinelor e sora tuturor celorlalte, precum și muma unui viitor popor de albine, a unui viitor roi, cugetătorul va vedea în calitatea cea întîi o analogie cu vechea regalitate, când monarhul era primus inter pares, în a doua calitate acea elementară putere de formațiune a statelor, patria potestas. Iată dar viața unui popor mic, care se petrece în cadrul unui stup, cu una sau două emigrațiuni pe an cari se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
această ordine de idei opoziția făcută de "Steaua Romîniei" până mai ieri, ori de "Presa", e asemenea reacțiune. Altădată însă reacțiunea înseamnă asemenea o contraacțiune, însă în senzul restabilirii unei stări de lucruri care a existat odată. Contele Chambord voiește regalitatea de drept divin precum ea a existat odată; ceea ce el voiește a avut odinioară trup, a fost concret. Centrul din Germania voiește restabilirea unor legi cari au existat odată și au fost desființate. Acest soi de reacțiune ni se impută
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
control, responsabilitatea adevărată în locul ascunderii după clapiști iresponsabili - toate acestea ar fi un progres pe lângă ceea ce se întîmplă astăzi, nu o reacțiune. Iată dar accepțiunea politică a cuvîntului: Tendența de a reintroduce o formă de guvernământ care-a existat odată: regalitatea de drept divin, imperiu ș. a. m. d. Dar orice tendență de reformă, chiar aceea care răsare cu necesitate din relele actualității, nu poate fi numită reacție decât în senzul mecanic, nu în cel politic al cuvântului. Dar la ce atâta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
merg încet. Austria, zice ziarul francez, ca preț al concesiunilor ce consimte dânsa să le facă în această cestiune, cere ca România să adereze pe față la alianța austro-germană. Se pare că la Berlin se promite în schimb prințului Carol regalitatea și un concurs puternic pentru organizarea militară a țării. [ 20 august 1880] ["FAȚĂ CU ȘTIRILE... Față cu știrile publicate de ziare străine despre ivirea de bande armate la marginele Dobrogei, foaia oficioasă din Strada Doamnei găsește de cuviință a desluși
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
putea să-l acuze pe Ștefan că i-a ucis oamenii și avea justificarea înlocuirii domnului Moldovei cu fratele său, Sigismund. S-ar putea ca aceste sfaturi să fi fost plăzmuite mai târziu, dar ele ne dezvăluie una din preocupările regalității polone de a ajunge la Dunăre și de a-i înfrunta cu mai mult succes pe turci acolo. Eșuând acest plan, în 1497, cancelarul Jan Zamoyski va încerca să-l realizeze, la sfârșitul secolului al XVI-lea, prin înscăunarea Movileștilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
el venituri, care să asigure crearea unei pături de funcționari, cu ajutorul căreia să guverneze vastul său imperiu. De aceea a împărțit territorial imperiul în ducate și comitate, la cârmuirea cărora și-a pus rudele sau apropiații săi. În asemenea condiții, regalitatea reprezenta o putere personală, imperiul era creația unui om, nu avea nici unitatea economică și nici unitatea etnică. Regele (împăratul) este șeful unui grup de oameni credincioși, pe care îi numește în fruntea ducatelor și comitatelor. Prin legături personale, Carol
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ducatele și comitatele se stabileau pe baza unui privilegiu acordat de împărat. Legătura de vasalitate era întărită și de faptul că suzeranul (împăratul) era „unsul lui Dumnezeu”. Aceste legături între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar la recomandarea împăratului (847), vasalii acestora. Serviciul militar nu mai este datorat regelui, ci stăpânului local. Se produce astfel o ruptură între rege și masa oamenilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să recunoască dreptul ducilor și comiților (principii teritoriali) de a stăpâni efectiv domeniile acordate lor de către împărați sau regi, domeniul regal restrângându-se la domeniul pe care îl stăpânea efectiv în L Ile de France. De la acest domeniu avea să înceapă lupta regalității pentru impunerea autorității sale asupra întregului teritoriu al Franței. În legătură cu formarea domeniului domnesc în Țările Române au fost formulate multe opinii, pe care le enumeră Ion Donat în cartea sa. Dimitrie Cantemir, care scrie primul despre domeniul domnesc din Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau imune, nu aveau nevoie de o nouă întărire, iar dacă i se acorda o nouă scutire, era absolut necesar să fie amintită imunitatea. Imunitatea înseamnă actul final care consfințește fărâmițarea feudală. E un act dat de o instituție superioară, regalitatea. Cine a acordat imunitate domeniilor boierești înaintea de realizarea întemeierii Moldovei ? Marile domenii, ca cele ale lui Oană vornicul, Oană Cupcici sau Șteful Cernătescul primesc și alte bunuri funciare și ar fi fost firesc să fie amintite scutirile acordate de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ridicat oficial problema neutralității Suediei. Iar actualul nostru suveran, Carol al XVI-lea Gustav, urcat pe tron anul trecut, în 1973, este un înflăcărat susținător al acestui statut de neutralitate... Medităm încă la o astfel de "lecție" de istorie despre regalitatea Suediei și ne continuăm plimbarea. Cele două ghide, Gertrud și Mariana, își cer scuze de prelungirea dialogului pe-o astfel de temă și ne invită într-un restaurant, la cină. S-a făcut, într-adevăr, ora 18. E momentul când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Codreanu cetire) care nu supără. Lui Theodor Codreanu îi plac hiperbolele, abundența, megalos-ul... Dacă l-a uimit o floare de... siminoc, el îți va descrie toată câmpia unde crește floarea, cu arborii, păsările, gâzele din preajmă și-ți va demonstra regalitatea siminocului în câmpie, comparându-l (și) cu stejarul. Vei rămâne "hipnotizat" și "vei crede" că siminocul e mai (...) decât stejarul! Codreanu, cu uluitoarele sale lecturi și cu abilitatea sa deosebită, poate să facă "trucul" și o creangă uscată de salcâm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2, Perechea regală, se comentează miraculosul și transcendența deviată a lumii lui Caragiale; nuanțarea ne pare mai curând politică și etică decât abisală. Tot aici apare și teoria că singurul produs național trainic e moftul, ca o consecință a unei regalități șubrede (!!), la punctul 3 se dezvoltă tema: Epopeea bufă a moftologiei românești. Ar fi, după unii, un homerism în oglindă, sau chiar, după alții, o tragedie inversată (Caragiale însuși se declara un "tragic"). Sunt dezvoltate și implicațiile existențialiste în opera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fie „vindecat” la vederea regelui și a reginei. Dacă m-am comparat cu un indian, un eschimos, mai înainte, trebuie adăugat că simt ca și un african, sunt fetișistă și cred că vederea regelui și a reginei (cu toate podoabele regalității și învestiturii divine pe ei) are o forță terapeutică imensă asupra celor bolnavi. Pentru că Andrei se simte din ce în ce mai rău, i-am propus să vină cu mine să-i vadă pe monarhi, diamante, safire, candelabre și ritualuri străvechi. Neavând frac, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Panie, nimicea hotărârea corpului leguitor. Nisipul pustiilor nu poate avea mai mare nestatornicie decât soarta acestei nefericite și totuși nobile nații. Puterea supremă a statului sau, bine zis, scaunul celui întîi dintre egali era mărul de ceartă între cei influenți. Regalitatea electivă i-a omorât politicește; aceasta și escesul libertății individuale. Dar a fi cetățan polon era un privilegiu. Cei mai mulți locuitori - misera plebs contribuens - nu însemna nimic. Poporul era sclavul unui milion de cetățeni poloni. Monarhia aceasta nu este de confundat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au fost supuși unei puternice presiuni din partea bisericii apusene, care considera sosit momentul favorabil pentru lichidarea schismei răsăritene și pentru restaurarea unității creștine sub egida papalității 10. Cu sprijinul cavalerilor teutoni sau al cadrelor ecleziastice proprii, după izgonirea celor dintâi, regalitatea ungară s-a străduit să integreze în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului și din aria sa de hegemonie. Din nord ca și din sud, cruciata își reverbera consecințele și asupra romanității răsăritene, sudși nord-dunărene. Când
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în structurile bisericii catolice populația de rit răsăritean din cuprinsul regatului și din aria sa de hegemonie. Din nord ca și din sud, cruciata își reverbera consecințele și asupra romanității răsăritene, sudși nord-dunărene. Când, după marea invazie mongolă din 1241, regalitatea ungară a făcut apel la un alt detașament al cruciatei - călugării-cavaleri ioaniți -, instalați la sud de Carpați, legătura acestei inițiative cu Imperiul Latin e evidențiată de regele Bela IV, care afirma că unul dintre rosturile prezenței ioaniților pe teritoriul regatului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
chestiunii merită să fie dezbătut. După cum s-a văzut, dintre cele două căpetenii, Jonas era văzut ca major in Regibus Comanorum (de către Alberic) și „le grant roy de Commains“ (de către Joinville). Expresia desemnează, fără îndoială, o ierarhie în rândul micilor regalități cumane, despre care știm astăzi atât de puține lucruri concrete. Foarte probabil că Jonas era rege peste ceilalți regi cumani din zonă, conducând o uniune de triburi mai consistentă decât Soronius, care, deși rege și el, îi era inferior ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acest sens constituindu-l înființarea la 1228 a Episcopiei Cumanilor -, nu ar fi fost posibile fără ca în proiectul de convertire a cumanilor să nu se fi implicat și Regatul ungar 36. La o distanță de peste o sută de ani, interesul regalității maghiare pentru „coridorul“ care asigura legătura dintre Curbura Carpaților și Gurile Dunării se va reflecta - alături de incursiunile militare în spațiul de putere mongol - și în sprijinul acordat Papalității în crearea Episcopiei Milcoviei, aceasta din urmă nimic altceva decât o replică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
zecimea Bisericii catolice. Puterea centrală a solicitat acestui grup social, în schimbul condiției juridice de care beneficia, taxe substanțiale și servicii - construirea, pe socoteala comunității evreiești, de fortificații urbane etc. Ca să dea satisfacție forțelor sociale recalcitrante sau animată de propriile ambiții, regalitatea a întreprins uneori acțiuni în defavoarea respectivei categorii de supuși - a dispus să fie anulate dobânzile, nu însă și datoriile, pe care creștinii trebuiau să le ramburseze creditorilor, a procedat periodic la confiscări de averi și la expulzarea familiilor de evrei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au fost dezvoltate în cronica lui Cosma de Praga și s-au bucurat, datorită acesteia, de o largă audiență socială. Pe la anul 1165 era consemnat termenul de Corona Bohemiae, aproximativ în același timp cu Franța, Anglia și Ungaria. Odată cu instituirea regalității, numelui de terra Bohemiae i s-a alăturat cel oficial de Regnum Bohemiae 41. Colonizarea germană a condus la trecerea termenilor politici pe plan secund și la supralicitarea aspectelor etnice și lingvistice; cehii au început să se considere națiune sfântă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
perioadă lungă, de mai bine de 1000 de ani, vom căuta să sintetizăm astfel încât să nu pierdem din vedere obiectivul ce ni l-am propus. Prima perioadă în jurul căreia vom discuta este mărginită de istoria veche romană și până la abolirea regalității romane. Este o perioadă în care populațiile autohtone trec de la statutul de crescători de animale la cel de agricultori. ,,Agricultura 70 a rămas principalul mijloc de dobândire a celor necesare existenței,în toate comunitățile Italiei..."71. Din cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
din resurse proprii, a apărut de timpuriu un al doilea etalon de schimb, cuprul 87. Latinii, săraci în cupru, desemnau însăși evaluarea cu termenul ,,arămire"88. A doua etapă de analiză pe care o propune Mommsen este cuprinsă între abolirea regalității romane și până la unificarea Italiei. ,,În economia națională agricultura a rămas, ca și înainte, temelia socială și politică a comunității romane, ca și a noului stat italic. Țăranii romani constituiau atât adunarea poporului cât și armata; ceea ce câștigaseră cu sabia
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
aici!...El , pilda tuturor s-a prăbușit!" Tragedia lui Shakespeare subliniază condiția ontologică a umanității bazată pe un paradox: înțelepciunea trebuie să îmbrace haina nebuniei pentru a elimina din scenă uzurpatorii de orice factură sunt ei. Pe de altă parte, regalitatea a fost supusă, din timpuri mitice, unui joc al hazardului, între incest, violențe de tot felul, certuri, invidie, ură pe de o parte, și vigoare, stabilitate, seninătate, pe de altă parte. Regalitatea, cel puțin la sfârșitul feudalismului, rămăsese structurată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]