1,289 matches
-
arta, cultura, dar și societatea contemporană. Singurătatea alergătorului de cursă scurtă (2003), roman compus ca un colaj de scrisori, articole, reflecții, reprezintă totuși o narațiune bine închegată, a cărei consistență este dată de desfășurarea discursului în jurul a două teme centrale, reluate, de altfel, din Poate mâine...: maternitatea și iubirea. Iubirea dintre protagoniști, deși târzie și cu un sfârșit nefericit, este trăită plenar, cu bucurie și freamăt adolescentin și, în același timp, e iubirea unor oameni maturi și cultivați, bogați sufletește. Există
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
unde îi apare Ibrahim, fragment din românul Povestea Râmnicului. Două plachete îi reunesc creația poetica, inclusiv pe cea risipita de S.-B. în revistele exilului. Versurile din volumul Farmece, apărut în 1966 la Fundația Regală Universitară „Carol I” din Paris (reluat, în 1979, într-o antologie în care intră și alte cicluri - Cântec de frunză, Uși, Interplanetarii, precum și poezii din periodice), o situează în imediata apropiere a lui Ștefan Baciu. Caracteristice sunt prospețimea dicției, cu imagini exuberante și autentic lirice, portretizând
SIMIAN-BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289679_a_291008]
-
Limbi Străine, până în 1968. Ulterior, până în 1999 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, iar din 2000 conferențiar la Universitatea „Spiru Haret” din București. Obține titlul de doctor în 1999 cu o teză despre Mihail Bahtin, reluată și publicată în 2001 cu titlul M. Bahtin. Discursul dialogic. Debutează în 1965 la revista „Ramuri” cu o recenzie și mai scrie la „Contemporanul”, „Revue roumaine”, „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Jurnalul literar”. Totodată participă la
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
semnătura Marie Movila. Virtuți de romancier U. avea totuși puține, neștiind să depășească spațiul de tranziție de la povestire la roman. De aceea, după decenii, va reveni la înzestrarea adevărată, aceea de povestitor, în Legende române (1891), corpus de proză scurtă, reluat și completat în câteva ediții. Povești, legende, snoave, anecdote transpuse într-o expresie inspirată, alertă, plastică, ca într-un joc, autorul lăsând impresia că „povestește de dragul poveștii” (I.L. Caragiale). Țară fără bătrâni, bunăoară, o prelucrare ingenioasă cu modelul în romanul
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
și decembrie 1923, editată de societatea culturală omonimă, aflată sub președinția lui Pavel Al. Macedonski. Director: Mihail Frunză; redactori: Radu Mihai Teodorescu și Dinu Cruceanu. Publicația este menită să întrețină cultul lui Al. Macedonski, ale cărui articole și versuri sunt reluate; astfel, în numărul inaugural se retipărește articolul Forța morală, care ține loc de program, și e inclusă poezia Imn regal; în alte numere intră în sumar poemele Mângâierea dezmoștenirei, Formele, un fragment din piesa Saul, schița Pomul de Crăciun. Se
ZORILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290755_a_292084]
-
an, deceniu; aspecte ce țin strict de zona în care trăiesc, de schimbările ce au loc în permanență; Ca forme de realizare a educației ecologice amintesc: 1. Convorbirea însoțită de imagini cu tema "Familia mea " desfășurată în clasa I și reluată mai pe larg în clasele următoare, oferind un prilej de formare și extindere a reprezentărilor despre mediu familial cel mai la îndemână tuturor , dar și de educare a sentimentelor de respect față de familie. 2. Amenajarea unui colț cu verdeață în
Educaţia ecologică în ciclul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andrei Simona-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1195]
-
sistemul”, conformarea la canoanele eseului amplu, ale studiului ori monografiei, cultivând fragmentarul și fulgurația, P. dă despre Lautréamont și despre Creangă două micromonografii sub forma unor eseuri. Despre cel referitor la Creangă, inclus în Naveta esențială - cu titlul Adaos humuleștenesc -, reluat, cu unele modificări, sub titlul generic Exerciții de recitire vernală, în Ultima noapte de dragoste și întâia noapte de filosofie (1992), vorbesc titlurile textelor componente, în sine edificatoare: Vânătorul de ciori merită o prefață cinegetică, Fragmente dintr-un discurs ornitologic
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
lumii și a jocului în lume, jocul ca lume al poeziei e, de fapt, acel «real imaginar» care le cuprinde, sub semnul libertății neîngrădite a spiritului uman de a se recunoaște mereu, de-a lungul istoriei, în roluri mereu schimbate, reluate mereu.” Pe de altă parte, poezia postbelică este circumscrisă cu precădere în altă parte, Poezia unei generații, Pagini transparente (1997), Viață și texte (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor), precum și în Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei (1980), care este prima abordare
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
succesivelor rețete obligatorii lansate sub umbrela realist-socialistă. Când linia partidului se revizuiește, fatalmente unele cărți îi sunt retrase din circulație (Mărturii, Note din R.P. Ungară), iar cum majoritatea volumelor sunt și antologii din precedentele, sumarul tot mai rarefiat al ciclurilor reluate indică ultima grilă a „actualităților” partinice. Principala marcă „realistă” a reprezentat-o, timp de un deceniu, reportajul versificat, așa-numita lirică epică, pretinzând a capta „pulsul” vieții noi prin fabulații eroice. Atât temele zilei - priorități de partid în consolidarea regimului
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
ambele apărute în 1998, se recomandă romane: unul, „roman memorialistic”, iar celălalt, „roman” pur și simplu. Disciplina dezordinii (1998) e însă un memorial direct, nud, en miettes. Un colaj de fragmente autobiografice în bună parte justificative, unele total inedite, altele reluate, amplificat sau condensat. Expunerea nu e în ordine cronologică, ci în funcție mai ales de reconstituirea unor momente din epocă, începând cu ultima plenară a Comitetului Central al PCR, cea din 12 decembrie 1989. Deosebit interes suscită, desigur, dezvăluirile de
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
prozaice, dar atât de reale. Nu degeaba își mărturisise poetul dorința ca în/prin poezie să descopere „adevărate epifanii ale banalului”. Și poate că nicăieri acest proces nu se relevă mai clar decât în Budila-Express - apărut în volumul Cinci și reluat, din cauza cenzurii, abia în Lucrurile pe care le-am văzut (1979- 1986) din 1992 -, unul din cele mai bune poeme ale generației ’80: „Budila-Express! Budila-Express! Budila-Express!/ Și noi am știut și noi am iubit,/ Și noi am avut și-am
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
volumului fluidului extracelular. Corecția excesivă, rapidă poate duce la sindromul de demielinizare osmotică. Tratamentul hiponatremiei secundară diureticelor tiazidice constă în oprirea diureticelor și liberalizarea aportului de sodiu. Depleția de potasiu, prezentă frecvent, trebuie corectată. Diureticele tiazidice nu ar mai trebui reluate, deoarece acești pacienți riscă repetarea episoadelor de hiponatremie periculoase. b) Pacienții hipervolemici au indicație de restricție de apă (300-400 ml/zi), alături de tratamentul afecțiunii de fond (ciroza hepatică, insuficiența cardiacă). La aceasta se adaugă restricția sodată și diureticele de ansă
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Albert Camus, Franz Kafka, Jean-Paul Sartre. În demonstrație sunt cuprinse și opere literare românești, de la Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu la Al. Ivasiuc ș.a. Un corolar al specializării în problematica romanului îl reprezintă studiul de „poetică istorică” Vârstele romanului, reluat, cu informația actualizată, în Poetica postmodernismului (două ediții: 1996 și 1998). P. examinează constituirea poeticii romanului modern într-o sinteză suplă și erudită, edificată savant, printr-o subtilă îmbinare de perspectivă filosofică și studiu comparatist. Trei faze sunt identificate în
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
unanim de la sfârșitul anilor ’60, surprinde avertismentul conform căruia, deși producția momentului e net superioară deceniului precedent, aceasta rămâne tributară unor „fecunde stimulente” ale liricii interbelice, creându-și „un supralimbaj sau extralimbaj poetic” ce începe să-și arate uzura. Constatarea, reluată și în Atitudini critice (1983), unde se vorbește despre „un mimetism fără modele” sau despre un „epigonism anonim”, e perfect legitimă, numai că autorul însuși își fundamentează analiza poeziei pe un asemenea „supralimbaj”, în funcție de care evaluează producția lirică. De pildă
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
încercării ? Un grup de scriitori legați nu neapărat prin vârstă, ci prin diferite grade ale relațiilor normale dintre semeni - de la prietenia directă și o anume înțelegere comună a literaturii, până la, pur și simplu, afinitatea spirituală”. Într-un editorial cu titlul reluat ulterior ca generic, Dinastia Caragiale, sunt avansate alte considerații care încearcă o definire a n.: „Căutăm similitudini între coordonatele noastre interioare și direcțiile de structură ale timpului și locului în care trăim, adică vrem să aflăm ce anume ni se
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
București. Funcționar la Uniunea Scriitorilor (1949-1951), cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor (1951-1955), contribuie la înființarea Muzeului Literaturii Române, unde activează ca muzeograf din 1957 până la pensionare, în 1968. Debutează în 1923 la „Cuvântul studențesc”, cu versuri, reluate imediat în „Universul”. În 1931 ziarele „Epoca” și „Lupta” îi găzduiau fragmente din volumul Carnet de drum, tipărit câteva luni mai târziu. De acum înainte colaborează sporadic, semnând uneori și Hop, la „Facla”, „Păreri libere”, „Brașovul literar”, „Adevărul literar și
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
tendința „nobilă și demnă” de a modela limba română, edificând „o cultură începândă”. Din aceeași prețuire pentru înaintași publică în „Revista română” postume ale lui Alecu Russo, republică din poeziile lui V. Cârlova, editează Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul, reluată, alături de alte lucrări ale lui N. Bălcescu, și în volum (1878). Un voluptuos al ideilor, dar și al erudiției, asupra cărora arcuiește întotdeauna un nimb de poezie, este O. și în paginile literare. Având structura unui umanist, el crede că
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Pentru Paul, terapeuții au propus (după ședințele preparatoare, un număr de 7 până la 8 din cele 14 de terapie de grup) să facă să circule o bancnotă prin mâinile tuturor participanților (dinamică de grup), apoi să fie pusă pe jos, reluată și manipulată (este vorba despre exemplificare și despre implicare), apoi înmânată lui Paul, care a avut drept sarcină să țină bancnota cu amândouă mâinile, pe palme și pe dosul mâinilor în mod succesiv (controlul micro-evitărilor). Exercițiul propus lui Didier a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care rănesc (critici distructive), învățarea modalităților de apărare Atunci când ancheta negativă sfârșește prin a identifica o critică făcută pentru a răni, sunt propuse trei niveluri de răspuns care permit apărarea. Terapeuții prezintă trei jocuri de rol, care sunt discutate și reluate fiecare pe rând. Atunci când critica rămâne vagă, deși s-a folosit ancheta, persoana poate utiliza tehnica neclarității. Această tehnică utilizează o manieră vagă și superficială de a comunica, care constă într-o atitudine de neangajare, pentru a nu oferi celuilalt
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
literaturii sale, poate cu excepția celei de-a doua secțiuni, unde se produce o alunecare spre formula polițistă și SF. Prima parte, în schimb, este o valorificare a materialelor rămase din atelierul începuturilor. Lectura atentă relevă autoparodia subțire a aceluiași stil, reluat sistematic, prea sistematic și demonstrativ, îngroșându-se până la persiflarea subțire. E un bun prilej de recapitulare a rețetei de proză scurtă brevetată de el însuși. Ca element unificator de tehnică, iese în relief formula „transmisiei directe”, aportul lui N. la
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
operei scriitorului cu aplicația și minuția unui orfevru, transformă monografia într-un adevărat dosar, o mină impresionantă de date și documente puse la dispoziția viitorilor cercetători, singurii chemați, spune O., să formuleze judecăți axiologice. De altfel, criticul își subintitulează studiul, reluat și îmbogățit în ediții succesive, Dosar al vieții și al operei. Analiza operei istratiene se constituie într-un demers critic circular, care, pornind de la comentariul de sorginte structuralistă - concretizat în identificarea de „structuri textuale” și „extratextuale” - și ajungând la viziuni
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
autumnal, să-și recheme din uitare figuri de prieteni. Moartea nu înspăimântă, ea e „fata gătită-n rochie de mireasă”, prietenă și iubită. După o pauză editorială destul de lungă, L. revine cu volumul Dantelă veche (1972), în care unor poezii reluate li se adaugă cicluri noi. Poetul trăiește mai mult în trecut, acolo e atmosfera care îi priește, de-acolo vin figurile unor scriitori tutelari, copilăria cu Moșii, circul și filmele mute. Conștient de anacronismul întreprinderilor sale lirice, autorul îl poematizează
LALESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287739_a_289068]
-
fonetism rațional. El a atacat sistemele ortografice etimologizante, grăbind abandonarea lor de către majoritatea filologilor vremii. Propunerile sale au reprezentat cea mai mare parte a raportului prezentat (în numele comisiei însărcinate cu elaborarea ortografiei) și aprobat de Academia Română la 8 aprilie 1880. Reluate și perfecționate în 1903, ele constituie norme fundamentale ale ortografiei românești moderne și au avut însemnătate deosebită în păstrarea specificului limbii. Același scop e urmărit și în articolul Limba română în jurnalele din Austria (1868), care a avut o contribuție
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Crucii Domnului, problema reprezentării vizuale a Patimii lui Iisus, statutul lecționarului biblic și câteva glose despre metafizică și teologice în opera lui Christos Yannaras. O notă bibliografică oferă detalii despre traiectoria textelor înainte de culegerea lor în acest volum. Toate eseurile reluate aici apar într-o formă complet modificată. Pentru că ne-am dori reînviată și tradiția clasică a scoliilor, am inclus între copertele cărții și câteva recenzii transformate. Aceste marginalia se nasc și mor, îndeobște, ca niște cărți poștale. Le-am introdus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ajutat să situez altfel politica, undeva între povestirile obscene și filozofie” (p. 18). 9. Bloom, care a scris o teză de doctorat despre filozofia politică a lui Isocrate, a publicat mai ales articole, studii, eseuri, capitole în lucrări colective (unele reluate în volum, la insistențele prietenilor, sau postum). A tradus, adnotat și interpretat opere de Platon (Republica), Rousseau, Kojève. A semnat cărți ca Shakespeare’s Politics (în colaborare cu Harry V. Jaffa, 1964; reeditată în 1981), The Closing of the American
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]