178,650 matches
-
Rodica Zafiu Cu cît se cunosc mai multe despre varietatea limbilor, despre realitatea și diversitatea uzului, despre modurile diferite în care se exprimă conținuturi cognitive asemănătoare, cu atît e mai limpede că în lingvistică nu domină schemele simple și regulile absolute: dimpotrivă, spațiul fundamental este unul al interpretării, al interferențelor, al fenomenelor graduale. Impresia că structura limbii ar fi clară și perfect sistematică poate fi atribuită - istoric - unei anumite faze a structuralismului, cu iluziile și utopiile sale; atemporal, ea se
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
și cosmice, tocmai cu acele tehnologii, și încearcă să situeze aceste activități în contextul social și politic al Greciei arhaice”. Abordarea interdisciplinară a lui Hahn este una îndrăzneață în măsura în care autorul nu recurge la obișnuitele instrumente filologice și arheologico-istorice, angajate de regulă în studiul originilor filosofiei grecești, ci tocmai la un domeniu atât de îndepărtat precum e arhitectura și alte domenii conexe (istoria artei, istoria arhitecturii etc.). Dar de ce Hahn, atunci când caută originile filosofiei grecești, se ocupă tocmai de arhitecți, și nu
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
să-i asculte și să-i susțină pe cei ca Anaximandru, pe eleați, atomiști, sofiști, pe cei din Academie și din Lyceum, care-și propuneau să explice structura lumii naturale”. Arhitecții aveau nevoie de (și făceau recurs la) principii și reguli simple și clare, pe baza cărora ei puteau să rezolve problemele practice punctuale ce apăreau în procesul construcției templelor monumentale. Logica demersului lor era una derivată, ca să zic așa, din chiar logica naturii - altfel, clădirile pe care le înălțau s-
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
cu altul, toți vor să strîngă un ban, „la căpșuni”, fiindcă în România nu numai că nu pot pune ban pe ban, dar au și datorii pe care nu le pot stinge. Mulțimea asta, aparent informă, și-a stabilit niște reguli pe care le respectă. Nu știu cît de strict, dar de cînd trec pe lîngă ei, nu am văzut busculade și înghionteli. Și-au făcut liste, s-au organizat ei între ei, vorbesc unii cu alții, deși stau acolo la
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
fii să ignori avertismentele Occidentului, bazându-te doar pe șmecheria tradițională și pe experiența limitată a coruperii sau a “împrietenirii” cu unii funcționari de la Bruxelles ori din alte capitale europene. Dincolo de mizeria morală a unora dintre ei (vezi cazul Matser), regulile și instituțiile funcționează în cele din urmă. Să te consideri cu sacii în căruță și, simultan, să te îneci la mal, e, în sine, o performanță. N-am, însă, nici o bucurie că suntem amenințați cu trântirea ușii în nas. Motivul
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
de coaliție națională, a semnat tratatul minorităților, și asta, după aproape un an de tergiversări. Ca să revin de unde am plecat: chiar dacă dubla alegere a lui Cuza s-a dovedit cu noroc pentru noi, românii, grăbind procesul Unirii Principatelor, nesocotirea, ca regulă generală, a tratatelor internaționale pe care le semnăm, nu ne face cinste. Astfel de lucruri se cuvin amintite, fie și riscînd să tulburăm un pic spiritul sărbătorilor, pentru că ignorarea lor sistematică duce la repetarea unor greșeli istorice.
“Să-și vază de trebile ei, Europa” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13180_a_14505]
-
s-o fi omorât Anghelache? Nici eu nu știu”), dacă, prin urmare, cădeam de acord că ne găsim în fața unei „ghicitori”, a unei enigme literare concepute ca atare în deplină cunoștință de cauză, putem purcede să urmărim în ce măsură scriitorul respectă regulile jocului pe care le presupune orice întreprindere de acest gen. Prima dintre ele, cea mai importantă, o constituie ascunderea răspunsului (adevărului) în spatele unui număr cât mai mare de aparențe menite să-l deruteze și să-l împingă pe cititor pe
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
din urmă cu treizeci de ani? Și încă: are vreo semnificație faptul că polul respectiv era „învăluit într-o foiță de țigară” în condițiile în care nici un personaj din nuvelă nu fumează? Etc., etc. Un alt procedeu ce se circumscrie regulilor de construcție a enigmei literare la care apelează Caragiale constă în aglomerarea de fapte, acțiuni, întâmplări selectate astfel încât să edifice în mentalul lectorului o certitudine - delapidarea efectivă -, deviantă în raport cu adevărul ce se cere escamotat cu meșteșug. Autorul dezvoltă o minuțioasă
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
cititor comprehensiv și pertinent al începutului nuvelei lui Caragiale Inspecțiune; acolo i se ia ultimul văl de pe ochi și înțelege că este iremediabil și definitiv condamnat! Lăsând gluma la o parte, voi spune că autorul înțelege să respecte până la capăt regulile jocului de-a ghicitoarea, nelăsând nimic neelucidat. Există în text, drapat cu grijă sub aparențe anodine, un personaj ignorat aproape total de comentatori, care deține cheia actelor, deciziilor și mișcărilor sufletești ale lui Anghelache, inclusiv a enigmaticei sale sinucideri. Este
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
travaliul mult mai mare din spatele lor și gândirea producătoare pretențioasă. Dar Dan Lungu scrie și teatru, iar Nuntă la parter nu este primul lui text dramatic. Această scurtă piesă, în linia post-absurdului, ne înfățișează spațiul sumbru, închis și guvernat de reguli stricte al armatei. 9 soldați și cu sergentul 10 sunt captivii unui Big Brother fără chip, a cărui voce se ghicește în spatele unui difuzor ce transmite neîncetat un reportaj stupid despre succesul industriei polietilenei. Soldații sunt propriu-zis victimele (dar, mă
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
și de rețete. Toți folosim rețete. Dacă am gândi strict după mintea noastră - ce e drept, cei mai mulți oameni nici nu-și pun problema să gândească strict după mintea lor - dacă am avea fiecare drumul nostru și ne-am comporta după reguli proprii, nu s-ar mai înțelege nimeni cu nimeni și nu s-ar mai lega nimic. Cât am fi unii - zice-se ! - de nonconformiști sau de originali, partea fiecăruia de conformism e mult mai mare decât cea de originalitate, fiindcă
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
secolului XX, fascismul și comunismul, existența sau inexistența antisemitismului la nivelul elitelor intelectuale românești, relația dintre comunism și naționalism, scriitorii și Securitatea (poliția), revizuirea sistemului de valori și a canonului literar după căderea comunismului, relația dintre pornografie și cultură, problema regulilor în aparentul haos care caracterizează discursul literar și critic în postmodernitate, implicarea scriitorilor în viața politică, au fost intens dezbătute în anii din urmă în colocvii, simpozioane, au prilejuit intervenții polemice în presa culturală sau cotidiană ori în emisiuni de
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
a fost din multe puncte de vedere un gest inutil. Într-un sistem democratic partidele politice sunt structurile care intră în competiție unele cu altele și se înlocuiesc la conducerea statului periodic în urma unor alegeri care se desfășoară conform unor reguli unanim acceptate. Dar, spre a putea juca un rol efectiv și eficace atât în bătălia electorală, cât și în actul de guvernare, partidele trebuie să constituie cu adevărat structuri capabile să acționeze unitar, chiar dacă în interiorul lor există disensiuni, să elaboreze
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
obositoare și chiar enervantă. Firește, ar trebui mai întîi să definim ce înseamnă, de la caz la caz, “excesiv”. Este dificil, dar, din fericire, inutil. Cred că, în această privință, ne putem raporta liniștiți la bunul simț, la percepția colectivă, la regulile nescrise și acceptate (chiar dacă nu neapărat respectate!) de majoritatea membrilor unei comunități (căci, prin excelență relative la obiceiuri locale și chiar caracteristici etnice, toate cele de mai sus sînt percepute diferit de la un popor la altul, de la o regiune la
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
evidentă: dacă limbajul respectiv aparține unui personaj (care poate fi de joasă extracție, deci ar fi caraghios să vorbească academic) sau autorului însuși. Cum, însă, literatura modernă și mai ales cea postmodernă au spulberat distincția dintre personaje și autori (de regulă autorul este el însuși un personaj, declarat sau nu), cred că putem trece peste acest aspect fără să insistăm asupra lui. În al doilea rînd există ceva care s-ar putea numi “justificare contextuală”. Nu e vorba doar de subiecte
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
acord. Cu o singură precizare. Eu cred că orice personalitate este, prin definiție, neconvențională. După părerea mea, între concepte precum „personalitate” și „convenționalism” este o incompatibilitate logică. Dacă eu sînt sau nu o personalitate, mi-e imposibil să spun. De regulă, asta o hotărăsc ceilalți. În discuția de față, tu. - Ce crezi, în general, despre convenții? În viață, în artă, în literatură? - Încep printr-un truism: convențiile au existat și vor exista întotdeauna. Ele sînt caracteristice mai ales societăților dominate de
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
avangarde viitoare, de convenții viitoare. Nu spun nimic nou. Cred că problema e să facem o distincție clară între diferitele convenții și norme care coexistă la un moment dat. Ca să dau un exemplu banal, nu poți lua, pur și simplu, regulile pe care le aplici pentru a-l evalua pe Günther Grass și să le aplici atunci cînd te referi la romanele despre sex și violență. - Ai anticipat chiar următoarea întrebare pe care mă gîndisem să ți-o pun. Știu că
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
pentru că majoritatea subculturilor apar ca fenomene relativ izolate, la diferite nivele. - Ai putea să precizezi? - M-aș referi la unul dintre marii reformatori ai științei, italianul Basaglia, o personalitate de prestigiu. Premisa de la care pornește Basaglia este că da, în regulă, există diferite tipuri de subcultură, unele „intenționate”, altele „neintenționate” (aparținînd unor grupuri sociale care nu-și doresc să fie așa cum sînt: bolnavi, cu handicap psihic etc.). Iar Basaglia spune că, dacă încercăm să căutăm așa-numita „majoritate tăcută”, la care
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
toate televiziunile difuzează într-una filme. Dar contează și ce fel de filme... Rareori vezi la televizor filmele care rulează în sălile de cinema. Televiziunile abundă în filme comerciale, nu spun nici o noutate. Tot astfel, pe Internet nu găsești, de regulă, același tip de informații ca între coperțile unei cărți și viceversa. Dacă vrem ca tinerii să reînceapă să frecventeze bibliotecile, eu cred că ar fi suficient ca bibliotecile să-și diversifice oferta, să propună alternative (dacă tot am vorbit, pînă
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
vînătoare, pături groase și o bucată de pînză cerată pentru cort. Se aștepta la solitudine și la dovada abilității lui de a se descurca de unul singur. Dar cînd a ajuns pe podiș, a dat peste un chiolhan în toată regula. Vreo doisprezece oameni din Catalooch își făcuseră tabără în vîrful muntelui și se găseau acolo de o săptămînă și mai bine, huzurind în aerul pur al înălțimilor și gustînd libertatea de a fi departe de casă și de cămin. Inman
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
doar împrospătarea universului imaginar, pe care-l dorea adus la zi, adică în sincronie cu pulsul epocii mașiniste și ritmurile ei mecanice, în opoziție însă cu aceeași gramatică și logică nu de mult ironizate: “Creatorul nou a dărâmat deci și regulile cunoscute ale gramaticii. Imaginea nouă a creat și o construcție nouă. Și cât de admirabile imagini rezultă uneori din o greșeală de gramatică” - scria el într-un articol de referință, intitulat chiar Gramatică (în “Punct”, nr. 6-7, 1925). Jurând, atunci
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
ecuație între elemente cât mai îndepărtate între ele sau, zicea el, cât mai apropiate, căci contiguitatea metonimică putea face servicii similare celor ale metaforei. Micul moment futurist-dadaist-constructivist de la “75 H.P.” a fost, așadar, unul de exercițiu destructurant, de eliberare de reguli logice și gramaticale, de încurajare, pe acest teren degajat, a tuturor impulsurilor imaginației. În faza “integralistă”, a anilor 1924-1925, versurile sale (adunate mai târziu în placheta liliputană Invitație la bal - 1931) exploata, desigur, imagismul sub baghetă doctrinară “constructivistă”, de unde încercarea
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
ce alimentează ample versuri care pot trimite la Whitman și discipolii săi mai apropiați în timp. Brățara nopților (1929) îi prelungea, oarecum, itinerariile, uzând de tehnici similare, iar Plante și animale, tipărit în același an, nu va devia mult de la “regula” personală, căci, în poeme mai scurte de data aceasta, va uza larg de același imagism luxuriant, de culoare, acum, “franciscană”. Și nici când, după publicarea din nou amplelor desfășurări din Zodiac (1930) și înaintea celor, asemănătoare, din Petre Schlemihl (1932
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
Tudorel Urian Multă vreme nu am înțeles de ce se recomandă ca anumite jurnale să fie publicate după scurgerea unei perioade de timp (de regulă 10-50 de ani) de la trecerea în neființă a autorului. Eram convins că singura problemă discutabilă în legătură cu publicarea unui jurnal este cea legată de gradul său de autenticitate. Or, în cazul în care acesta ar fi fost publicat după moartea autorului
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
se observă prin intruziunile explicite și implicite ale naratorului, printr-o contaminare a contextului, a anturajului, în timp ce adeziunea se face simțită cel mai bine prin funcția emotivă a naratorului, exprimată adeseori prin folosirea cuvîntului “bietul”, referitor la un personaj - de regulă pozitiv - aflat în dificultate. Pentru a defini toate acestea cu un singur termen ne-am gîndit la cuvîntul “șăgălnicie”, care adună în el ceva din umor, ironie, glumă, dar și din ștrengărie, joacă și voie bună, fără să se identifice
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]