1,136 matches
-
trăirea spirituală și sentimentală a momentului constituie un apogeu care nu se poate povesti, ci doar simți într-o plenitudine sufletească unică și cu siguranță irepetabilă. Din păcate, realizarea spectacolelor wagneriene în momentul de față suferă mari distorsiuni și neîmpliniri regizorale. Deși vocile sunt superbe, unele regii, printr-o modernizare forțată și nici într-un caz în spiritul stilistic al lui Wagner, se îndepărtează în mod dureros de la mesajul lucrării respective. Cu toate acestea, sălile sunt arhipline, publicul așteaptă cu nerăbdare
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
toate acestea, sălile sunt arhipline, publicul așteaptă cu nerăbdare desfășurarea spectacolelor, din acea dorință și nevoie greu de stăvilit pentru muzica marelui compozitor german. Chiar dacă de multe ori spectatorii pleacă din sală nemulțumiți și cu un gust amar din cauza montărilor regizorale, ei trăiesc revelația întâlnirii cu mari voci wagneriene pe scena de la Bayreuth. În anul comemorativ 2013, la noi, la Opera Națională Română din București, evenimentul a fost marcat doar de două concerte cu integrala operei Tannhäuser, despre care am mai
Nevoia de Wagner by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3250_a_4575]
-
o zi/ în păhăruțul tău un dinte de țață balcanică)". Neîndoios, balcanismul reprezintă genul proxim al poeticii lui Marian Drăghici: o simțire ageră și dezabuzată, convulsionată de trupească atracție, dedicată irezistibilului concret, desfătată de pitoresc și învederînd o remarcabilă artă regizorală, a montării unui spectacol în spectacol (spectacolul verbului în Theatrum Mundi). Aidoma unei păsări de curte ce-ar vrea să-și ia zborul, misticismul, atît cît e, se prăbușește în contingent... Să mai adăugăm că, pe această generoasă nervură, autorul
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
un labirint și dai din fundătură în fundătură fără să găsești o ieșire într-un final. Eu speram să existe una, din acest motiv am stat și până la sfârșit, cu toate că deveneam din ce în ce mai conștientă că nici o rezolvare nu poate răscumpăra atrocitatea regizorală la care asistam. Principala hibă a filmului este, îți sare în ochi, scenariul. Atâtea lacune logice pe centimetru de peliculă găsești rar, și nu e vorba de detalii, ci de lucruri care schimbă progresia narativă a filmului. Ceea ce e cât
Topul dezastrelor cinematografice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11214_a_12539]
-
acele obiecte de artă autentică. În anii când Marin Iorda era directorul Teatrului Național din Craiova, s-a introdus, pentru prima oara în țară, o trăsura pe scenă, la montarea piesei, O scrisoare pierdută, din stagiunea 1951-1952. O veritabilă noutate regizorala, sub baghetă lui Traian Criveanu. Actorul Mircea Hadârcă, interpretul lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
muzicolog german Joerg Siepermann; alături de eminenți exegeți din țară ai muzicii enesciene, alături de muzicologi sosiți din diferitele centre muzicale din Germania, din Belgia și din Statele Unite, personal am avut bucuria de a fi prezentat o comunicare privind particularitățile diferitelor viziuni regizorale asupra relației dintre personajul titular al operei enesciene Oedipe și Sfinx. Imi permit a considera că la fel de importante ca lucrările simpozionului s-au dovedit a fi și discuțiile participanților. Celebrul Octuor pentru corzi - creație exemplară terminată de tânarul Enescu la
Prezențe enesciene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10971_a_12296]
-
un tărîm fermecat al singurătății, al prieteniei, al unei legături indisolubile. Vine sau nu vine Godot? A venit? Pînă cînd mai așteptăm? Cine sînt acești Vladimir și Estragon? Dar Pozzo? Dar Lucky? Dar noi... Silviu Purcărete construiește acest spectacol, atît regizoral, cît și scenografic, extrem de simplu, cum spuneam, de profund, de direct, ajungînd foarte repede la esență, la om, la uman, la vulnerabilități, la ratare, la spaimele pe care le alungăm în fantasmele visului. Spectacolul urmărește emoția inocenței celor doi, candoarea
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
piesa radiofonică, “redimensionată prin intermediul imaginii scenice la alt calibru” (pp. 12-13) devine mai penetrantă decât piesa scenică. Din acest motiv, s-a simțit nevoia realizării de spectacole concepute special pentru teatrul radiofonic, în care regizorii să-și poată exprima concepția regizorală, viziunea asupra textului prin mijloace specifice acestui gen de teatru. Așa se face că în această perioadă avem mai puține înregistrări de „teatru la microfon”, dar apar în schimb spectacole de „teatru radiofonic”. Acestea din urmă au fost adaptări ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o fac cel mai adesea persiflându-l. Un alt coregraf prezent în Festival, care a colaborat la trei piese, este Florin Fieroiu. Am putut urmări doar Casa de pe graniță, cu același Teatrul ,Radu Stanca" din Sibiu, în care, pe lângă gândirea regizorală a lui Tompa Gabor, contribuția coregrafului Florin Fieroiu este atât de marcantă încât, în final, e greu să mai spui ce aparține unuia și ce celuilalt. în fine, m-am bucurat să regăsesc între numele coregrafilor de dans contemporan și
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
inteligentă răsturnare de perspectivă. Protagonistul ce aparține și ordinii celeste și celei lumești este îngrețoșat de minunile care i se tot cer de către muritori, ca atribute ale naturii sale și semne ale puterii lui Dumnezeu. Îl lasă, apoi, perplex intervențiile regizorale pe care Pavel le face, abuziv, în desfășurătorul său existențial și în semantica religioasă desprinsă din el. Dacă acesta vrea credință cu forța, "o iubire organizată", sabia care să ușureze munca evanghelică, personajul fondator al noii religii caută, alege și
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
potolit, nu numai, cum am mai spus, din punctul de vedere al ritmului, ci și din cel al intensității sau concentrației de melodramă. "E (aparent) atît de prost încît reușește (în realitate) să fie bun" rămîne deviza fundamentală a concepției regizorale, dar accentul se mută asupra unor situații mai puțin neobișnuite. O lentă scădere de energie, motivată probabil și de vîrstă, ar spune gurile rele. Mai degrabă, o mai mare atenție la posibilitățile concrete ale vieții comune. Volver este, de altfel
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
consideră alții. Pentru maghiari (fie ei de stînga sau de dreapta), legătura dintre 1956 și 1989 e una indiscutabilă: regimul comunist a capitulat, din întîmplare sau nu, chiar pe 23 octombrie. Oricum ar fi, Producție colosală! merită efortul: unei sensibilități regizorale i se adaugă și prezența în distribuție a lui Jiri Menzel - deși episodică, ea rămîne în memoria cinefilului. încă un amănunt: o parte din filmări în România, în apropiere de Satu Mare. în alt registru, ceva mai informativ, nu trebuie să
Despre alta revolutie by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10162_a_11487]
-
însăși mai degrabă o parte a unui scenariu catastrofic produs la Hollywood. Pe măsură ce dimineața acelei zile fatidice se îndepărtează de noi, devenind parte a unei istorii ale cărei consecințe le simțim, încărcătura emoțională inițială își pierde din vigoare, iar ezitările regizorale dispar. Era, pînă la urmă, inevitabil ca, la un moment dat, o temă cu un asemenea potențial cinematografic să nu fie abordată. îndată după comemorarea a cinci ani de la atentate, cele două pelicule care tratează acest subiect au avut premiera
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
a castingului au beneficiat și de o perioadă de repetiții împreună cu dirijorul Daniel Jinga și pianistul corepetitor Iulian Ochescu, în final ei trebuind să-i convingă pe membrii echipei creative a spectacolului că se pot încadra perfect atât în viziunea regizorală, cât și în cea muzicală și coregrafică. Decizia finală a aparținut regizorului Răzvan Ioan Dincă, dirijorului Daniel Jinga și coregrafului Violeta Dincă. Acestora li se vor alătura în scurt timp și scenograful american Maruti Evans și designerul de costume Oana
Peste 250 de artiști s-au prezentat la castingul pentru ,,musicalul perfect” [Corola-blog/BlogPost/96585_a_97877]
-
a castingului au beneficiat și de o perioadă de repetiții împreună cu dirijorul Daniel Jinga și pianistul corepetitor Iulian Ochescu, în final ei trebuind să-i convingă pe membrii echipei creative a spectacolului că se pot încadra perfect atât în viziunea regizorală, cât și în cea muzicală și coregrafică. Decizia finală a aparținut regizorului Răzvan Ioan Dincă, dirijorului Daniel Jinga și coregrafului Violeta Dincă. Acestora li se vor alătura în scurt timp și scenograful american Maruti Evans și designerul de costume Oana
Peste 250 de artiști s-au prezentat la castingul pentru ,,musicalul perfect” [Corola-blog/BlogPost/96610_a_97902]
-
se bucure de moment. Din 12 februarie la cinema, comedia „Cum să fii singur și fericit” o readuce în rol principal pe Dakota Johnson, de această dată alături de Rebel Wilson, Alison Brie, Damon Wayans Jr. și Leslie Mann, sub îndrumarea regizorală a lui Christian Ditter. Dacă fetele se pot regăsi în comedia „Cum să fii singur și fericit”, băieții sigur vor vrea să vadă filmul Marvel „Deadpool”. Filmul spune povestea lui Wade Wilson, un fost soldat din Forțele Speciale, devenit mercenar
Weekend cu dragoste și zâmbete la cinema [Corola-blog/BlogPost/96747_a_98039]
-
severă diformitate, care încearcă cu ajutorul unui gigant să își găsească drumul spre mama de mult pierdută. Trofeul Little Dracula pentru Cel mai bun scurtmetraj internațional a revenit filmului We Together (R. Henry Kaplan, SUA) pentru “drumul foarte scurt dintre viziunea regizorală și realizarea filmului”, în timp ce Trofeul Vlădutz pentru Cel mai bun scurtmetraj românesc a mers către regizorul Radu Potcoavă pentru Mă cheamă Costin. O mențiune specială a fost acordată memorabilei animații despre presiunea de a le dezvălui părinților cine ești cu
Dracula Film Festival și-a desemnat câștigătorii [Corola-blog/BlogPost/96765_a_98057]
-
Kaufmann(născut în 1969), a căutat mult fața umană, ipostaza lui tandră, de o mare efectivitate față de Elsa, pe care o crede femeia cu care să-și împartă viața. Asta mi s-a părut un atuu al punctului de vedere regizoral, altminteri, singurul fluierat nițel în seara premierei. Scenografia sobră a lui Christian Schmidt, spectaculoasă și surprinzătoare, însă, în multe momente-cheie, rîul din final, cu pontonul acoperit de stuf, din care te aștepți să apară „lebăda”, luminile inspirate, un poem în
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
cu un fel de solemnitate statuară traversată de ceva misterios, indicibil. Ca în fața unei oglinzi invizibile a cine știe căror amintiri, Costache se privește pe sine și chipul său dobândește o sesizabilă transfigurare. Nu știu dacă actorul răspunde unei indicații regizorale sau își găsește singur starea și nici nu mă privește, însă efectul este considerabil. Nicio clipă Jurgiu nu lasă loc unui accent melo, prin natura sa, personajul său se refuză oricărei captări sentimentaloide. Povestea de familie are o anumită sobrietate
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
în care onorabilitatea câștigă teren. Jupân Dumitrache se ferește să vorbească urât în fața damelor, ca să nu le rușineze. Mahalagiii lui Caragiale nu scormonesc, oricum, prin gunoaie, nu fac parte din pegră. Ceea ce nu pot accepta, artistic vorbind, la noile viziuni regizorale este aruncarea una-două în caricatură a lumii caragialiene. De ce eroii din Scrisoarea lui Horațiu Mălăele erau toți umflați, la propriu, cu burți și funduri imense obținute prin montarea de uriașe perne pe trupurile chinuiților actori? Spre a ne spune ce
Însemnări despre anul cultural by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4048_a_5373]
-
fie bulevardier. Toate acestea au fost posibile pentru că Andrei Șerban n-a beneficiat de niciun fel de sprijin din partea breslei. Îi pot înțelege pe veteranii spectacolelor pe texte scrise de Dinu Săraru și Paul Everac. Pentru ei, a accepta viziunea regizorală a lui Andrei Șerban însemna un efort de re-inventare aproape imposibil. La fel și generația tânără de regizori, care abia aștepta să ia locul unui magistru incomod, pentru că era de neegalat. Iată, au rămas singuri de douăzeci de ani și
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
personajul, îl pregătește pentru a deveni eroul unei epopei, intervine pe alocuri când i se pare că acesta exagerează, jucând periculos de realist rolul încredințat. Ca în romanele postmoderne, personajul a dobândit autonomie, detașându-se încetul cu încetul de indicațiile regizorale și construindu-și propriul story. În mijlocul ignoranței și al sălbăticiei pe care Tarantino o revelează se află discuțiile de salon și alte două personaje remarcabile, Calvin care patronează un ținut al cărui nume conservă o notă melodioasă și soporifică, Candieland
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
regulament condiții egale pentru concurenți a fost evident, la secțiunea grup o asemenea ambiție ar fi fost imposibilă. Spectacolul produs de un teatru profesionist, Novocento, după Alessandro Barrico, venit de la Teatrul din Sfântu Gheorghe s-a remarcat prin expresivitatea desenului regizoral, prin complexitatea mijloacelor folosite și ar fi fost grozav dacă toate acestea ar fi contribuit la exprimarea unui text limpede. Cătălin Rotaru s-a prezentat cu un text propriu, Ultimul spectacol, unde a jucat rolul central, într-o regie colectivă
Încă un hop by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Imaginative/13552_a_14877]
-
fiica, paralizate de întâmplare, sunt în pragul morții. În piesa lui Blaga atmosfera de miracol și mister se instalează abia în tabloul al doilea. Peste sat trecuse ciuma, „bătrânele bocesc cu gesturi dintr-un ritual ancestral”. Poate că, în concepția regizorală a lui Dan Puric, tabloul ar fi însoțit sonor de bocetul pe nai al lui Zamfir. Acesta e momentul de ruptură, de trecere spre macabru. Rămasă singură, fără fii, mama „își trăiește tragedia lăuntrică”, înghenunchează pe mormântul lui Constandin, „ridică
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
blestemul e doar un pretext provocator. Dar ambele texte lasă să se înțeleagă că biserica osândea legenda învierii unui om de rând. În scena Învierii, așa cum e gândită de Blaga, se produc metamorfoze de un macabru grotesc greu de imaginat regizoral. Fratele își aduce sora, pe un cal fantastic, în noaptea când la biserica satului se prăznuia învierea lui Isus. Aici Blaga iese din scenariul baladesc, cu intenția de a-și insinua concepția ce subminează dogma. Simultaneitatea unor gesturi din ritualul
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]