617 matches
-
Ghilgameș, cea mai importantă creație a religiei akkadiene. Nimic comparabil în grandoare, în tensiune dramatică, în efortul de a uni teogonia, cosmogonia și crearea omului, în literatura sumeriană. Enuma eliș povestește originile lumii pentru a-1 slăvi pe Marduk. În pofida reinterpretării lor, temele sunt vechi. Mai întâi, imaginea primordială a unei totalități acvatice nondiferențiate, în care se distinge prima pereche, Apsu și Tiamat. (Alte izvoare precizează că Tiamat reprezintă marea, și Apsu masa de apă dulce pe întinsul căreia plutește pământul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
templu și suveranii care dormeau îi aduceau ofrande. După anumite texte, regele era considerat, în timpul vieții sale, drept o încarnare a strămoșilor săi divinizați 4. 44. "Zeul care dispare" Originalitatea gândirii religioase "hittite"5 se lasă surprinsă mai ales din reinterpretarea câtorva mituri importante. O temă dintre cele mai notabile este aceea a "zeului care dispare", în versiunea cea mai cunoscută, protagonistul este Telipinu. Alte texte conferă acest rol tatălui 2 într-o frumoasă rugăciune, regina Puduhepas o identifică pe zeița
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
distruge radical o lume și o umanitate degenerate, pentru a le putea recrea, adică a le restitui integritatea inițială. Dar această cosmologie ciclică se dovedește a fi deja modificată în versiunile sumeriană și akkadiană. Redactorul povestirii biblice reia și prelungește reinterpretarea catastrofei diluviale: el o ridică la rangul unui episod al "istoriei sfinte". Iahve pedepsește stricarea omului și nu-i pare rău după victimele cataclismului (cum fac zeii în versiunea babiloniană: cf. Epopeea lui Ghilgameș, tabl. XI: 116-125,136-137). Importanța pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se angajează. Acest ritual, căruia nu i se găsește alt ecou în Vechiul Testament, a fost practicat până în vremea lui Ieremia. Mulți autori contestă că ar fi fost cunoscut din timpul patriarhilor. Desigur, sacrificiul este prezentat într-un context iahvist, dar reinterpretarea teologică n-a reușit să-i anuleze caracterul primitiv. În Facerea, un singur sacrificiu este descris în detaliu: acela al lui Isaac (22: 1-19). Domnul i-a cerut lui Avraam să-i aducă jertfă propriul său fiu în holocaust ('olah
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
promovarea lui Siva la rangul de Zeu Suprem al hinduismului nu poate fi explicată prin "originea" sa, fie ea anariană ori populară. E vorba de o creație căreia îi vom judeca originalitatea analizând dialectica religioasă indiană, așa cum apare ea în reinterpretarea și revalorizarea continuă a miturilor, a riturilor și a formelor divine. Capitolul IX INDIA ÎNAINTE DE GAUTAMA BUDDHA: DE LA SACRIFICIUL COSMIC LA SUPREMA IDENTITATE ĂTMAN-BRAHMAN 72. Morfologia ritualurilor vedice Cultul vedic nu cunoștea sanctuarul; riturile se efectuau fie în casa sacrificantului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
patra temă cosmogonică - despărțirea Cerului de Pământ sau disecția lui Vrtra de către Indra - acest mit se înrudește cu Purușasukta: e vorba de diviziunea violentă a unei "totalități", în vederea creării (sau a reînnoirii) lumii. Tema este arhaică și susceptibilă de surprinzătoare reinterpretări și aplicații. După cum am văzut (§ 68), actul demiurgic al lui Indra care fulgeră și-1 rupe în bucăți pe Dragonul primordial slujește drept model unor acțiuni atât de deosebite cum sunt zidirea unei case, ori un duel oratoric. Să cităm
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
descendente de alte forme de conștiință, de organele de simț etc. După Svetăsvatăra Up. (V, 1), în nepieri torul și infinitul Brahman se află, ascunse, cunoașterea (care asigură nemurirea) și ignoranța asimilată morții. Acest nou sistem de omologii implică o reinterpretare a vechii analogii dintre macrocosm și microcosm. De astă dată se pune problema pentru rsi, să înțeleagă "situația sa existențială", meditând asupra structurii paradoxale a lui Brahman. Reflecția se desfășoară pe două planuri paralele. Pe de o parte, se descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mitul lui Zagreus-Dionysos - care ne va reține mai jos - povestește moartea violentă a Zeului, ucis, sfâșiat și devorat de către Titani. Aceste aspecte multiple, dar complementare, ale lui Dionysos, sunt încă perceptibile în ritualurile sale publice, în ciuda inevitabilelor lor "purificări" și reinterpretări. 123. Arhaismul câtorva sărbători publice începând de la Pisistrate, se celebrau la Atena patru sărbători în cinstea lui Dionysos 7. "Dionysiile Câmpenești", care aveau loc în decembrie, erau sărbători rustice. Un cortegiu plimba în procesiune un falus de mari dimensiuni, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
social, politic, a prejudecăților de moment, a simpatiilor sau a antipatiilor și, probabil, nu ar fi la fel de interesantă dacă nu s-ar lăsa influențată de acești factori. Împrumută adesea stilul literaturii și alunecă în capcanele limbajului care permite interpretări și reinterpretări ce se pot prelungi aproape la infinit. Este uneori spirit protector al textelor sau al autorilor pe care îi aduce în discuție și, alteori, aruncă anatema asupra lor. Ca să rămânem în limitele metaforei inițiale, este și ea asemenea lui Mefistofel
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cei doi autori principali pentru această direcție sunt Ernesto Laclau și Chantal Mouffe (1985), autori care totuși nu prezintă o definiție clară a democrației radicale. Mai degrabă ei prezintă democrația radicală ca pe un demers care se sprijină pe o reinterpretare a marxismului și care își propune să se opună dominației noțiunii de democrație liberală. Deoarece Laclau și Mouffe folosesc un jargon destul de accentuat - cel puțin pentru cititorii nefamiliarizați cu opera celor doi autori -, considerăm că este necesar să rezumăm și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
al formelor de non-ficțiune, indiferent dacă sunt percepute ca fiind literare sau nu, urmează încă să fie făcut și există puține exemple care contextualizează jurnalismul literar american de tip premodern. O astfel de abordare, în realitate o reexaminare, sinteză și reinterpretare a ceea ce a precedat, va ajuta la identificarea jurnalismului literar narativ în cadrul unui context istoric mai mare. Precursorii formei moderne pot fi împărțiți în trei perioade istorice. Primele urme timpurii ale formei moderne pot fi găsite cel puțin din timpul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Pariziana, incitantă și ireductibila la o singură formulă critică, implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Plasarea în prim-planul analizei a unui personaj central al literaturii franceze din secolul al XIX-lea renovează interpretarea intrigii românești și a caracterului dintre actanții povestirii. Urmând tradiția franceză, prezentul studiu practică treceri frecvente de la literatura
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
identitate modernă, Pariziana este coerentă ca personaj literar, fiind o constantă a literaturii franceze, prezența în fiziologiile și românele secolului al XIX-lea. Că tip literar distinct, femeia pariziana devine un nucleu contagios, care implică redimensionări în câmpul estetic și reinterpretări în universul românesc. Din perspectiva fenomenologica, Pariziana este un eveniment, deoarece transcende stereotipul femeii tradiționale ca model novator de simțire, de gândire și de acțiune. Pariziana este artist în tot ce o înconjoară, acest personaj se esențializează că mitopo(i
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text, context și intertext. Analiza femeii pariziene ne-a oferit posibilitatea recitirii prozei franceze și reinterpretării personajului feminin dintr-o perspectivă nouă, descoperind aspecte inedite, sintetizatoare și integratoare ale subiectului în discuție. Identitatea complexă a personajului Parizienei se dezvăluie prin conjugarea mai multor profiluri și anume: a identității moderne, franceze, urbane, pariziene, feminine, teatrale. Printre aceste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
adopta acest punct de vedere, ar trebui să ajungem la concluzia că procedeul condensării nu duce decât la o extindere a sensurilor cuvintelor; reținerea dintr-o sintagmă sau dintr-un compus a unui singur element ar fi însoțită de o reinterpretare semantică a acestuia; ar fi vorba de același cuvânt, care a dezvoltat un nou sens, devenind polisemantic ori sporind complexitatea polisemiei sale, și care, eventual, și-a schimbat și categoria lexico-gramaticală. În concepția unuia dintre semanticienii germani contemporani de marcă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
folosindu-se de satiră, blufuri, provocări și violență. Scrierile și acțiunile lor conțineau o sentință executorie adresată realității. Răspândeau noi poetici radicale ale unor benzi desenate și afișe publicitare cunoscute. Deturnarea (détournement) practicată de situaționiști desemnează actul de distorsionare și reinterpretare a imaginilor, evenimentelor și situațiilor. Astfel, semnificația este redefinită, convenția este încălcată, iar discursul este recucerit. Acțiunile artistice critice sunt în primul rând puneri în scenă ale unui comportament opozițional, care scot în evidență alternativele la sistemul subordonării. Uneori este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
ultimii ani s-au format o multitudine de practici net hibride, între artă și activism. Pot fi observate următoarele proceduri subversiv-artistice, care capătă o nouă actualizare în rețea: camuflaj, supraidentificare, contrafacere și falsificare, afirmare subversivă, colaj/montaj, precum și diversiune și reinterpretare (détournement). Războiul împotriva structurilor de putere de pe Internet a reînceput. Traducere din limba germană de Cristian Cercel Ce putem învăța de la bloggeri (și din așa-zisul lor război cu jurnaliștii) Mădălina Cocea În așa-zisul război între bloggeri și jurnaliști
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
în actele sale de creație lingvistică nu este tehnică în mod istoric obiectivă a lingvistului, ci tot o tehnică interpretată. Iar interpretarea ei este cel mai adesea corectă, dar, în anumite cazuri, ea poate fi obiectiv "falsă": ea poate fi "reinterpretare" (prin analogie "eronată"). În principiu, normă se schimbă exclusiv prin aplicarea sistemului (real sau "reinterpretat"); sistemul, atît prin aplicarea tipului, cît și prin reinterpretarea sistemului însuși; iar tipul, doar prin reinterpretare (care poate fi motivată prin coprezența a doua sau
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cel mai adesea corectă, dar, în anumite cazuri, ea poate fi obiectiv "falsă": ea poate fi "reinterpretare" (prin analogie "eronată"). În principiu, normă se schimbă exclusiv prin aplicarea sistemului (real sau "reinterpretat"); sistemul, atît prin aplicarea tipului, cît și prin reinterpretarea sistemului însuși; iar tipul, doar prin reinterpretare (care poate fi motivată prin coprezența a doua sau a mai multor tipuri în aceeași limbă istorică sau prin interferență a doua limbi diferite). 7. Primatul istoriei. Putem deci confirmă teza noastră inițială
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cazuri, ea poate fi obiectiv "falsă": ea poate fi "reinterpretare" (prin analogie "eronată"). În principiu, normă se schimbă exclusiv prin aplicarea sistemului (real sau "reinterpretat"); sistemul, atît prin aplicarea tipului, cît și prin reinterpretarea sistemului însuși; iar tipul, doar prin reinterpretare (care poate fi motivată prin coprezența a doua sau a mai multor tipuri în aceeași limbă istorică sau prin interferență a doua limbi diferite). 7. Primatul istoriei. Putem deci confirmă teza noastră inițială: numai istoria poate corespunde ființei reale a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
uitat cu desăvârșire exemplul de „simplicitate și modestie al lui Lenin și Stalin, au uitat că modestia înfrumusețează pe un comunist și îl ajută să-și îndrepte la timp greșelile, daca nu se teme să le mărturisească cinstit și sincer”. Reinterpretarea doctrinei marxist-leniniste de către comuniștii iugoslavi, „preluarea teoriilor menșevice și buharinisto-troțkiste, de mult înfrânte și asvârlite în lada de gunoi a istoriei”, i-ar fi îndepărtat pe conducătorii de la Belgrad de „tradițiile internaționaliste ale Partidului Comunist Iugoslav.” Elementele sănătoase din partid
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
ori cu confesiunea noului venit, care tinde să-și povestească fapta așa cum s-a petrecut ea în realitate. În ritualul botezului intervine, în acel moment, "prostirea", fenomenul prin care un deținut mai versat îi oferă noului venit suport moral, prin reinterpretarea faptelor lui penale într-un mod liniștitor. Remușcările lui sînt repede înlocuite de justificări ale faptelor comise, "fabricate" în penitenciar, la care individul aderă deoarece îi oferă rațiuni deculpabilizante. Diminuarea gradului de vinovăție îi ușurează conștiința și îi modifică poziția
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
literatura preia concepte cu care operează, prin specificul ei, altă artă (muzica, pictura, filmul etc.), și, la rândul ei, literatura furnizează textul altor arte. Astfel, oratoriul Miorița (pentru trei soliști, cor și orchestră) al lui Anatol Vieru constituie o impresionantă reinterpretare a unei viziuni asupra vieții și a morții, identificabile în balada populară; o zguduitoare construcție sonoră ce configurează o meditație asupra condiției umane este opera Iona, a aceluiași Anatol Vieru, operă ce are punct de plecare drama omonimă a lui
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
dorim să subliniem este faptul că nimic din ceea ce reprezintă practică educațională tradițională nu trebuie anulat cu desăvârșire. Riscul de a promova nonvalori există atunci când se încearcă absolutizarea lucrurilor în ambele sensuri. În fond, modernitatea în educație se bazează pe reinterpretarea valorilor tradiționale și nu prin anularea acestora. O altă dificultate ridicată de analiza principiului fundamentării axiologice a schimbărilor educaționale este următoarea: "când putem afirma cu certitudine că o schimbare la nivel educațional este cu adevărat valoroasă?" și, lucru de asemenea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
actualizează în orice act de valorizare" (C-tin. Cucoș, 1996, p. 186), referențialul axiologic se construiește în timp, ca urmare a asimilării unor repere valorice și trebuie să fie o structură flexibilă care să permită acumularea de noi valori sau reinterpretarea altora. Importanța acestuia este dată și de faptul că schimbarea educațională capătă valoare și prin raportarea acesteia de către om/organizație la cadrul de referință valorică preexistent. De asemenea, competența axiologică necesită timp pentru formare. Ea vizează, în opinia aceluiași autor
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]