771 matches
-
de complement direct: „Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis ...” (O. Paler, Viața ..., 13) Când propoziția este o atributivă, poziția cazuală a pronumelui relativ este determinată de raportul semantic dintre termenul regent și pronume. Dacă pronumele reia termenul regent, el stă în cazul nominativ: „...Poezia e un miracol care ne scoate din efemer și ne face să ne simțim eterni.” (M. Preda, Viața..., p.230) Dacă reprezintă un alt substantiv, pronumele stă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis ...” (O. Paler, Viața ..., 13) Când propoziția este o atributivă, poziția cazuală a pronumelui relativ este determinată de raportul semantic dintre termenul regent și pronume. Dacă pronumele reia termenul regent, el stă în cazul nominativ: „...Poezia e un miracol care ne scoate din efemer și ne face să ne simțim eterni.” (M. Preda, Viața..., p.230) Dacă reprezintă un alt substantiv, pronumele stă în cazul genitiv: „Dar pe drumul bătut
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
țap și două capre slabe și râioase ce dormeau pururea în tindă era toată averea Irinucăi.” (I.Creangă), „Ce-ți spun eu sunt pure speculații...” (M. Preda) Observații: În sintagme formate din substantive „cuantificatoare”: o parte, majoritatea etc. ca termen regent sub aspect strict structural, acordul în număr este determinat semantic, fiind impus de forma de plural a „subordonatului”: „O parte din tezaurele ultimei perioade a bronzului carpato-danubian trebuie să fi fost îngropate pe vremea invaziilor scite.” (V. Pârvan) 2. Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care fiecare din cei doi termeni sintactici le guvernează: opera lui Balzac și nu-i compatibilă cu concepția evoluției speciilor. De multe ori, de altfel, regentul este un simplu intermediar, o „punte” pentru introducerea semanticii subordonatului; e mai ales cazul „regentului” unor atribute realizate concret prin termeni lexicali cu plan semantic neutralizat: substantivul faptul, substantive care reiau subiectul sau pronume demonstrative prin care se evită repetarea substantivului-subiect: „Saint-Simon teoreticianul era urmașul lui Saint-Simon cel cu fumuri nobiliare.” (G.Călinescu), „Opoziția metodologică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apartenența regentului la categoriile gramaticale de gr. I (părți de vorbire) Regent: substantiv verb Funcția sint.: atribut complement iubirea copiilor a-și iubi copiii Regent: pronume adjectiv Funcția sint.: atribut complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent: verb cu sensul lexical ‘acțiune implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta de vorbă unul cu altul / cu cineva Regent: verb cu sensul lexical ‘situațional’ Funcția sint.: circumstanțial spațial, Fântâna se află/este lângă pădure
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
da ceva, cuiva 3. sensuri gramaticale (categoriale; categorii gramaticale de gr. II: diateza etc.) Regent: verb la diateza pasivă verb la diateză dinamică Funcție sint.: complement de agent complement indirect a fi lăudat de cineva a se folosi de stilou Regent: adjectiv/adverb la ‘intensitatea superioară’ Funcția sint.: complement comparativ, Este mai fricos decât un iepure. Aleargă mai repede decât un iepure. 4. planul semantic al determinantului Determinant: verb personal verb impersonal Funcție sint.: compl. direct subiect El începe a cânta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
OBIECTUALE)" Sunt expresia sintactică a unei compliniri semantice indispensabile verbului tranzitiv și, mai rar, unor interjecții sau adjective. Planul semantic al relației de dependență în care complementul își are originea se întemeiază pe un raport între conținutul lexical al termenului regent și conținutul lexical al termenului determinant, în relativă corespondență cu un raport lingvistic. Prin aceasta, complementele obiectuale sunt expresia lexical-sintactică a unei limite exterioare în desfășurarea acțiunii verbale. Sfera semantică a termenului regent și planul semantic al relației de dependență
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un raport între conținutul lexical al termenului regent și conținutul lexical al termenului determinant, în relativă corespondență cu un raport lingvistic. Prin aceasta, complementele obiectuale sunt expresia lexical-sintactică a unei limite exterioare în desfășurarea acțiunii verbale. Sfera semantică a termenului regent și planul semantic al relației de dependență determină modul concret de realizare a funcției de complement obiectual, care prezintă, în acest caz, două subtipuri: • complement direct • complement indirect Distincția dintre ele este marcată printr-un relativ izomorfism între planul semantic
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se menține în planul expresiei: complementul indirect implică prezența unei prepoziții sau situarea în cazul dativ: „El a vorbit despre zborurile cosmice.”, „Aceasta este o acțiune folositoare tuturor.”, „Nordul Bucovinei aparține de drept românilor.” COMPLEMENTUL DIRECTTC "COMPLEMENTUL DIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă): „Viață, nu mă părăsi în răsăritul acesta, privește fruntea mea de pe acum aurie.” (M. Isanos) „De aceea, am făcut și eu un praznic, după puterea mea, și am găsit de cuviință să te
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mă tem că eu încep să devin opera îmblânzitorilor.” (O. Paler) Există un număr, restrâns, de verbe cu dublă tranzitivitate (directă). Pentru întregirea câmpului lor semantico-sintactic, acestea cer două complemente directe. Fiecare fixează câte o limită desfășurării relației dintre verbul regent și celălalt complement: pe toți ș+ umanț Profesorul a ascultat declinarea ș- umanț Intră în această categorie mai multe verbe ilocutive: a anunța, a întreba, a ruga, a sfătui și „didactice”: a asculta, a examina, a învăța: „Mă rogi c-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
surâs și cu dulce cuvânt / rost să fac de semințe.” (L. Blaga) „Eu îl sfătuisem să aducă și un proiect de buget lunar, pe care să mi-l arate mie mai întâi...” (C. Petrescu) În legătură cu această sferă semantică a verbului regent, primul complement, al destinatarului acțiunii verbale, se realizează prin termeni trimițând spre un obiect animat din realitatea extralingvistică, de regulă, o ființă umană. Celălalt complement, expresie a conținutului actului locuțional, se realizează prin termeni (mai frecvent, prin propoziții) al căror
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un verb intranzitiv. În aceste enunțuri, limita acțiunii verbale, implicită în însăși sfera semantică a verbului, se exteriorizează, în mod redundant, printr-un complement intern; termenul lexical prin care se realizează are același radical sau este înrudit semantic cu verbul regent: „Vom visa un vis ferice / Îngâna-ne-vor c-un cânt Singuratece izvoare, / Blânda batere de vânt.” (M. Eminescu) „...O, păsări, veniți de departe, locul e cald - veniți și dormiți-vă somnul în dulcea orbită a dragostei noastre...” (A.E.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
filozof însemnează mare lucru.” (I. Iordan) • interjecții: „Am strigat ura! până când într-un nor de praf s-a pierdut departe trăsura domnească cu ale suitei.” (I.L. Caragiale) b. dezvoltat; se realizează prin construcții infinitivale relative, cu verbul a avea ca regent: „Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere.” (M. Eminescu) sau prin construcții gerunziale absolute : „...Porni cu pas repede în direcția în care văzuse dispărând tânăra pereche.” (M. Eliade) c. analitic: „Ai trăit vreodată tragedia de a nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
introduce în frază completiva directă nu se constituie în marcă distinctivă absolută. Identitatea specifică funcțional-sintactică a completivei directe rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență, determinat în mod esențial de natura regentului. COMPLEMENTUL INDIRECTTC "COMPLEMENTUL INDIRECT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă sau indirectă): „Gândindu-se la toate acestea, muierea lui Țugurlan se hotărî să-și facă ea vreme.” (M. Preda, Moromeții, 140) • expresii impersonale: „El tace - pentru că-i e frică de cuvinte.” (L. Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbului (expresiei, locuțiunii), prin care se reliefează (când se realizează prin pronume personale) sau se concretizează conținutul său semantic: „Puțin îi pasă lui Bocioacă de aceasta.” (I. Slavici, Mara, 264) În desfășurarea dinamicii general-particular, în întregirea câmpului semantico-sintactic al verbului regent, complementul indirect fixează, ca și cel direct, o limită exterioară acțiunii verbale. Aceasta rămâne singura, când verbul (locuțiunea verbală) se caracterizează prin tranzitivitate indirectă: "Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este / Cea ce poate să convie unei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, / De cum zâmbești, de cum te miști.” (M. Eminescu, I., 211) COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATETC "COMPLEMENTUL DE RECIPROCITATE" Dezvoltarea funcției de complement de reciprocitate este impusă - în constituirea și împlinirea câmpului semantico-sintactic deschis de termenul regent - de conținutul lexical al unor verbe care implică participarea a doi protagoniști în reciprocitate la desfășurarea acțiunii pe care o exprimă: Au stat de vorbă unul cu altul. sau de sensul gramatical al verbului dat de situarea lui la diateza
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un drum.” (I. Creangă, p. 110), dar și cu tranzitivitate indirectă: „Trebuie să avem încredere deplină unii în alții.” (Z.Stancu, Șatra, 192) • sau adjective: „Și de dragi unul altuia/ Ei din ochi se prăpădesc.” (M. Eminescu, I, 95) Verbul regent se află cel mai adesea la diateza reciprocă; complementul de reciprocitate este atunci prelungirea sintactică a sensului de reciprocitate marcat prin morfemul de diateză: „Câtva timp s-au privit unul pe altul, parcă fiecare ar fi așteptat să înceapă celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
strânge din umere, a se uita lung unul la altul și a zice...” (I. Creangă, 109) „Îmi pare că cineva îmi scutură zilele mele frumoase, ce n-au semănat niciodată una cu alta.” (A.E. Baconsky, 55) • prin flexiune; verbul regent impune celui de-al doilea pronume cazul dativ: „Fetele de la ghilit, care văzuse asta numa-și dau ghiont una alteia.” (I. Creangă, 43), „Capul meu nu-l vor purta / decât lăncile plopilor, care-n nopți de septembrie-și trec / unul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unul altuia luna.” (A.E. Baconsky, 53) Identitatea sintactică a complementului de reciprocitate este fixată de structura specifică a sintagmei prin care se realizează (când are structură dezvoltată: pron. neh. unul-nom.+prep.+altul-acuz./unul-nom.+altul-dativ), în împletire cu situarea verbului regent, cel mai adesea, la diateza reciprocă: s-au plictisit unul de/pe altul; s-au despărțit unul de altul; și-au luat rămas bun unul de la altul; și-au dat „bună ziua” unul altuia. COMPLEMENTUL COMPARATIV (DE COMPARAȚIE)TC "COMPLEMENTUL COMPARATIV
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
l-a iubit chiar mai mult decât pe Ioana.” Această a doua categorie de structuri în baza comparației dezvoltă conținutul funcției sintactice de complement comparativ, ca funcție autonomă, în sfera complementului, complinire semantică obligatorie în câmpul sintactic deschis de termenul regent. Complementul comparativ determină: • adjective: „Nu se temea. Curiozitatea era mai puternică decât frica.” (P. Sălcudeanu, 312), „Cuvântul uneori este prea sărac față de structura nervoasă, cu mult mai bogată și mai nuanțată...” (P. Sălcudeanu, 148), • adverbe: „Calea laptelui e-n vale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tău bălai / S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai / Mai mândră decât ele.” (M. Eminescu, I, 172) În comparația implicită, determinantul este doar un termen în raport cu care se afirmă sau se subliniază conținutul semantic al termenului regent concomitent cu înscrierea planului semantic global al întregii structuri într-o perspectivă specială - culturală, filozofică, etică etc.: „Ale noastre sunt flori la ureche pe lângă cele ce spune în cărți...” (I. Creangă, 16), „Lumea nu-i nici trecătoare, nici eternă decât
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mare și oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea?” (M. Eminescu, P.L., 25), „Față cu ceea ce s-a petrecut în dimineața aceea de vineri, toate celelalte «ântâmplări» pălesc definitiv.” COMPLEMENTUL DE AGENTTC "COMPLEMENTUL DE AGENT" Are ca regent: • verbe (locuțiuni verbale) tranzitive (cu tranzitivitate directă), la diateza pasivă: „«Geniu pustiu» a fost tipărit în ediția Minerva a „autorilor clasici” ca roman „inedit” de către d. I. Scurtu.” (G. Ibrăileanu, 141) „Își luaseră pâine cu ei și pălincă Și niște
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cunoașterii ambilor protagoniști ai actului lingvistic (subiectul vorbitor și interlocutorul său): „Mă așteptam de la o zi la alta să fiu ridicat de-acasă, sau toți împreună să fim arestați la redacție.” (M. Preda, Viața ..., 299) Când diateza pasivă a verbului regent se exprimă prin pronume reflexiv, complementul de agent rămâne, în general, nerealizat sintactic, interesul comunicării fiind concentrat asupra acțiunii verbale și a subiectului gramatical: „De câte ori era chemat la interogatoriu i se atrăgea atenția să scrie mai citeț.” (M. Eliade, 230
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
El mi-a dăruit un album Picasso. se caracterizează prin integritate și autonomie structural-sintactică și semantică. Dezvoltarea unui circumstanțial, ieri, de exemplu: El mi-a dăruit ieri un album Picasso. nu vine să împlinească semantic câmpul sintactic deschis de verbul regent a dărui (aceasta o fac cele două complemente-obiect; un album și mi), ci îl amplifică doar prin concretizare lexical-sintactică a unei coordonate temporale, descrisă în mod abstract, de timpul categorial al verbului: perfectul compus. Numai unele verbe (locuțiuni verbale) cer
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement predicativ, circumstanțial modal etc.), întreaga propoziție. În enunțul „Moș Leu îi hrănise mai mult cu răbdări, oricât de vrednici se dovediseră.” (E. Barbu, 113), circumstanțiala concesivă „oricât de vrednici se dovediseră” se raportează la întreg conținutul semantic al propoziției regente. Manifestarea relației de dependențtc "Manifestarea rela]iei de dependen]\" de la baza circumstanțialelor în planul expresieitc "de la baza circumstan]ialelor în planul expresiei" În dezvoltarea funcțiilor de complement-obiect și de agent, manifestarea relației de dependență în planul expresiei este orientată în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]