1,126 matches
-
Portugheză. Și deși Don Carlos izbutește să depășească momentul critic, se poate spune că ultimatumul a fost lovitura decisivă dată monarhiei. Căci anul 1890 înseamnă trezirea conștiinței și a orgoliului național portughez; iar aceste forțe cresc și se organizează împotriva regalității. Don Carlos mărturisea mai târziu că aparține "unei monarhii fără monarhiști". Într-adevăr, așa zisele partide de guvernământ erau monarhiste numai când li se încredința puterea. În opoziție, pentru a crea cu orice chip greutăți guvernului, fraternizau cu revoluționarii. Asprele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Antonio Maria da Silva; fiecare, însă voia să pună altceva în loc. Partizanii diferitelor grupări politice care colaboraseră la revoluția din 28 mai, nădăjduiau că vor putea orienta dictatura militară în conformitate cu programele lor respective. Monarhiștii întrevedeau în revoluția militară restaurarea regalității. Republicanii așteptau de la dictatura militară întărirea republicii și refacerea prestigiului regimului. Democrații sinceri sperau într-o normalizare a vieții politice și o purificare a sistemului parlamentar. Când fiecare a înțeles că dictatura militară intenționează să păstreze, puterea exclusiv în mâinile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu-și puteau imagina viața în viitorul care începea și credeau că sfârșitul Imperiului Roman însemna sfârșitul, civilizației sale și că după asta nu putea urma decât apusul lumii". Același lucru s-a întîmplat când turcii au cucerit Constantinopolul, când regalitatea a biruit nobilimea, când s-a pus capăt sclavajului; contemporanii au crezut în prăbușirea lumii. "Și, de fapt, lumea se prăbușea; nu lumea exterioară - oamenii și planeta - ci lumea iluziilor noastre, a dorințelor noastre a intereselor, egoismelor, obiceiurilor, sentimentelor, pozițiilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ramură dinastică... O bună parte dintre monarhiști s-au încadrat treptat regimului salazarian, fără să renunțe totuși la idealul lor politic ; socotesc, însă, că o restaurare nu e oportună, atât din cauza împrejurărilor externe, cât și pentru simplul motiv că ideia regalității încă n-a fost acceptată de totalitatea elementelor responsabile portugheze. Este, după cum vedem, triumful tacticei integraliste, care, înainte de toate, refuza o restaurare pripită și o monarhie improvizată. Cum însă monarhiștii regăsesc în ideile șt realizările lui Salazar cam aceleași concepții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
său exprima curaj și hotărâre, iar în ochi îi strălucea lumina unei inteligențe ascuțite. Era un om impunător, cu gesturi energice, dar controlate, și părea cât se poate de conștient de propriul rol, pe care-l interpreta cu o autentică regalitate. Renunțând la poziția avantajoasă pe care i-o oferea faptul că se găsea încă pe cal, romanul sări jos cu ușurință și întinse mâna. îți aduc salutul lui și pe cel al lui Favius Etius, comandantul meu. — Ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
semnele vremurilor! Dacă el nu ar fi avut mamă burgundă, cu ușurință Gundovek i-ar fi putut părea, îmbrăcat cum era acum, caricatura grotescă a unui roman în togă din vremuri apuse. Trebuia să-i recunoască, în schimb, o anumită regalitate naturală; mai mult, nu-i putea nega, în ciuda lipsei de instruire, o capacitate de înțelegere și o vioiciune a minții demne de un mare rege. Când îl întrebă care era motivul pentru care îl chemase, Gundovek îl cercetă, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
epoci de amară obscuritate și anonimat, ca să ceară și să se bucure (așa cum oamenii se bucură acum de lucruri) de un nume, de o demnitate a persoanei, de o viață ca cea care aparținea În trecut numai celor Înstăriți, nobililor, regalității sau zeilor din mituri. Și acest salt, ca toate marile mișcări de acest fel, a adus nenorocire și disperare, succesele lui nu sunt limpezi, dar durerea ce-o naște În sufletul multora este incalculabilă, mai toate formele de existență personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vara, aerul era ca niște lături calde. Fierbințeala de foc a nopții te face să asuzi, dar nu te încălzește. Străzile sunt toate un carnaval și o hărmălaie. Londra e plină de baricade și drapele. Nu se vorbește decât despre regalitate și scandaluri. E sezonul în care sunt omorâte și curvele. Curvele au pătruns de curând în cartierul meu. Nu știu cine sau ce le-a adus aici, dar iată-le: salutare, fetelor, și bun venit. Stau una câte una, câte două sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în care dormea mama mea. Aici a murit. Pe pat, un alt pat, îmbrăcată cu mătase de un verde țipător - mătasea oamenilor, nu a viermilor, părând umedă, cu pete lucioase, ca morganicele băltoace de pe macadamul fierbinte - era toată înveșmântată în regalitatea capotului. Nu mi-a aruncat nici o privire, Vron. Pătrunsă de gravitatea momentului, se adresă oglinzii mari de pe peretele din față. În opinia mea, imperfecta oglindă nu oferea decât o imagine cenușie a norișorilor învolburați. Dar pentru Vron oglinda nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Își petrecu o săptămînă cioplind un cuțit pentru deschis scrisori cu care se gîndea să-l onoreze pe Jorge. În ziua petrecerii, doña Yvonne stărui să-și Însoțească fiul pînă la poarta casei familiei Aldaya. Voia să simtă mirosul de regalitate și să aspire gloria de a-și vedea odrasla cucerind porți ce, În curînd, aveau să i se deschidă și ei. CÎnd sosi ceasul să-și Îmbrace grotescul costum de marinar, Francisco Javier descoperi că Îi era mic. Yvonne hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pentru demersul noastru, romantismul este important în special deoarece creează terenul propice pentru îmbogățirea teoriei conceptului de urât: Friedrich Schlegel, Jean Paul, Lessing, Victor Hugo sunt scriitori și teoreticieni care și-au exprimat punctul de vedere asupra acestui concept. Dar regalitatea unui alt concept inrudit se produce acum: grotescul. Dupa Jean Paul, diavolul este, după el, “umbra lumii care ajută în a face lumina mai strălucitoare”, iar anihilarea lumii finite prin umor se poate produce numai întrucât umorul avansează către “ideea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi, dar nici pe jumătate atât de largi ca șalvarii ienicerilor, strânși la mijloc cu o centură largă, din mătase roșie. Era un roșu purpuriu, semn al puterii și al regalității. În partea de sus nu avea decât o bluză groasă, de bumbac alb, croită Într-un stil mai degrabă asiatic, Închisă oblic, fireturi subțiri și aurii. Se vedea cu ușurință că nu avea asupra lui nici o armă, fie ea ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe care o socotea a ei proprie și dorea totuși nimicirea ei. Ea știa prin ce muncă statornică alcătuise domnia ei voluptoasă acolo. Avea sentimentul unui drept al ei, pe care îl vedea oropsit de alte drepturi aparente. Își pierduse regalitatea amoroasă, dar cerea înapoi munca ei din dragoste. Dezastrul din ființa ei vroia să fie dezastrul a tot ce crease în jurul ci prin amor și ambiție. De când sfâșiase, la plecarea lui Mika-Le, dantela hainei de casă, sentimentul distrugerii crescuse, cuprinsese
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dori să se plece mai mult asupra acestei pagini de istorie să nu-l caute pe Malkom Khan În documentele epocii. Astăzi, ca și pe vremea lui Khayyam, Persia nu-și cunoaște conducătorii după nume, ci după titluri, „Soare al Regalității”, „Stâlp al credinței”, „Umbră a Sultanului”. Bărbatului care a avut onoarea să inaugureze era democrației i s-a acordat titlul cel mai prestigios dintre toate: Nizam al-Mulk. Derutantă Persie, așa de constantă În convulsiile sale, așa de egală cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost, În zilele care au urmat, atât de respectuoase precum o cer buna educație și o conviețuire democratică sănătoasă. Unele dintre ele ajunseră chiar să depășească limitele celei mai ofensive grosolănii, cum ar fi, de exemplu să spună, vorbind despre regalitate, că nu erau dispuși să Întrețină animale neproductive, nici să hrănească vitele cu cozonac. Toți oamenii cu bun simț au fost de acord În a considera astfel de vorbe nu numai inadmisibile, dar și de neiertat. Ar fi fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
expediții împotriva altor populații (1Sam 30). Saul, dimpotrivă, era fiul unui mare proprietar de teren (1Sam 9,1-3). Nu avea o armată de profesie și acest lucru era un dezavantaj atât în lupta împotriva filistenilor, cât și în cursa către regalitate. Al treilea, la aceste prime motive destul de clare, se adaugă un element intern. Din cauza presiunii externe sau din alte motive, un trib se impune asupra celorlalte. „Conducătorul” său devine și conducătorul celorlalte triburi. Cu David, tribul lui Iuda dobândește o
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
anilor 750-720 î.C., are față de același Iehu o părere mult mai negativă decât autorul 2Rg 9-10. În Os 1,4, Dumnezeu proclamă într-un oracol: „Voi cere cont casei lui Iehu de sângele din Izreel și voi pune capăt regalității casei lui Israel”. Câmpia Izreel este locul unde Iehu l-a ucis pe Ioram, ultimul descendent al casei lui Omri, luând astfel în stăpânire puterea (2Rg 9,15-27). Acest asasinat e justificat pentru autorii 2Rg 9-10 datorită nelegiuirii regilor casei
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
David” (Mc 11,1-10, aici v. 10). Intrând în oraș, în mod voit el îl imita în felul acesta pe Solomon, fiul lui David, care cu o mie de ani înainte sa, stătea călare pe măgărușul regesc în momentul proclamării regalității sale (1Reg 1,32-40). O astfel de intrare răspundea unei vechi profeții care prevedea venirea unui rege umil (Zah 9,9). Nu numai gestul lui Isus evocă speranțele fiului lui David care vine, dar și răspunsul mulțimii reflectă aceeași interpretare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îmbrăcat cu o pătură ca să aducă a haină regească, iar cineva a zărit o bucată de trestie aruncată pe drum și i-a dat-o ca sceptru. Și când, ca într-o farsă de teatru, i s-au încredințat însemnele regalității și a fost înțolit ca un rege, câțiva tineri, purtând pe spate nuiele asemenea lăncierilor, stăteau de o parte și de alta ca gărzi de corp. Apoi, alții se apropiau de el, unii făcându-se că-l salută, alții că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și o priveam cu alți ochi decât de obicei pe Ada, care urma să ne fie regină. Ea se și îmbrăcase într-o fustiță indigo și o bluză de-un mov mai întunecat. Urma s-o împodobim cu toate atributele regalității. Mai întîi însă, din pumnii Carminei, Ada și-a tras biletul cu locul unde avea să domnească. I-a căzut locul cel mai râvnit, curtea casei noastre. Când a citit biletul a început să țopăie între coastele lui Rolando atât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ale societății, fiind rezultatul procesului de unificare a formațiunilor prestatale din teritoriul de continuitate românească, aflate într-un anumit impact cu vecinii. Voievodatul Transilvaniei, instituție a populației românești, și-a păstrat mult timp (de la 1176 până la 1541) autonomia în fața tendințelor regalității ungare de a impune „principatul”. Secolul al XIV-lea înregistra accelerarea procesului de unificare a formațiunilor existente la sud și est de Carpați. Dobândirea existenței de sine stătătoare prin biruința lui Basarab I asupra regelui Carol Robert de Anjou la
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
poate fi tradusă fie cu „Yhwh domnește” sau „este rege”, fie cu „Yhwh a devenit rege”; ultima traducere ar putea fi o mărturie în favoarea existenței unei sărbători celebrate în fiecare an în ziua de Anul Nou, în care poporul confirma regalitatea lui Yhwh; această expresie putea fi o formulă liturgică, proclamată de popor în momentul culminant al celebrărilor. Înțeleasă în felul acesta, formula ridică diferite probleme, nu de natură gramaticală sau sintactică (din acest punct de vedere, ambele traduceri sunt corecte
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
îl voi consacra să fie poporul meu și-l voi binecuvânta”; în 2,30: „El nu a consacrat pe niciun alt popor și nicio altă națiune ca să celebreze sabatul în afară numai de Israel”; în 50,9b: „Aceasta este ziua regalității sfinte pentru tot Israelul pentru totdeauna, între toate celelalte popoare”. Din ultima frază provine titlul de šabbăt hammalkăh, „regina sabatului” (în ebraică termenul este feminin), și astăzi în uz în ritualul domestic. Respectarea sâmbetei valorează cât împlinirea tuturor celor-lalte porunci
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pare că de asta are nevoie patinajul artistic de astăzi", a spus Plușenko); a doua imagine a apărut pe internet, este digitală, și va fi, probabil uitată, chiar dacă se vor regăsi imaginile și numele său, căci sportul reprezintă, ca și regalitatea, un sistem perisabil, așa cum statuile sportivilor greci, rămân un elogiu al sportului, nu al persoanelor. -prima manifestare imediată a societății sportive ar fi comerțul; comerțul social al ideilor, al credințelor și al emoțiilor, mișcare socială, care a devenit extensibilă în
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
lui Atisias, șeful tribului Rèmes, și datează cu 100 de ani înainte de Hristos. în unele perioade ale istoriei, Reims a suplinit Parisul ca metropolă. în viziune catolică, el este un oraș sfânt și ocupă un loc de frunte în cronica regalității franceze. Reims și-a consolidat sacralitatea și renumele sub mai mulți regi, și ei cu bun renume la vremea lor: Philippe Auguste, Louis al XI- lea, Louis al XIII-lea, Louis al XIVlea, Louis al XV-lea, Louis al XVII
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]