1,361 matches
-
libertatea. Margareta la- eliberat pe Arhiepiscopul Erlandsen din închisoare gândindu-se că va fi recunoscător, însă el a emis o interdicție în întreaga țară, încercând să o forțeze pe regină și pe Eric să renunțe la tron. În 1263, în calitate de regent al Danemarcei, regina i-a scris Papei Urban al IV-lea rugându-l să intervină în legătură cu Arhiepiscopul Erlandsen. După mai mulți ani, Papa a fost de acord cu mai multe elemente pe care regina le dorea. Urban a emis o
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
al III-lea în 1406, moștenitorul său, Iacob I, a fost prizonier în Anglia. Iacob a fost în cele din urmă eliberat și încoronat în 1424. În documentele oficiale din acea perioadă se face referire la el ca "moștenitor", iar regentul Robert Stewart, duce de Albany, a emis monede în nume propriu. Cu toate acestea, domnia lui Iacob este considerată ca începând din 1406, nu din 1424. Dacă se consideră a fi monarh, Margareta este prima regină din cadrul Insulelor Britanice.
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
cei mai mari proprietari de pământuri din imperiu. Ei au deținut poziții proeminente în perioada domniei Paleologilor. Mihail Kantakouzenos a fost numit guvernator al Moreei în 1308, iar fiul său, Ioan al VI-lea Kantakouzenos, a ajuns apoi "megas domestikos", regent și în cele din urmă împărat (1341-1354) înainte de a abdica și a se retrage la o mănăstire, după un război civil pierdut. Fiul cel mare al lui Ioan al VI-lea, Matei, a domnit, de asemenea, în calitate de prinț asociat la
Dinastia Cantacuzin () [Corola-website/Science/336914_a_338243]
-
convocarea Parlamentului, pentru data de 4 ianuarie 1926. Pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi, pentru acceptarea renunțării lui Carol și proclamarea lui Mihai ca moștenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale și pentru primirea Regenței. În calitate de regenți au fost desemnați Prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Legile au fost adoptate în unanimitate, ele fiind cunoscute ulterior, împreună, sub denumirea de "actul de la 4 ianuarie"; reprezentanții
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
față de regele Mihai I, la 7 iunie Iuliu Maniu și-a dat demisia din funcția de prim-ministru, Regența încredințând această funcție lui Gheorghe Gh. Mironescu, dar al cărui unic rol a fost facilitarea înscăunării lui Carol. La 8 iunie, regenții Miron Cristea și Constantin Sărățeanu au demisionat. În aceeași zi a fost convocat Parlamentul, care a abrogat legile din 4 ianuarie 1926, a atribuit lui Mihai, la inițiativa lui Mihail Manoilescu, titlul de "Mare Voievod de Alba Iulia", iar Carol
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
ai Ungariei, Albert al II-lea (1437-1439) și Vladislav I (1439-4144), au murit în campanile antiotomane. După moartea lui Vladislav al III-lea, nobilii maghiari au ales pe tron un rege-copil, Ladislau al V-lea Postumul, iar pentru funcția de regent pe aristocratul de origine română Iancu de Hunedoara, care urma să conducă regatul până la majoratul monarhului. Iancu de Hunedoara era fiul unui nobil mărunt, care se distinsese în luptele împotriva otomanilor. El a avansat treptat, ajungând general, guvernator militar al
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
erou de război și, din punct de vedere material, unul dintre cei mai mari proprietari funciari ai Ungariei. El și-a folosit averea personală și sprijinul primit din parte micii nobilimi pentru înfrângerea opoziției magnaților și alegerea în funcția de regent. Iancu de Hunedoara a format o armată de mercenari finanțată prin impunerea unei taxe nobililor, prima de acest fel din lume. El a reușit să înfrângă forțele otomane în Transilvania în 1442 și în Serbia în 1443, dar a fost
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
în Serbia în 1443, dar a fost înfrânt în Bătălia de la Varna un an mai târziu. În 1446, parlamentul maghiar l-a ales pe Iancu de Hunedoara (Hunyadi János) pentru funcția de guvernator (1446-1453) iar mai apoi pentru cea de regent (1453-1456) al Ungariei. În 1448, Iancu de Hunedoara a încercat să îi alunge pe otomani din Europa, dar a fost înfrânt în lupta de 3 zile de la Kosovo Polje. Poate cea mai mare victorie militară a lui Iancu de Hunedoara
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
de Hunedoara a murit la scurtă vreme după această victorie de ciumă bubonică. Unii dintre magnați se temeau de popularitatea lui Iancu și îl urau pentru taxele pe care le impusese. În plus, ei se temeau ca nu cumva fii regentului să îl îndepărteze de pe tron pe Ladislau. Magnații au uneltit să îi ucidă pe cei doi frați Corvin: i-a invitat la curtea regală, iar fratele cel mai în vârstă a fost executat. Matei Corvin a ajuns prizonier în Boemia
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
spiritul de rebeliune, cât și încăpățânarea pentru echitate. După o scurtă perioadă de doliu, mama lui l-a dus pe Mandela la palatul "Great Place" din Mqhekezweni, capitala provizorie a Thembuland, unde l-a încredințat tutelei lui "Chief" Jongintaba Dalindyebo, regentul tribului Thembu și rudă a sa. Nu avea să își vadă mama pentru mult timp, însă a fost tratat de Jongintaba și soția lui Noengland ca propriul lor copil, fiind crescut alături de fiul lor Justice și fiica Nomafu. Cum Mandela
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
Witwatersrand Native Labour Association, trăind printre mineri din diferite triburi; cum ea era un loc de popas pentru șefii tribali aflați în trecere, cu o ocazie a întâlnit-o chiar pe Mantsebo Moshweshwe, regina ținutului Basutoland. Către sfârșitul lui 1941, regentul Jongintaba l-a vizitat, iertându-l pe Mandela pentru că fugise. După ce s-a întors în Thembuland, regentul a mai trăit până în iarna lui 1942, Mandela și Justice ajungând cu o zi prea târziu pentru înmormântare. După ce a trecut examenul de
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
pentru șefii tribali aflați în trecere, cu o ocazie a întâlnit-o chiar pe Mantsebo Moshweshwe, regina ținutului Basutoland. Către sfârșitul lui 1941, regentul Jongintaba l-a vizitat, iertându-l pe Mandela pentru că fugise. După ce s-a întors în Thembuland, regentul a mai trăit până în iarna lui 1942, Mandela și Justice ajungând cu o zi prea târziu pentru înmormântare. După ce a trecut examenul de licență în 1943, Nelson Mandela s-a întors în Johannesburg pentru a urma ca avocat o carieră
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
cultural dinastic și în timpul Sasanizilor. După moartea lui Alexandru Macedon (323 î.Hr.) satrapii se adună la Babilon pentru împărțirea imperiului. Atropatul, stabilit definitiv în Media Mică (viitoare Atropatena) nu dorește să participe la această ședință. Imperiul a fost moștenit de regentul Perdiccas, ginerele lui Atropat. Perdiccas nu a reușit să salveze imperiul de dezmembrare și a murit în 321 î.Hr. Imperiul a fost împărțit a două oară însă Atropatena a rămas afără de acest proces. După acest eveniment Atropatena (Media Mică
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
Isabella era nerăbdătoare să-și viziteze țara natală după douăzeci și șapte ani de absență. Ea și-a convins soțul să călătorească pentru mai mult timp în Spania. Fiul lor cel mai mare, Ferdinand, Duce de Calabria a fost lăsat regent în timpul absenței. Călătorind pe uscat, cuplul regal a plecat spre Spania la 28 septembrie 1829. Pe drum, ei l-au vizitat pe Papa Pius al VIII-lea la Roma. La Grenoble, s-au întâlnit cu Ducesa de Berry, fericită să
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
fost conte de Flandra de la 1168 până la moarte. El a succedat tatălui său, Thierry de Alsacia. Filip de Alsacia a devenit oficial conte de Flandra în 1168. Însă practic el a guvernat din 1157, dat fiind că a activat ca regent și co-conte al tatălui său, Thierry de Alsacia, frecvent plecat în Țara Sfântă. Filip l-a înfrânt pe contele Floris al III-lea de Olanda și a pus capăt pirateriei. Floris a fost capturat la Bruges și a rămas în
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
Fiind bolnav de lepră și lipsit de copii, Balduin al IV-lea i-a oferit lui Filip regența asupra regatului, ca fiind cea mai apropiată rudă masculină aflată în acel loc la acel moment. Filip a refuzat atât titlul de regent cât și comanda armatei regale, spunând că se află acolo doar ca simplu pelerin. În schimb, Balduin l-a numit pe Raynaud de Châtillon, față de care Filip va acționa ca asistent. După cum menționează cronicarul Guillaume de Tyr, "aceasta fiind situația
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
(în limba maghiară: "Magyar Állam") a fost un stat efemer marionetă al Germaniei Naziste, format pe 16 octombrie 1944, după ce regentul Miklós Horthy a fost îndepărtat de la putere de naziștii maghiari.. Liderul partidului nazist maghiar - Partidul Crucilor cu Săgeți - Ferenc Szálasi s-a autoproclamat Liderul națiunii maghiare ("Nemzetvezető") în locul lui Horthy. Principalul obiectiv al noului stat a fost menținerea controlului naziștilor
Statul Maghiar () [Corola-website/Science/312065_a_313394]
-
și Gotha și a fost al șaselea copil al Prințului Heinrich al XIV-lea Reuss (1789-1867) și a Prințesei Adelheid Reuss de Ebersdorf (1800-1880). După decesul tatălui său, la 11 iulie 1867, a moștenit tronul principatului. În 1902 a devenit regent al celeilalte linii Reuss, din cauza disabilității fizice și mentale a Prințului Heinrich al XXIV-lea Reuss de Greiz (accidentat în copilărie). După decesul său, fiul său a continuat să fie regent până la abolirea monarhiei germane în 1918. La 6 februarie
Heinrich al XIV-lea, Prinț Reuss () [Corola-website/Science/337102_a_338431]
-
1867, a moștenit tronul principatului. În 1902 a devenit regent al celeilalte linii Reuss, din cauza disabilității fizice și mentale a Prințului Heinrich al XXIV-lea Reuss de Greiz (accidentat în copilărie). După decesul său, fiul său a continuat să fie regent până la abolirea monarhiei germane în 1918. La 6 februarie 1858, la Karlsruhe, Heinrich al XIV-ea s-a căsătorit cu Ducesa Agnes de Württemberg (1835-1886), copilul cel mic al Ducelui Eugen de Württemberg din a doua căsătorie cu Prințesa Helene de
Heinrich al XIV-lea, Prinț Reuss () [Corola-website/Science/337102_a_338431]
-
în 1676. Al doilea fiu s-a născut în 1674 și apoi o fiică în 1676 după care, printr-un acord mutual, au dormit în paturi separate. Singurul fiu al lui Flip care a supraviețuit, Philippe, mai târziu a ajuns regent al Franței în timpul minoratului lui Ludovic al XV-lea al Franței. Philippe s-a căsătorit cu Françoise Marie de Bourbon, fiica recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea cu metresa sa, Madame de Montespan. Liselotte s-a purtat ca o
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
sau Mechthild (1220 sau 1225 - 1288) a fost regină consort, soția regelui Abel al Danemarcei. Mai târziu s-a căsătorit cu Birger Jarl, regent al Suediei. Matilda a fost fiica Contelui Adolf IV de Holstein și a Heilwig de Lippe. La 25 aprilie 1237 s-a căsătorit cu Abel al Danemarcei la Schleswig. Căsătoria a fost aranjată pentru a forma o alianță între Holstein
Matilda de Holstein () [Corola-website/Science/337279_a_338608]
-
asigură moștenirea ducatului pentru următorul fiu, Eric. În același an ea a amanetat zonele Eider și Schlei din sudul Danemarcei fraților ei. A făcut un pact cu Jacob Erlandsen, arhiepiscop de Lund, apoi a rupt promisiunile mănăstirești prin casatoria cu regentul suedez Birger Jarl în 1261. După moartea lui Birger în 1266, s-a mutat la Kiel. În 1288, cu puțin timp înainte să moară, ea a dat teritoriile Eider și Schlei fraților ei. A fost nepopulară în Danemarca, unde a
Matilda de Holstein () [Corola-website/Science/337279_a_338608]
-
au fost trimiși în lagăre. Senatul de la Vaasa a revenit la Helsinki la 4 mai 1918, dar capitala se afla sub controlul Armatei Germane. Finlanda Albă devenise protectorat al Imperiului German. Generalul Rüdiger von der Goltz a fost denumit „adevăratul regent al Finlandei”. Nu s-au dus negocieri de pace și nu s-a semnat niciun armistițiu între Albi și Roșii, și nici vreun tratat oficial de pace care să pună capăt Războiului Civil Finlandez. Războiul Civil a fost o catastrofă
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
salute, în general erau puși sub arest. A fost profund conservatoare în punctele ei de vedere și ofensată de disoluția uniunii suedezo-norvegiene (1905), de victorile din alegerile electorale ale radicalilor, socialiștilor și liberalilor iar când fiul ei a fost temporar regent în 1912, l-a sfătuit în scrisori din Italia să nu fie prea intim cu guvernul ales. Regina Victoria a pierdut mare parte din popularitate în Suedia pentru atitudinea sa pro-germană. În timpul Primului Război Mondial a dat un cadou personal fiecărui suedez
Victoria de Baden () [Corola-website/Science/318132_a_319461]
-
semnat cu el un armistițiu, promițând amnistia pentru el si familia sa, un ajutor pentru zonele kurde lovite de foamete, și acordând zonei Barzan și altor zone kurde un grad de autonomie, fiind separate de guvernatoratul Mosulului. În iunie 1944 regentul Irakului, Abd al-Ilah l-a înlocuit pe Nuri Said cu Hamdi al Pachachi la conducerea guvernului, iar noul cabinet nu a aplicat clauzele acordului cu kurzii. La mijlocul anului 1945 Pachachi a respins cererile lui Barzani. În aceste împrejurări în august
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]