1,181 matches
-
i-a spus decanului că fac propagandă pentru Papă, ceea ce era evident un neadevăr. Nu-l pot suferi pe actualul Papă. Nu se potrivește deloc cu concepția mea despre un papă bun și autoritar. De fapt, mă opun destul de violent relativismului de care dă dovadă catolicismul modern. În orice caz, curajul fundamentalistului aceluia, un țărănoi ignorant și rasist, i-a împins pe ceilalți studenți ai mei să formeze un comitet care să-mi ceară să le dau note și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
face iluzoriul să fie real și realul să poată fi maleabil și accesibil precum iluzoriul... Nu este aceasta suprema realizare? Esența a tot ceea ce este nu se înscrie tot în categoria iluziilor? A fi înseamnă a simți și a înțelege relativismul concretului. Realitatea concretă ar fi un cadru împietrit, rigid și sec fără izvorul iluzoriului care poate depăși, crea și îmbunătăți ceea ce este deja. Tot ceea ce pare iluzoriu ar trebui să devină posibil, tot ceea ce pare real este aparent, nesemnificativ și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
memorialistice sintetizate în Tom Sandquist, op. cit). Oricum ar sta lucrurile (folclorul nu poate fi niciodată riguros verificat...), caracterul de paternitate internațională este vădit și, de altfel, programatic. Refuzînd, de la un punct încolo, „academiile cubiste și futuriste”, predicînd spontaneitatea pură, relativismul absolut, refuzul nietzschean al moralei, logicii și sentimentelor, virtuțile șocului și contrastului, nebunia purificatoare, haosul regenerator și coincidența contrariilor, Tzara a fost cel care i-a conferit Dadaismului adevărata identitate, chiar dacă nu a fost adevăratul său inițiator. Vinea/Tzara: duplex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al XX-lea: Războiul (în care ar intra deopotrivă estetismul „eroic”, aristocratizant al lui D’Annunzio, futurismul militarist al lui Marinetti ș.a.), Revoluția (cu mișcările avangardiste și activiste de stînga - inclusiv constructivismele și Suprarealismul) și Carnavalul (ilustrat, între altele, de relativismul hedonist, antipolitic al Dadaismului zürichez). Privită prin prisma acestei tipologii inevitabil reductive, dar stimulative, acțiunea grupării Contimporanul se dovedește a fi însă mai curînd un „hibrid” între revoluționarismul constructivist și „carnavalescul” sincretic al spectacolelor Dada. La 10 ani după debutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aparte, întru cîtva surprinzătoare - mai ales pentru cititorul de azi... - face însă articolul său intitulat „Fascism“. Sebastian vede în fascismul lui Mussolini — pe atunci încă nu explicit antisemit — o benignă „nevoie de încadrare” a tineretului din Italia, în răspăr cu relativismul moral dîmbovițean. Autorul rămîne totuși un moralist „nepolitic”, un individualist ostil înregimentărilor de orice fel: „mi-e groază de orice ordine de idei, de orice unanimitate”. Un alt exemplu elocvent de atitudine nealiniată îl reprezintă poziția sa față de Panait Istrati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Este cunoscut faptul că unul dintre simptomele postmodernității este pierderea certitudinii ontologice sau, mai precis, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Trăim într-o epocă dominată de o ‹‹ ontologie slabă ››, în care conceptele grele ale religiei, metafizicii și științei au fost
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
în societatea actuală. Postmodernitatea atât de apreciată duce la pierderea corectitudinii ontologice, a încrederii în sistemele care fundamentează ontologia. Autorul afirmă că „marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale științei au fost deconspirate ca simple construcții intelectuale, ca narațiuni mitologice”. Relativismul post-modern neagă posibilitatea ca vreun sistem, de orice natură, să fie capabil să atingă sau să formuleze un adevăr final. Într-o epocă dominată de o „ontologie slabă”, conceptele grele ale religiei, metafizicii, științei, sunt dereificate, desubstanțializate. Omul își pierde
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
afirma acest lucru. În general, studenții erau ca „mările Înțesate de scrumbii”. Media anuală a taxelor de colegiu se ridica la treizeci de mii de dolari. Dar ce Învățau studenții? Universitățile erau permisive, laxe. Puritanismul de altă dată se spulberase. Relativismul susținea că ce e drept În San Domingo e nedrept În Pàgo Pago și că normele morale sunt departe de a fi absolute. Ravelstein nu era un inamic al plăcerii și nu se Împotrivea dragostei. Dimpotrivă, vedea În dragoste cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
noastre culturale a devenit, În ochii noștri, Însăși lumea... E necesar să avem viziuni alternative, o diversitate de vederi - și el se referea la vederi nepatronate de idei. Pentru el era doar o chestiune de cuvinte: „valori”, „stiluri de viață”, „relativism”. Eram de acord, până la un anumit punct. Noi avem nevoie să cunoaștem - adânca nevoie umană de cunoaștere nu poate fi satisfăcută prin niște simpli termeni. Nu ne putem cățăra afară din adâncuri prin „cultură” și „ideile” care se presupune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru că au pus degetul pe răni adânci ale universității americane: abandonarea rigorii, standardelor și paradigmelor intelectuale pe care doar cultura clasică și valorile ei le pot orienta și susține; canonizarea culturii populare, a subculturilor juvenile și marginale; exaltarea deconstructivismului și relativismului; instituționalizarea ideologiilor contraculturale, de la revoluția sexuală și afrocentrism la feminism. Bloom avut și curajul de a discuta inteligent și sincer tabuuri social‑politice pe care nici Stânga, nici Dreapta (aceste etichete sunt În Statele Unite foarte relative, mai mult ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Friedlander (ed.), Probing the Limits of Representation, Cambridge, Mass., Cambridge University Press, 1992, pp. 37‑53. Ăntregul volum e construit În jurul acestor spinoase chestiuni, incluzînd un număr de capitole care Îl sprijină sau, respectiv, Îl combat pe Hayden White. Despre relativismul lui Hayden White, nu pot spune aici decît un lucru: este un relativism relativ, În ciuda aparențelor; cum arătam mai Înainte În text, vorbim de pluralitate, nu de infinitate de versiuni/reprezentări echivalente ale adevărului. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pp. 37‑53. Ăntregul volum e construit În jurul acestor spinoase chestiuni, incluzînd un număr de capitole care Îl sprijină sau, respectiv, Îl combat pe Hayden White. Despre relativismul lui Hayden White, nu pot spune aici decît un lucru: este un relativism relativ, În ciuda aparențelor; cum arătam mai Înainte În text, vorbim de pluralitate, nu de infinitate de versiuni/reprezentări echivalente ale adevărului. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Ravelstein.doc PAGE 165
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rațiunea de a fi a acestor științe, iar funcția cognitivă a științelor umaniste, pe care Husserl și Dilthey o leagă de spirit, și-a pierdut sensul și legitimitatea. În schimb, atât în educație cât și în cercetare, seducțiile pragmatismului și relativismului care se opun unei rațiuni teoretice dezinteresate și unui umanism care cultivă per se adevărul, binele și frumosul, sunt mai prezente ca niciodată. Acest relativism științific este, cum am putea spune într-un limbaj apropiat de cel al lui Husserl
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sensul și legitimitatea. În schimb, atât în educație cât și în cercetare, seducțiile pragmatismului și relativismului care se opun unei rațiuni teoretice dezinteresate și unui umanism care cultivă per se adevărul, binele și frumosul, sunt mai prezente ca niciodată. Acest relativism științific este, cum am putea spune într-un limbaj apropiat de cel al lui Husserl, consecința abandonării unei tradiții umaniste care stabilește pentru om scopuri care depășesc orizontul său natural (cum ar fi scopurile legate de artă sau de cunoaștere
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lumii nu au fost dorite reforme, dar încercările au fost mult mai rare”. Este vorba de o radiografie corectă a situației de criză a omului european identificată în criza științelor umane, dezinteresul față de prioritatea lor în viața comunității și în relativismul valorilor, fapt care deschide drumul unor orientări filosofice și morale care au la bază principiul utilității și al consumului în favoarea individului și a grupului, nu a persoanei și a comunității de persoane. 1.2 Slăbirea concepției despre Dumnezeu După concepția
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
trecutul său plin de «lucruri noi și vechi» păstrate, și de viitorul său plin de așteptări și de dorințe. Trăim, astfel, într-o lume în care consistența adevărului s-a pierdut, [...] unde sunt puse în lumină atât forme variate de relativism etic, de subiectivism exasperat, cât și situația prezentă dominată de distracție și de indiferență, de superficialitate și de cinism, ca ieșiri perverse din acea paralizie a gândirii și a inimii care generează incapacitatea de a recunoaște binele și de a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mai mult distanța, deja existentă, între bogați și săraci, între națiunile sărace și cele bogate. Prin urmare, ce trebuie făcut? Răspunsul sigur al Doctrinei sociale a Bisericii este următorul: „A globaliza solidaritatea!”. Dacă vrem ca globalizarea să nu degenereze în relativism etic sau în omologarea stilurilor de viață și a culturilor, este necesar să căutăm împreună acele valori umane universale care există în diferitele elaborări culturale. Este vorba de același concept pe care Ioan Paul al II-lea l-a indicat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nu mai este o bogăție, ci o responsabilitate și o greutate din punct de vedere economic, psihologic și moral. Aceste trei fenomene prezentate în mod sintetic creează un teren nou pentru identitatea familiei actuale, marcată de pragmatism, indiferență, subiectivism și relativism moral, în raport cu educația multimensională și exigențele ei. Atunci când vorbim despre părinți și educația pe care o propun, nu putem face abstracție de criza actuală a familiei care, în opinia sociologilor, se referă la criza modelului tradițional de familie cu funcțiile
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
eficiență. Omul postmodern, în schimb, nu mai este interesat de trecut, ci doar de prezent, cu accentul pus pe sentiment. Prin refuzul autorității și interesul față de muncă prevalează permisivismul. Pluralismul modalităților de a concepe viața și societatea a condus la relativismul valorilor umane. De asemenea, prin accentuarea exagerată a „vârstei tinere”, s-au lăsat în umbră vârsta adultă și cea a bătrâneții. Individualismul hedonist pune în relief primatul subiectului care revendică libertatea și capacitatea de a decide în orice experiență, definindu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
este definit în relație cu raționalitatea, ruptă de natura și de corporalitatea sa. Prin urmare, este titular de drepturi numai cel care se prezintă cu o deplină sau cel puțin cu o autonomie personală incipientă; exaltarea subiectului a cauzat fenomenul relativismului moral, definit ca un „pericol foarte grav și mortal”, pentru că a creat o confuzie gravă între binele și răul legat de dreptul fundamental la viață. 3.2. Sacralitatea și inviolabilitatea vieții În introducerea enciclicii Evangelium vitae, Sfântul Părinte relevă faptul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cea egipteană sau eroii lumii homerice au trăit fără distanța de creația lor, și fiecare piatră ridicată sau fiecare gest de sacrificiu se stratificau într-o ordine definitivă a lumii, într-o arhitectonică divină sau cosmică și foarte puțin umană. Relativismul istoric este o pervertire a sensibilității temporale. După ce o cultură și-a lichidat avutul în creații, începe distanța de ea însăși în perspectiva asupra trecutului ei și a altora. Naivitatea creatoare a încetat, urmată fiind de dualismul, inerent înțelegerii istorice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai fi în nici un fel o întîlnire neindiferentă, ea ar fi un produs pur istoric, lipsit de un germen fecund. Suma de prezențe a trecutului alcătuiește viața istoriei. Rămâne din trecut tot ceea ce nu este documentar. Transistoria este în sine. Relativismul a transformat devenirea în absolut și a exagerat concretul până la substanțializare. Anulând categorii și eliminând generalul, a fixat celula istoriei în totalitatea concretă și închisă a perioadei istorice. Epoca a devenit monadă, iar generația, un grup organic de o convergență
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
calitativ deosebiți de ceilalți. Ce rațiune are atunci impunerea voinței lor altora? În acest sens, teocrația este singura care are o bază logică și metafizică. Dacă autoritatea derivă numai de la oameni, atunci îi lipsește orice temei mai adânc, și în afară de relativismul uman nu mai este nici o ieșire. Derivarea suveranității și autorității dintr-un principiu transcendent justifică totul, cu condiția să crezi într-o divinitate. Imanentismul modern a săpat atât pe Dumnezeu, cât și orice fel de autoritate și suveranitate. Modul în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu consecința inevitabilă - discontinuitatea valorilor, - explică insuficiența vieții istorice, mobilitatea și relativitatea ei. În acest proces descoperim mai repede o demonie, decât un progres. Multiplicitatea conținuturilor ni se descoperă la fiece pas ca un torent de direcții iraționale. Salvarea de la relativism prin căutarea unei forme, în această multiplicitate? Participarea la istorie se exprimă însă numai în abandonarea irațională acestui flux, în contopirea inconștientă cu mobilitatea existenței. Când conștiința ne-a separat de viață, atunci ne rămâne acceptarea conștientă a devenirii, lansarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de către hermeneut este facilitată de un operator cognitiv: imaginația la Vico, spiritul speculativ (Geist) la Hegel, empatia (Einfühlung) la Schleiermacher, trăirea (Erlebnis) la Dilthey. Pentru cel din urmă, hermeneutica devine o specie a filozofiei vieții (Lebensphilosophie), fără să depășească riscurile relativismului (apropiat „perspectivismului” total al lui Nietzsche). Care este însă principala insuficiență a acestui demers? În primul rând, și în acest caz, tradiția poate fi recuperată doar tematic, ca ordine semantică pe care prezentul se obligă să o conserve. Atitudinea paseistă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]