578 matches
-
pe final, un extraterestru alcătuiește din deșeuri o floare, floarea care ajunge prin intermediul lui Wikus la soția sa. Acest gest urmărește să exonereze populația extraterestră de această lacună. Incă odată propunerea educativă a acestui gen de film cu minimul de relativizare a sensurilor umanului este benefică însă ea riscă să pună schema de pe planșetă înaintea clădirii.
Alienații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6788_a_8113]
-
rigorile unei teorii biologice, furîndui astfel miezul de iraționalitatea sacră. Iar Foucault a susținut că distincția dintre sănătate și nebunie psihică e o discriminare culturală, fără acoperire în fiziologia creierului. Se vede ușor că Johnson, spirit conservator, respinge tendința de relativizare a unor distincții reputate ca fiind ferme. Reproșul pe care îl aduce adepților teoriilor anterioare e că încalcă dezideratul de onestitate cerut de K. R. Popper, și anume „adevăratul om de știință nu este cel care caută dovezi care să
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
nu poate revela. Pragul pe care îl fixează celebrul Jurnal al fericirii e, de bună seamă, ceva mai solid decât ar lăsa impresia. Anii de detenție comunistă și presiunea anchetelor Securității nu au cum să se înscrie - nici măcar printr-o relativizare de ordin teologic - într-un destin cu adevărat natural. Că Steinhardt a izbutit să se imunizeze parțial în fața acestei drame individuale - deși, altminteri, democratic repartizate în loturi - e o excepție, și nu o dominantă. Să-i dăm, totuși, credit, în
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
fiction) în industria de carte occidentală. Unii critici situează literary fiction ca un simplu gen printre celelalte genuri ale literaturii de consum. Premiile literare prestigioase pecetluiesc statutul literaturii originale și serioase. Malcolm Brandbury în The Modern British Novel a semnalat relativizarea genului literary fiction, deoarece acesta intră în mixaj cu genurile romanului popular. Alte echivalențe pentru mixarea genurilor sunt: "hibridizarea" genurilor (Ihab Hassan), "întrepătrundere", "pulverizarea/estomparea limitelor". Preluând o sintagmă utilizată de Michelle Morano, negotiation genre (negocierea de gen), fără o
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
e o banală imagine romantică a cuplului călare și că tot folclorul este, în acea epocă, opera poeților care-l culeg, exprimându-i așadar pe ei, nu pe țărani." (pag. 384) Deconcertante nu sunt aceste execuții lapidare ale începuturilor, ci relativizările aplicate pieselor de rezistență. Laolaltă Luceafărul, Glossa, și Oda (în metru antic) reprezintă, după Manolescu, mai curând reușite formale decât adevărate centre de iradiere poetică. Despre cel dintâi, de altfel, spune foarte limpede: "S-a dat de obicei Luceafărului mai
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
din calendarul recent este cel al Slavenkăi Drakuli despre Transformarea Bilianei Plavsi. Mai radicală decât bărbații în privința atrocităților, în anii '90, fosta președintă a republicii Srbska se dovedește acum mai radicală decât ei și în căință. Meritul eseistei constă în relativizarea perspectivei asupra unui personaj pe care am fi tentați să îl privim sub un singur aspect. În privința eseurilor cu caracter predominant estetic (ca și în cazul "bibliotecii" pe care ne-o propune acest număr din Lettre), oferta este mai mult
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
gînditor al istoriei. Mai întîi nervul dialectic, pe care îl arată în felul în care știe să analizeze o problemă: autorul rupe tema în nuanțe intermediare, oscilînd între extreme pînă la conturarea deplină a posibilităților de interpretare, consecința fiind o relativizare treptată a oricărui accent excesiv. În final, cititorul capătă un mozaic de nuanțe pentru a căror descriere istoricul lasă impresia că nu a depus nici un efort, cînd de fapt totul e o punere în scenă făcută cu o vervă de
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
cale (prin ,țară" puteți înțelege orice...). Da, numai că deosebirea dintre niște ,geometrii" minimale, croite din refuz (vasăzică punct) și alternative (vasăzică virgulă), îndeajuns pentru dansurile propriu-zis politice, ba pe stîngul, ba pe dreptul, și Îndreptări de stînga stă în relativizarea prin ,amendă" culturală. Nu citesc, aici, altfel spus, păreri de analist (fie și pentru că analiza cere centrare, nu puncte de fugă), ci de critic, de scriitor mai degrabă, murînd tutunul consensului în zeamă de paradox. Aș zice, pînă la urmă
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
reduce la o poveste epică transmisă din generație în generație - ceea ce conferea faptelor și personajelor istorice un caracter mitic - noua orientare are în vedere tocmai problematizarea, analiza critică, lucidă, a evenimentelor în corelație cu imaginarul epocii respective. Rezultatul este o relativizare a adevărului istoric (dacă se poate vorbi despre un adevăr istoric), dinamitarea unor mituri legate de persoane și faptele acestora, devenite locuri comune ale conștiinței publice. Studiile lui Lucian Boia obligă la reflecție. Ele au efectul unor dușuri reci asupra
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
surpată-n pământ, spintecând-o cu niște solzi șuierători de cometă..." (Lumină). Irumperea altei dimensiuni în contingenîă este semnalată nu printr-un limbaj diferit de cel utilizat până atunci, ci printr-o schimbare de registru imagistic, printr-o sublimare și relativizare a cadrului. Onorizarea acestuia și conotarea sa cu discrete sansuri parabolice sunt întreprinse cu suprem firesc de un poet preocupat, în ultima sa fază creatoare, să capteze undele letale emise de un univers tot mai îndepărtat de el. În Marea
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
catartic tot eșafodajul, din păcate prea tîrziu. Într-un fel, regizorul a fost prins în propria capcană ca și profesorul din film, a făcut o demonstrație excelentă printr-o aplicație corectă a noțiunilor, astfel că ea închide orice posibilitate de relativizare a motivațiilor personajelor sale transformîndu-le în piese ale raționamentului, iar filmul într-un workshop. Mărturia tardivă a lui Günther Grass din Decojind ceapa este în măsură să ne dea o idee despre variabilele unei adolescențe modelate doctrinar, așa cum Mircea Eliade
Cînd vine Valul... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8129_a_9454]
-
secol XVI - stăpânirea de sine și moderația, înțelepciunea și autoperfecțiunea - i-au fost inoculate eroului virtual, nutrit nu doar de energia digitală, ci și de un fin umor swiftian, care-i permite să orchestreze personal, cu toată statura sa liliputană, relativizarea regnurilor. Impunându-se atenției unor indivizi care, printr-un joc al sorții se numesc chiar "Mititelu": Geena Davis și Hugh Laurie, plus Jonathan Lipnicki. Această nemaivăzută "integrare" este condimentată cu "rutiniere" peripeții în compania unor feline excelent dresate, care sporesc
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
dovedesc reducționismul, aversiunea față de complexitatea formei estetice, rigiditatea ideologică, emanate de o politică monolitică, bazată pe presiunea omogenizării și a uniformizării. Conflictul dintre ideologia partidului unic și formalismul estetic denotă obtuzitatea sau rezistența unei societăți închise, refractară la orice deschidere, relativizare a punctului de vedere oficial, complexitate problematică sau contradicții asumate. Formalismul estetic se hrănește dintr-o metafizică a operei, dintr-un simbolism spiritual, de neconceput și de neacceptat în sistemul materialist al proletcultismului sau al realismului socialist. este, în fond
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
ca de un adjuvant indispensabil, preferând să-și destructureze lumea ficțională abia conturată, în loc de a o construi și omogeniza. Vedem în paginile cărții - de un curat postmodernism - numeroase aparteuri, glisări de perspectivă, scene reluate din unghiuri și la momente diferite, relativizări și ambiguități voite. Lipsesc, în schimb, personajele pline, adâncite caracterologic, autonome prin fondul și expresivitatea lor. Meritoriu sub mai multe aspecte, La belle Roumaine nu e totuși romanul vieții lui Dumitru }epeneag, nici la propriu, nici la figurat.
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
a vibrat pentru dramele din Vietnam și Cambogia, determinând retragerea americană nu și pacea în regiune, după ce a erodat codul moral al tradiției, după ce au disprețuit valorile materiale și avantajele oferite de ele, s-au repezit să le acumuleze, determinând relativizarea convențiilor nu și instaurarea adevărului. Acolo unde compasiunea a murit, nici știința nu poate rezolva situațiile conflictuale: doctorul jucat de Ioan Coman e mereu în urma realității, pe care nu o acceptă, dar nu știe s-o vindece. Fără curajul impulsurilor
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
Spune exact ceea ce are de spus, ca Marin Preda, în întâlnirea din Pământuri. Spre deosebire însă de Marin Preda, el își autentifică spunerea printr-o sesizare (deloc malițioasă, ci doar resemnată) a comediei existenței și printr-o fină și elegantă relativizare a reprezentării. Textele sale au o fosforescență culturală, pe care nu o au povestirile din întâlnirea din Pământuri. Ioan Groșan este un Marin Preda intelectualizat. O poveste cu un șef și un subaltern Nuvela Trenul de noapte, considerată de unii
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
decît să ne întoarcem la spectacolul descompunerii spețelor, al mixturii elementelor rezultate dintr-o astfel de descompunere, precum un soi de bulion al unei decreații-creații în lanț. Totul devine posibil într-un spațiu unde reperele devin ele însele stimuli ai relativizării. O feerie a emfaticei noastre incapacități de-a menține exactitățile cînd e vorba de literatură. „Situațiile devin cu atît mai elastice cu cît, între «tehnica reportajului» și autenticitate, aproximăm drept realistă ficțiunea înseși, mai ales cînd regimul autenticității își supune
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
e dl Constantin Mateescu li se va acorda măcar un sfert din spațiul rezervat poetei stabilite acum în State?). Dar să revenim. Cum se explică epitetul ,fals" din titlul cărții de care ne ocupăm? Avem impresia că fie printr-o relativizare a plăsmuirii literare, care, oricît de iscusită și inspirată de bună-credință, n-ar fi capabilă a capta satisfăcător duhul dramatic al vieții, fie printr-o amară ironie prezumînd incredulitatea lectorului actual. Ambele explicații converg în fondul moral de modestie scrupuloasă
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
față de, în speță, urmările stihiei totalitare și posttotalitare care ne-a copleșit și, sub nenumărate aspecte, nu ne cruță încă. Să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Înregistrăm un strat superficial, agitat, clamoros al ,nemulțumirii", id est al cîrtirii, al relativizării (pitorești, dacă o măsurăm de la distanță) cu iz caragialesc. Miticii pot fi nu doar amploaiații ori politicienii strălucind de incultură, ci și unii intelectuali bine informați, cu un condei sprințar, în neînfrîntă speculație ori simplă divagație, umplînd halba paginii mai
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
spiritele. Primele observații au venit din partea juristului Eugen Vasiliu, specializat chiar în legislația drepturilor de autor. În legătură cu citarea unor fragmente de operă în scopul exemplificării, domnul Vasiliu a nuanțat: "Din păcate, deocamdată nici instanțele românești nu sunt obișnuite cu toate relativizările din textul legii: conform bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale etc. În general, noi am avut exercițiul îndelung al instrucțiunilor detaliate la lege și de aceea prima întrebare care i se adresează unui jurist este una care cere lămuriri
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
la vale,/ prin flori// cosița lor moale.../ umbrele și cerbul târziu..." (de unde venise cu ce umbre). Un aspect relevant: jocul dintre substanță și iluzie, dintre materie și umbră, cu rostul de-a sugera irealitatea substanței ce ar avea ca rezultat relativizarea damnării. E încă o viclenie a lucifericei degradări fără drept de apel, care preferă o cale ocolită, precum o joacă între pisică și șoarece: "pe câmp nearat/ în ce fel nu știu/ între-acum și târziu/ le-am așezat// umbra ta
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
imediat: sfîrșitul lumilor ține de iminență). Într-un timp al „pesimismului ironic”, directețea sistemului cultural liniar nu mai domină și nu mai controlează „codul natural”, căderea „axiomei ontologice a progresului istoric” duce la negarea, adică la desconsiderarea valorilor trecutului, la relativizarea tabloului axiologic de mîine, cu atît mai mult cu cît chiar știința ne arată că principiul cunoașterii este nu doar instabil, ci mult nesigur. După Nietzsche și, pe urmele acestuia, după Heidegger, din moment ce cuvîntul este făcut doar în parte ca să
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
câmp de luptă sau, permanent zeflemisit, salonul. Cel care se retrage, din oricare din aceste arene, o face în așa fel încât plecarea să i se observe, refuzul să i se bage de seamă” (pp. 18 - 19). În Europa, aceasta relativizare etică începe încă din secolul al șaisprezecelea (1525), când, lângă Pavia, Francisc I pierde lupta (și doar lupta) cu Carol Quintul. Din scrisoarea lui, trimisă mamei, nu se străvede nici o comoție morală. Înaintea lui, demnitatea unui principe învins se conserva
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
în ce constă "itinerarul exemplar". Abia ieșit din adolescență, băiatul de origine evreiască mic-burgheză, entuziast pînă la fanatism, își smulge rădăcinile (comparația cu Supraviețuirile lui Radu Cosașu se impune, mereu și mult în favoarea lui Cosașu ca expresivitate, complexitate, nuanțare, autoironie, relativizare, credibilitate, dar în primul rînd ca talent și originalitate a scriiturii) și intră în fabrica de îndoctrinare, numită în roman Institutul superior de marxism-leninism. Acolo, după umilințele la care e supus de colegii de internat cu "origine sănătoasă", primește de
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
conduce la o purificare a sa. Ceea ce convinge iarăși în film sunt ezitările personajului și sentimentul de aleatoriu pe care-l creeză Tornatore, care reușește să reunțe la retorica sublinierilor dramatice, în favoarea unei note mai moderate, autenticiste, acolo unde intervin relativizările și posibilele neexprimate în locul unei didactice conflictuale. Dialogul monologal, avîndu-l ca interlocutor mut pe fosta prietenă Gina, redusă la proporțiile unei măști, au în straniul lor solipsism o emoție aparte, pe care întreg filmul lui Tornatore o creează cu cruzime
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]