578 matches
-
radicalizarea binomului valoric "bun rău": convergența dintre cele două noțiuni a devenit atât de acută, încât adeseori cele două valori au fost interșanjabile în ceea ce privește atât indivizii cât și națiunile, grupurile sociale sau organizațiile și instituțiile; − globalizarea conflictului armat și, ca relativizare, "întoarcerea armelor" sau coalizarea imprevizibilă între statele-națiuni. Drept corolar, disoluția parțială a ideii de stat-națiune, sub umbrela noilor construcții multistatale și multiinfluență, cum ar fi Uniunea Europeană sau NATO; − relativizarea spațiului și timpului umane, prin globalizarea comunicațiilor; − relativizarea cunoașterii, prin accesul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
grupurile sociale sau organizațiile și instituțiile; − globalizarea conflictului armat și, ca relativizare, "întoarcerea armelor" sau coalizarea imprevizibilă între statele-națiuni. Drept corolar, disoluția parțială a ideii de stat-națiune, sub umbrela noilor construcții multistatale și multiinfluență, cum ar fi Uniunea Europeană sau NATO; − relativizarea spațiului și timpului umane, prin globalizarea comunicațiilor; − relativizarea cunoașterii, prin accesul la cantități tot mai vaste informaționale și prin asigurarea dreptului variat la expresie; − implementarea libertății de conștiință care a condus la dificultăți comunicaționale și de socializare. Aparent paradoxal, emanciparea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
armat și, ca relativizare, "întoarcerea armelor" sau coalizarea imprevizibilă între statele-națiuni. Drept corolar, disoluția parțială a ideii de stat-națiune, sub umbrela noilor construcții multistatale și multiinfluență, cum ar fi Uniunea Europeană sau NATO; − relativizarea spațiului și timpului umane, prin globalizarea comunicațiilor; − relativizarea cunoașterii, prin accesul la cantități tot mai vaste informaționale și prin asigurarea dreptului variat la expresie; − implementarea libertății de conștiință care a condus la dificultăți comunicaționale și de socializare. Aparent paradoxal, emanciparea a creat stări conflictuale în interiorul țărilor aflate pe cale
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
globale, prin inventarea de noi naționalisme etno-religioase, de "fracturi" ale frontierelor, de turbulențe comunicaționale la nivelul relațiilor internaționale sau de procese cooperante la același nivel. Ceea ce este important aici constă în faptul că, dacă prin izomodernismul său omul conflictual refuză relativizarea valorilor și propagă revigorarea acestora, atunci noile spații de interferență tind să contureze, paradoxal, atât apariția "cetățeniei planetare", cât și repunerea în scenă a naționalismelor spirituale formate în epoca modernă și care intră în colaps în propriile mătci enstatice. O
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
într-un vast ocean informațional, a itemilor relevanți pentru receptor/destinatar. Altfel spus, unele structuri societale se reformează în jurul unor nuclee ideatice constituite din cuvinte-cheie introduse într-unul dintre motoarele de căutare ale internetului. Riscul major rezultat din destructurarea prin relativizarea căutării este acela al dobândirii unor itemi informaționali irelevanți sau superficiali. Așadar, restructurarea ar putea conduce la confuzii sau chiar la intoxicare practic, la neaflarea informației căutate, de unde și pericolul ca torentul informațional să ne copleșească. În acest sens, este
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
metavers Agenți sociali Individualitate indistinctă. Turbulențe Societate structurată disipativ, bazată pe indivizi identici aprioric. Identitate socială mai presus decât cea personală Individualizarea reflexivă. Valorizarea recursivă, prin stractificare. Structură societală a modernismului Structurare (impunerea setului valoric al modernității inițiatoare) Destructurare (postmodernitate; relativizare axiologică) Restructurare. Izomodernitate fractală; structuri disipative Grupări sociale Diviziuni în colectivitățile comunitare Apariția și teoretizarea conflictului de clasă, în cadrul sistemului de stratificare Restructurarea ierarhiei de clasă în funcție de prestigiul în spațiul hiperrealității; noi ierarhii sociale și noi tipuri de status Mediul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
agitația cumplită a românilor, e clar că nu mai vrem să intrăm în Rai, ci în UE. Capitalismul este tot un lagăr de muncă, dar de lux, cu sclavi înstăriți și stresați. Ni s-au alterat criteriile, nu valorile. Din relativizarea reperelor își trage sevele alienarea. Până și hamburgerul robotizează omul. Artiștii pun diagnosticul epocii, politicienii îi prescriu tratamentul. Lumea contemporană este amenințată de inaniție ... estetică. Înghițim câte un deceniu gol, într-un secol pustiu. Mult confort nu împuținează stresul. Și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a strâmbat lumea și a plecat. Solitarii suferă de nostalgia solidarității. În Rai mărul era prohibit. Nouă ni-l bagă insistent medicii pe gât. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se declară sănătoși. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste relativizării. Nu te bucuri de milioanele muncite, cât de firfiricii aduși de noroc. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori dar nu te lasă nici să trăiești. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
literatura și au impus o cultură a valorii) a fost înlocuită de o cultură a urii față de valoare, a apărării feudei proprii cu orice preț, fie el al ipocriziei, al sperjurului și al crimei în efigie. Bineînțeles, randomizarea, lateralizarea și relativizarea valorii sânt și criterii postmoderne, pe care o lume cu adevărat sistemică (postmodernitatea e, de fapt, la fel de coerentă ca și modernitatea) știe să le respecte cu măsură și în limita adevărului. Și pentru un postmodern Dante e la fel de mare ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
schimb "teoria revoluționară" a științei, potrivit căreia trecerea de la o paradigmă științifică la alta se realizează prin salturi de imaginație, iar nu printr-un progres al cunoașterii raționale 153. Mai mult decât atât, teza incomensurabilității paradigmelor scoate din joc, prin relativizare, însuși conceptul de adevăr științific, astfel încât devine foarte greu de apreciat, cu criteriile propuse de concepția obiectivistă, în ce măsură o teorie este științifică și nu ideologică. În viziunea lui Kuhn, "activitatea științifică este performată într-un cadru teoretic delimitat, în care
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului drept "ironie deschisă" pentru că "simulează simularea"204. Naratorul adoptă în aparență punctul de vedere comun, lăsându-și personajul să înfrunte cu amărăciune ostilitatea tuturor și trecând pe seama cititorului responsabilitatea restabilirii sau a relativizării adevărului și a recompensării prin unda de compasiune transmisă de umor. Focalizarea externă obiectivează pledoaria în cazul "sucelii" personajului, iar schimbarea de perspectivă, presupusă de procedeul ironiei, centrează imaginea unei lumi pe dos, față de care se profilează absurdul acestui personaj
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adevăr, a nonvalorii în valoare, a straniului în obișnuit, etc, e perfect plauzibilă în lumea caragialiană, imagine răsturnată a lumii ideale. Esențialmente ironic, întrucât este asociat inversiunii și disimulării, motivul "lumii pe dos" este impus de viziunea carnavalescă ce presupune relativizarea ierarhiilor, travestiul, libertatea de mișcare și de limbaj, descătușare și anarhie. Ilustrativă este farsa D-ale carnavalului în care această viziune este textual afirmată de Caragiale însuși prin remarca lui Iordache: "De ce mușterii am eu parte astăzi! ... Frumos carnaval!"41
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fleacurile mici și ușoare, când ai o dată rețeta sigură. (Rețetă practică pentru a face o lucrare literară, în genere).16 Mai mult decât prin dimensiunile prozei sale, Caragiale se apropie profetic de formele "textualismului" exersat în paginile târgoviștenilor, prin tehnica relativizării temei prin variațiuni. Cu vizibilă funcționalitate parodică în celebra piesă al cărei tiltlu denumește ineditul procedeu, dar și în Groaznica sinucidere din strada Fidelității sau chiar în savuroasa stenogramă Congresul cooperativ român (Ședința de inaugurare), respectiva tehnică e remarcată și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
muzicală 17 a celor câtorva teme majore presa, educația, mutatul etc.prezentate în altă cheie de "interpretare". În afară de executarea scripturală a unei invariante andante, allegro, scherzando, etc., tehnica temei cu variațiuni presupune reluarea prin amplificare, parafrazare, contrazicere sau negare, sugerând relativizarea adevărului și pluriperspectivismul. Este, astfel, o prefigurare a tehnicii palimpsestului, a "șirului de oglinzi" sau a "păpușilor îngropate una într-alta", toate marote compoziționale ale târgoviștenilor. Formula romanescă a lui Radu Petrescu se bazează în totalitate pe simultaneism și "impalidare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
instanță ușor de stereotipizat" (nu are interioritate complicată, de altfel ignorabilă în favoarea spectacolului, spre deosebire de antierou, care nu posedă alt sistem de valori decât pe cel personal).444 Eroul se naște într-un "climat public deficient de sacralitate", eroicul presupunând o relativizare a ideii de sacru, consonantă cu relativizarea teocrațiilor, de unde derivă libertatea sa de funcționare, fiind reprezentat ca ființă care restabilește o ordine temporar bulversată, însă el poate greși, căci este o ființă "care nu are dimensiunea absolutului".445 "Parte a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
complicată, de altfel ignorabilă în favoarea spectacolului, spre deosebire de antierou, care nu posedă alt sistem de valori decât pe cel personal).444 Eroul se naște într-un "climat public deficient de sacralitate", eroicul presupunând o relativizare a ideii de sacru, consonantă cu relativizarea teocrațiilor, de unde derivă libertatea sa de funcționare, fiind reprezentat ca ființă care restabilește o ordine temporar bulversată, însă el poate greși, căci este o ființă "care nu are dimensiunea absolutului".445 "Parte a unui sistem de suprapuneri de straturi culturale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
caz, cele mai importante) opiniilor despre roman ale autorului Însuși. Acest aspect este esențial, căci Intermezzo mi se pare mai interesant ca metaroman, decât ca roman nefictiv, documentar. Marin Mincu Își valorifică din plin experiența critică. Principala trăsătură o constituie relativizarea voită a tehnicii romanești și chiar a noțiunii ca atare de roman. Atât Începutul, cât și finalul sunt, În vederile autorului, „posibile“. El mizează pe un text epic deschis la ambele capete, comportând mai multe soluții, după cum e citit. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sus citatului personaj. Personaj fictiv. Creații lexicale al lui Unamuno: topofobie „ură față de locul unde te afli“; filotopie „plăcerea de a vizita locuri noi“. Duro: monedă valorând cinci pesete. În capitolul IV, Unamuno, printr-un lapsus calami (sau în virtutea unei relativizări rimanești?), va spune că trecuseră doi ani de la moartea mamei lui Augusto. Iov, 7, 1: „Slujbă ostășească e viața omului pe pământ. “ „Zarurile au fost aruncate“, cuvintele lui Iuliu Cezar (102?-44 î.Cr.) la trecerea Rubiconului în războiul împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
numește îndeobște reproducere”, însă conceptul de literatură este strâns legat de raportul său cu receptorul. Literatura analizată din perspectiva teoriilor receptării reține două aspecte esențiale: receptorul, publicul, cititorul decide ce este literatură (ceea ce va pune în discuție problema canonului) și relativizarea, la modul extrem, a definiției literaturii, libertatea absolută a lecturilor infinite. Tzvetan Todorov vorbește în Teorii ale simbolului despre pericolul lecturilor și interpretărilor „abuzive”, al „fragilității și inconsistenței textului care se schimbă cu fiecare lectură” ceea ce crește riscul pulverizării, dizolvării
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
științifice de a fi universal valabilă, bazată pe legi naturale necesare, independente de simțurile și de punctul nostru de vedere particular 53. În acest sens, obiectivității i se opune subiectivitatea. Punctul de vedere specific științelor exacte a primit o primă relativizare odată cu dezvoltarea fizicii cuantice. Dacă în fizica clasică, deterministă, omul nu era decât o verigă în marele lanț al cauzelor și efectelor, o dată cu fizica modernă și cu demonstrarea relațiilor de incertitudine, distanța radicală subiect-obiect se micșorează, la fel ca și
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
a vremurilor postmoderne, în care noțiuni fundamentale precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme epistemice, subiecții timpurilor postmoderne sunt forțați "să învețe să trăiască într-o societate post-factuală" (Manjoo, 2008). Trecutul nu scapă acestei relativizări. Fapte istorice considerate anterior bătute în cuie o dată pentru totdeauna sunt retrogradate la statutul de interpretări intersubiective. Instituit înainte vreme ca temelia inamovibilă a națiunii, trecutul este acum mai curând un teren mișcător. Sentința profetică enunțată de K. Marx, "tot
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sunt retrogradate la statutul de interpretări intersubiective. Instituit înainte vreme ca temelia inamovibilă a națiunii, trecutul este acum mai curând un teren mișcător. Sentința profetică enunțată de K. Marx, "tot ce este solid se topește în aer", descrie procesul de relativizare care afectează memoria istorică românească în contemporaneitate. Anterior instituite ca monumente marmoreane ale trecutului național, gravate cu litere de aur, manualele de istorie se prefac în actualitate în cărți de nisip. Faptele se topesc în interpretări, certitudinile se preschimbă în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Problema este una acută, așadar, și pentru cunoașterea științifică, al cărei "sanctuar" a fost a fost "deconstruit" încă din a doua jumătate a secolului trecut. Democratizarea comunicațională fără precedent a societății contemporane, traiectoriile sociale sinuoase impuse de procesul de globalizare, relativizarea post-fundaționalistă a adevărului și dezvăluirea relațiilor profunde dintre procesul producerii cunoștințelor științifice și dezvoltării tehnologiilor, pe de o parte și fenomenul puterii politice, pe de altă parte, sunt tot atâtea motive care "ideologizează" inclusiv cunoașterea științifică, până acolo încât, în
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
forme fără fond, care, la drept vorbind, în România, s-a așezat temeinic pe o tradiție de două veacuri. Lucian Sârbu, comentând, pe internet, reacțiile la stufoasa carte a lui Patapievici, Omul recent 84, scria în 2002 că sub raportul "relativizărilor" (dimensiune a canonului postmodernist), "România a fost în ultimii 12 ani cea mai postmodernă țară de pe pământ". Din păcate, o postmodernitate "malignă", care a permis politicienilor, industriașilor, miliardarilor de carton să se plieze după cum a bătut vântul. Astfel, un director
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
deplasarea accentului de la metafizică la sociabilitate și civilizație; relevă dialectica lui Denis Diderot în conflictul dintre „omul natural” și „omul moral”, dintre morala rațională a demnității și cea lumească a compromisului ce alcătuiește chiar o parte a conștiinței, exprimând deopotrivă relativizarea și istoricitatea valorilor; cercetează teoria faimosului „pact social” la Jean-Jacques Rousseau, prin care, în republica utopică, omul obține libertatea civilă - echivalent al independenței naturale a „bunului sălbatic” -, căreia i se adaugă libertatea morală a civilizatului, singura care îl ridică pe
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]