479 matches
-
rămîne axul central al mișcării, inspiră aceste puneri în practică: Avem cu toții același nume de român, care ne face pe toți frați și care face să tacă orice interes, stingînd orice ură. Deci pace vouă, libertate vouă!". Programul de la Islaz reinstaurează poporul suveran. Suveranitatea populară validează relațiile cu Poarta și cu Rusia. Poporul este izvorul legii; el se exprimă prin votul universal; miniștrii sînt responsabili în fața lui. Această suveranitate este justă. Concepția justiției răstoarnă orice arbitrarii! În favoarea unei căutări a înțelegerii
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
precum Top Gun. Top Gun reprezintă și o reproducere a codurilor conservatoare cinematografice, dar și ideologice de la Hollywood. Filmul utilizează convențiile genului romanțios pentru a-l valida pe Marevick ca prototip al bărbatului de succes. Într-un mod subtil, filmul reinstaurează relația de dragoste în care bărbatul domină. La început, Marevick se afla într-o poziție de subordonare față de Charlie; ea este profesoara lui, este licențiată în astrofizică și este o reprezentare a noii imagini de femeie cu autoritate care reprezintă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a se descrie pe ei înșiși. Este, de asemenea, și o vreme a apocalipsei pentru oamenii negri, o vreme cînd ar face bine să facă ceva ori vor plăti pentru asta. Sister Souljah cîntă despre " Soluția finală, sclavia s-a reinstaurat", povestindu-ne cum președintele abia a anunțat că el, vice-președintele Duke și Congresul tocmai au declarat reinstaurarea sclaviei din pricină că negrii nu au avansat tehnologic, rezultatele la testele pe teme educaționale susținute de aceștia sînt din ce în ce mai proaste, că o duc prea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
laptele din tub!/ Trăiască lipsa de palton,/ Trăiască bunul biscut,/ Trăiască și acel buton/ Atât de bine nimerit,/ Trăiască glorioasa cască! În fine, totul să trăiască!...". Întâlnirea cu neamul său de pinguini e punctul în care nostos-ul ar trebui să reinstaureze ordinea în lumea eroului picar, iar nostalgia și suferința provocate de ea să se evapore, însă: Pe gheața Golfului Terror/ Ofta, ofta Apolodor/ Iar tatăl, Apolodorel/ Și unchiul, Apolodorini/ Și neamurile și vecinii/ edeau grămadă lângă el/ Și-l îmbiau
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unde domnește anarhia, anume în sensul exact al cuvîntului: absența oricărei autorități, fie a unui om, fie a unui partid. Eroare. Dar prin mijlocirea acestei erori liderul, oricare ar fi el, își poate întări puterea în interior pe seama rivalilor săi, reinstaurînd ordinea în instituții și în procesul de producție. Acest succes îi permite să-și apropie masele, să le identifice cu lupta lui și să le ceară necesarele și cuvenitele sacrificii. Primul sacrificiu constă în a renunța la controlul puterii și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și orășenilor dreptul la moștenire. Un argument suplimentar invocat era și acela că pământul trebuie să fie al celor ce îl muncesc. Această concepție s-a mai atenuat în ultima vreme, dar nu a dispărut total. Astfel încât dacă redarea pământului reinstaurează sentimentul de mândrie familială față de proprietate și continuitate, ea contribuie și la o distanțare afectivă între frați și chiar între părinți și copii. Reîmproprietărirea schimbă semnificativ raporturile dintre părinți și descendenții lor și prin aceea că bătrânii vor recâștiga în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
A. E. Baconski, Ileana Mălăncioiu, Generația '60 este atașată curentului neomodernist, recunoscut drept curent de tranziție între două mari paradigme: modernismul și postmodernismul. Având șansa de a uza atât de uneltele modernității, cât și de cele ale începutului de postmodernitate, reinstaurând, totodată, ceea ce europenii promovează încă din modernitate, și anume afectul, s-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Se observă, în ultimul timp, o tendință recuperatoare a trecutului, o reconsiderare a valorilor acestuia, în spatele unei aparente deconstrucții care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
estetic. Cu timpul, acesta va dobândi o extensie, o pondere și o autonomie de-a dreptul uluitoare. Spre deosebire de criteriul social-ideologic care, în formula sa leninistă aplicată cu furie dogmatică în anii ""50, a făcut ravagii în cultura română, naționalul recunoscut, reinstaurat ca valoare, își asumă valoarea estetică, fără incompatibilități sau restricții"38. De asemenea, într-un proiect al Istoriei literaturii române, publicat în revista "Familia", în 1968, Ion Negoițescu propune o ierarhizare implicit canonică a literaturii, pe baza unui principiu estetic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Friedrich definește noua poezie, drept romantism deromantizat, acesta nemaidorindu-se un limbaj al sentimentelor, ci un limbaj fără obiect comunicabil 36. Generația '60 are șansa de a uza atât de uneltele modernității, cât și de cele ale începutului de postmodernitate, reinstaurând, totodată, ceea ce europenii promovează, încă din modernitate, și anume afectul 37. În general, neomodernismul însă păstrează, cultivă și promovează, în abundență, elementele consacrate ale modernității, cum este și normal, de altfel, din moment ce, cu excepția tradiționalismului, nu mai întâlnim o antinomie între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pentru că e fără sfârșit,/ I se spune zbor. (Zbor)"52. Zborul stănescian, transpus în literă de femeie. Țipătul neputinței omului de a cuprinde infinitul, de a descompune materialul, pentru a scoate la iveală spiritualul, de a dizolva prezentul, pentru a reinstaura trecutul primordial al lumii. Zborul devine, astfel, o cale exterioară de căutare a Luminii, așa cum Tăcerea devine o cale interioară. Iar "acest tip de idealism vitalist și nu raționalist, cred că este unul dintre elementele identitare ale poetei"53. Cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înfățișează ca o preoteasă a adevărurilor inaccesibile altora, nu vorbește sibilinic, ca să mărească impresia de profunzime. Reflectează și atât. Ideile din poezia interzisă a acesteia au o nuditate de statui antice"66. Firescul intervine și în celalte creații ale acesteia. Reinstaurând romantismul 67, care vine ca o gură de aer proaspăt în atâta ariditate conceptuală a ermetismului de tip modernist, Ana Blandiana deconstruiește orice rigiditate canonică a unui curent sau a altuia, aflându-se, mai curând, la limita între curente, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care mai amintește de libertatea vieții, instaurând, totodată, libertatea morții, înlocuiește cadrul protector al vârstei fericitei copilării, în care poeta dansa nestingherită în ploaie, țipând și jucându-se de-a și cu viața, cu cel al morții, în care țipătul reinstaurează, de fapt, tăcerea, el nefiind auzit de nimeni, pentru că se petrece în interior. Și cum infiltrația blagiană se simte pretutindeni, acest mare poet modernist promovând relația inedită care se stabilește între somn și moarte, marea trecere fiind, de fapt, laudă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sfârșitul (pedeapsa) se apropie? - iată așadar funcția cathartică a lecturii, cea mai eficace dintre toate. Viel alternează, În filmul său, jocul funambulesc cu realitatea previzibilă, așa cum Dostoievski contrabalansa umanul supus religiosului cu demonicul “care crede În dracu personal” și ambii reinstaurează realitatea, respectiv religiosul, doar desenând figura ajutătoare a presupunerii prin absurd, Încheiată În sânge. Numai că dacă la Dostoievski moartea este o pedeapsă, la Viel moartea este o lovitură de maestru, o anecdotă (recunoaște la un moment dat naratorul că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de Solon sau de Moise, chiar dacă întruchipează puterea instituțională, sacerdotală, omul providențial apare întotdeauna ca un luptător, ca un combatant. Fiind întotdeauna amenințat, aflat mereu la marginea prăpastiei, el refuză să se supună destinului. Pe de altă parte, fie că reinstaurează sau bulversează o ordine, fie că pune lucrurile în ordine sau anunță pe cel care va veni, personajul său se implică într-o realitate temporală ce stă sub semnul rupturii. Se afirmă și se definește în contextul prezentului imediat un
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
este evocat, timpul pierdut este în mod obligatoriu un timp regăsit. Suferința exilatului nu este altceva decît dorința reîntoarcerii. De asemenea, nu există evocare a unei fericiri dispărute care să nu ateste, în același timp, aspirația sa de a se reinstaura. De îndată ce este invocată amintirea pentru ca să risipească umbrele uitării, destinul se pune din nou în mișcare. Sacralizarea trecutului nu este niciodată foarte departe de anunțul profetic al renașterii sale; a deplînge zeii dispăruți nu este decît o modalitate dintre cele mai
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceasta ar fi însermnat moartea trupului, am fi obligați să credem că, dacă nu ar fi încălcat poruncile lui Dumnezeu, Adam ar fi fost nemuritor. Ar urma că, iertîndu-le fiilor lui Adam păcatul strămoșului lor, Dumnezeu ar fi trebuit să reinstaureze nemurirea pe pămînt. Dar se știe că raționamentul uman este neputincios atunci cînd este vorba despre zdruncinarea unor credințe prea solid înrădăcinate. Ar trebui deci să vedem dacă nu există o dovadă irefutabilă a erorii raționamentului teologic. Replica este dealtfel
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vorbind de manipulare nerușinată. Pentru asta s-a cerut chiar demisia ministrului Educației. Aceeași opoziție, ajunsă la putere, se sprijină pe cifrele oferite de program pentru a clama că "suntem pe drumul cel bun", ba chiar că "suntem pe cale să reinstaurăm autoritatea" (interviu cu Xavier Darcos, ministru delegat al învățământului școlar, în Aujourd'hui en France* de joi, 9 octombrie 2003). Signa a devenit mai mult un instrument în serviciul comunicării ministeriale decât unul de supraveghere și gestionare a crizelor. Mai
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
narativă [narrative schema]. Un CADRU general, în funcție de care se organizează NARAȚIUNEA. ¶Potrivit schemei narative canonice, după ce se deranjează o ordine anumită a lucrurilor, se stabilește un CONTRACT între REMITENT și SUBIECT pentru a crea o nouă ordine, sau a o reinstaura pe cea veche (MANIPULARE). Subiectul, care a fost calificat prin contract în raport cu axa de dorință, obligație, cunoaștere și/sau capacitate (COMPETENȚĂ), trece printr-un număr de ÎNCERCĂRI pentru a-și îndeplini partea sa din contract (PERFORMANȚĂ) și este răsplătit (sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și alte piese ale dramaturgului) acțiune, deznodământul coincide cu situația inițială, suntem în prezența unei "felii de viață". Acest final deosebește varianta franceză de piesă cu un conținut asemănător Nora de Henric Ibsen, care a revoluționat spiritele. Deznodământul este comic, reinstaurând adulterul tradițional. Semnificativ este faptul că pentru prima dată în universul artistic femeia pariziana este calificată că tip distinct. Dramaturgia a dat și alte tipuri ale femeii franceze moderne. Din această perioadă vom menționa L'Aventurière, 1848 de Augier, La
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
re-cunoașterea de sine și care, pe de altă parte, își asumă și o sarcină propriu-zis "teoretică", întrucât constituie dovada luării la cunoștință asupra sensului metafizicii. Și al doilea fapt este semnificativ pentru ceea ce discutăm acum. În termenii lui Heidegger, Kant reinstaurează fundamentul metafizicii. Fundamentul primar natura ca atare a omului (metafizica este o dispoziție naturală a sufletului omenesc) este problematizat și apoi așezat în cadre teoretice noi (este necesară întrebarea despre posibilitatea metafizicii-știință și rezultatul demersului pe care aceasta îl pune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
mitologiei universale, șarpele este un simbol ambivalent, încorsetând sau eliberând cunoașterea, plăsmuind sau distrugând lumea ancestrală. Categorii ale cunoașterii soarele, luna, pasărea, șarpele se deschid înțelegerii umane, printr-un exorcism al timpului, într-un spațiu sacru, recuperat ritualic, pentru a reinstaura ordinea cosmică primordială. CONCLUZII GENERALE Lucrarea " Poetica imaginii în creația populară din Bucovina" propune o analiză integrală a structurilor de semnificații specifice imaginarului colectiv, reprezentat sub forma a două ipostaze interdependente, imaginarul ritualic și imaginarul poetic. Creația populară, în temeiul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fast la Westminster Abbey. A fost urmat la conducerea republicii de fiul său Richard, forțat să demisioneze în 1659, punându-se astfel capăt republicii. În 1660 Carol al IIlea a fost invitat să se întoarcă din exil și s-a reinstaurat monarhia. Noul rege a preluat coroana printr-un gest simbolic. Pe 30 ianuarie 1661 - aceeași zi în care a fost executat Carol întâiul - corpul lui Oliver Cromwell a fost exhumat și a avut loc o condamnare post mortem. Astfel, corpul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
fost marcată de absolutismul monarhic, apoi la jumătatea secolului, printr-o mișcare radicală s-a renunțat total la conceptul de monarh, instaurând republica Commenwealth, iar la finalul secolului s-a optat pentru varianta de echilibru, moderată, în care monarhul era reinstaurat in postura de imagine conceptuală emblematică, dar cu puteri și atribuții limitate. De asemenea, comparând informațiile istorice furnizate de sursele oficiale, de cronicari recunoscuți, cu cele oferite de lucrările anonime, putem avea un alt punct de vedere al modului în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acest motiv era nevoie de un centru de greutate și de un arbitru în arena politică religioasă, care să prevină colapsul politic și socio-economic la care se expunea tot mult Europa Occidentală prin anarhia care domnea. Conducătorul care avea să reinstaureze stabilitatea internă și să impună o atitudine agresivă, expansionistă, în politica externă a regatului său a devenit activ pe scena politică în prima jumătate a secolului al XVII-lea. La începutul secolului al XVII-lea se naște Ludovic al XIV
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în religia creștină, pe care Constantin o îmbrățișase. Nefiind atras de doctrina creștină, s-a arătat interesat de vechile culte politeiste, păgâne. Când a devenit împăratul Imperiului Roman, a început să-și pună planul ambițios în practică: acela de a reinstaura păgânismul și de a scoate în afara legii, încetul cu încetul, religia creștină. Visul său însă nu a fost dus la bun sfârșit, deoarece Iulian a murit la numai doi ani după ce a devenit împărat. În scrierile apocrife sunt menționate ultimile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]