2,146 matches
-
ai mei, cu toate acestea Îmi este Îngrozitor de frică. Vă puteți imagina o moarte ușoară? Nu. Dacă iubiți pe cineva, de ce nu vreți să fiți partea care supraviețuiește și preferați să lăsați suferința În seama celuilalt? Nu-mi fac nici o remușcare În această privință, pentru că știu că totul se uită. Cum de muribunzii nu plîng niciodată? CÎnd pierzi viața, pierzi toate motivele pentru care ai putea plînge. Acest test l-am găsit În jurnalul lui Max Frisch și m-am jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tot... de atunci a Început, Eram atît de aproape de țintă. Tu știi că eu trebuia să fiu În locul lui? Nu mai găsea nici o ieșire, era Încolțită. Cine vorbea cu vocea acestui individ? Radu? Albu? Sau poate căzuse În capcana propriilor remușcări. Era primejdioasă această nebunie, opera cu Înseși argumentele ei. Nu mai putea să deosebească ficțiunea de realitate. Nici nu mai exista. Anna Negrea nu mai exista, era doar una din vocile acestui schizofrenic. Trebuia să se desprindă. Vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dar nu, nu, ce se întâmplă, ce este sentimentul ăsta absolut nepotrivit care îi cuprinde treptat sufletul? Ce nume are spaima asta fioroasă care îi cotropește deodată intestinele, făcându-l să tremure ca și cum abia ar fi comis o crimă? Ce remușcări cumplite îi sfâșie ființa sub povara imaginilor câtorva sute de milioane de nevinovați dispărând? Și ce milă absolut ieșită din comun îi înjunghie inima, făcându-l să se îngrijoreze profund de sănătatea minții lui? Dumnezeule, el chiar voia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu voi mai fi și greșeala stupidă de a-mi fi irosit viața în păcat mă sfâșie de-a dreptul, îmi bulversează hotărârea, dovedindu-mi cât de importantă era credința pentru a nu ajunge într-un astfel de moment prin remușcări teribile, care mă aruncă în convulsii turbate, de parcă osânda mea ar fi început deja de pe acest pământ. Dacă-aș fi știut vreodată că toate rațiunile de a trăi pe care le-au inventat oamenii aveau să fie detronate de grija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
semen de al său. Asta nu înseamnă că ceea ce spun eu are o valoare absolută. Studii foarte serioase arată un procent de doi la sută din populația lumii sunt asasini naturali, predispuși genetic să omoare fără a clipi și fără remușcări. Dintre aceștia sunt recrutați membrii SAS, SEAL, Beretele Verzi, lunetiștii și ceilalți asasini oficiali, cei ce ucid cu acte în regulă. Doi la sută din populația globului, reprezintă totuși un număr destul de mare. Nu toți pot fi recrutați de "organizațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în fața lui Godunov, cu batista pregătită. Dacă spusele acestuia erau adevărate, soarta șefului său era pecetluită. Acesta era motivul pentru care omul pe care tocmai îl arestase le dăduse cheia atât de repede și îl trimisese pe Pop acolo fără remușcări. Desigur că mai exista varianta ca prizonierul să blufeze. Voia neapărat să se urce în mașină pentru că avea acolo, pitită pe undeva o cheie de cătușe cu care intenționa să se elibereze. Nu, sub nici o formă, nu trebuia să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
salutam cu mîna, crezînd că mama era tot acolo și ne vedea trecînd. Tata repeta salutul. Nu ne mai Îmbarcasem de cîțiva ani buni pe o șalupă, deși știam că, uneori, el se ducea singur. — O noapte numai bună pentru remușcare, Daniel, spuse un glas din Întuneric. O țigară? Am sărit În picioare cît ai clipi, cu un frig subit În trup. O mînă Îmi oferea un chiștoc din beznă. — Cine sînteți dumneavoastră? Străinul Înaintă pînă În pragul beznei, lăsîndu-și chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
implora pe Domnul să-i trimită un semn, o șoaptă, o firîmitură din prezența lui. Dumnezeu, În infinita sa Înțelepciune și, poate, plictisit de avalanșa de petiții ale atîtor suflete chinuite, nu-i răspundea. În timp ce Antoni Fortuny se topea În remușcări și supărare, Sophie, de cealaltă parte a zidului, se stingea Încetișor, văzîndu-și viața naufragiind Într-o boare de Înșelăciuni, de delăsare, de vinovăție. Nu-l iubea pe bărbatul pe care Îl slujea, dar simțea că Îi aparține, iar posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aș lăsa să-mi scape ocazia. Bea are deja logodnic. Un sublocotenent care face serviciul militar. Fermín suspină, iritat. — Ah, armata, racilă și redută tribală a corporatismului maimuțăresc. E și mai bine, fiindcă, astfel, dumneata Îi poți pune coarne fără remușcări. — Delirezi, Fermín. Bea o să se mărite cînd sublocotenentul va termina serviciul. Fermín Îmi zîmbi, pișicher. — Păi, să vedeți cum stă treaba: mie Îmi miroase că nu, că asta nu se mărită. Ce știi dumneata. — Despre femei, ca și despre alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
discreția, considerată până acum o condiție a vieții în societate, nu va mai avea rațiuni de a subzista. Oricine va ști totul despre celălalt; mentalitatea va evolua spre mai puțină culpabilitate și mai multă toleranță. Ieri, uitarea era însoțită de remușcări; mâine, transparența va incita la dispariția lor. Curiozitatea, bazată pe secret, va dispărea și ea, spre marea nemulțumire a ziarelor de scandal. Dar și celebritatea. Ceva mai târziu, prin 2050, piața nu se va mulțumi să organizeze supravegherea la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
s-a abătut de la drumul drept, lecția sublimă din parabola fiului rătăcitor și să-i spună că pentru inima omenească nu există greșeală care să nu poată fi iertată, astfel să-i fie sinceră căința, astfel să-i fie totală remușcarea. Ultima frază de efect a prim-ministrului, Onorați patria, căci patria vă va privi cu admirație, cu tobe și surle, după care scotocise în podul celei mai mucegăite retorici patrimoniale, a fost prejudiciată de un Noapte bună care a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cadă deci asupra voastră. Cu tot sufletul meu, vreau să cred că nebunia voastră va fi trecătoare, că nu va dura, vreau să cred că mâine, un mâine pentru care mă rog cerului să nu se lase așteptat prea mult, remușcarea va pătrunde blând în inimile voastre și vă veți împăca din nou cu comunitatea națională, rădăcină din rădăcini, și cu legalitatea, întorcându-vă, ca fiul rătăcitor, la casa părintească. Acum sunteți un oraș fără lege. Nu veți avea aici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vă mulțumesc că ați rămas un pic mai mult, Domnule primar, Spuneți, spuneți, nu vă formalizați, Dacă sunt în stare să înțeleg ceva din ce se petrece în mintea oamenilor, atunci cred că dumneavoastră aveți o mustrare de conștiință, o remușcare, Remușcare pentru ceva ce n-am făcut, Unii afirmă că asta e cea mai rea dintre toate, remușcarea pentru cele pe care le-am permis să se facă, Poate că aveți dreptate, o să mă gândesc la asta, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mulțumesc că ați rămas un pic mai mult, Domnule primar, Spuneți, spuneți, nu vă formalizați, Dacă sunt în stare să înțeleg ceva din ce se petrece în mintea oamenilor, atunci cred că dumneavoastră aveți o mustrare de conștiință, o remușcare, Remușcare pentru ceva ce n-am făcut, Unii afirmă că asta e cea mai rea dintre toate, remușcarea pentru cele pe care le-am permis să se facă, Poate că aveți dreptate, o să mă gândesc la asta, în orice caz, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în stare să înțeleg ceva din ce se petrece în mintea oamenilor, atunci cred că dumneavoastră aveți o mustrare de conștiință, o remușcare, Remușcare pentru ceva ce n-am făcut, Unii afirmă că asta e cea mai rea dintre toate, remușcarea pentru cele pe care le-am permis să se facă, Poate că aveți dreptate, o să mă gândesc la asta, în orice caz, aveți grijă, O să am, domnule primar, și vă mulțumesc că m-ați avertizat, Deși continuați să nu știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de dezaprobarea semenilor săi. Ești sigur că n-o să înceapă să te chinuie regretele? Toată lumea are cât de cât o conștiință și mai curând sau mai târziu o să te mustre. Dacă soția dumitale ar muri, n-ai fi torturat de remușcări? Nu mi-a răspuns și am așteptat o vreme să vorbească. În cele din urmă a trebuit să întrerup tot eu tăcerea. — Ce ai de spus la asta? Doar că ești un cretin fără pereche. — În orice caz, ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
simți prost dacă m-aș duce și m-aș spânzura pentru că am fost dat afară din cameră întrucât n-am putut plăti chiria? — Câtuși de puțin. A ricanat: — Te lauzi. Dacă aș face-o cu adevărat ai fi copleșit de remușcări. — Încearcă și o să vedem, i-am replicat. I-a licărit un zâmbet în ochi și a continuat să-și amestece în tăcere absintul. — Ai vrea să facem un șah? l-am întrebat. — N-am nimic împotrivă. Ne-am așezat piesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adăugă râzând batjocoritor. Împietrirea lui era de-a dreptul neomenească, și în indignarea mea nu mai eram dispus să-mi îndulcesc vorbele. Chiar dacă e o simplă curiozitate, aș vrea să-mi spui dacă ai simțit cumva măcar o undă de remușcare pentru moartea lui Blanche Stroeve? Îi urmăream cu atenție trăsăturile să văd dacă i se schimbă cât de cât expresia, dar fața îi rămase impasibilă. De ce aș fi simțit-o? mă întrebă el la rândul lui. — Dă-mi voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de faptul că n-avea nici o șansă de izbândă. Oricât de departe va fi mers și oricât de tainic ar fi fost locul în care s-ar fi ascuns, eram sigur ca dna Nichols, inexorabilă ca soarta și ferită de remușcări la fel ca și conștiința, avea să fie din nou alături de el. Nu putea scăpa de ea cum nu poate scăpa o cauză de efectul ei. Pezevenghiul - ca și artistul și poate chiar și gentlemanul - nu aparține nici unei clase. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
În una din tăieturi. Oțelul pătrunse fără să Întâmpine nici o rezistență În țesuturile distruse. Tot În tăcere, sondă și cealaltă rană, cu același rezultat. Apoi se uită țintă la bargello, cu o mutră suficientă. - Și, cuprins de flăcări și de remușcări, s-a Înjunghiat În spate? Omul nu zise nici pâs. - Mai degrabă, continuă Dante implacabil, altceva n-ai observat? Întinse brațul spre mort, arătând ceva de lângă trup. Niște resturi ale unor foi groase de pergament, complet arse. Orice ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
traseele astrelor, un destin ce parcă Îl chema să urmeze la tronul unui tată visat. Tronul lui Frederic. Mort. Asasinat. O nouă ipoteză Îi Încolți În minte poetului: și dacă Arrigo nu se omorâse din pricina eșecului planurilor sale, ci de remușcarea unei crime de demult, o umbră care Îi urmase pașii vreme de cincizeci de ani? Putea să fie dânsul asasinul Împăratului, „omul neîntreg”? Citind paginile lui Mainardino, crezuse că metafora se referea la un neajuns fizic sau la o lacună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
știu de unde să încep. E foarte greu. Au trecut atâția ani pe care cuvintele nu îi vor aduce înapoi, cu toate chipurile, surâsurile și rănile. Trebuie totuși să încerc să povestesc. Să povestesc ceea ce mă chinuie de douăzeci de ani. Remușcările și marile întrebări. Trebuie să spintec misterul ca pe un pântece și să mă cufund în el cu mâinile goale, chiar dacă nimic nu va reuși să schimbe nimic. Dacă aș fi întrebat prin ce minune știu toate lucrurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu picioarele în zăpadă, numai în cămașă. Dar frigul făcea să-mi tremure buzele, și deodată am simțit că sunt pe punctul de a nu mai putea pleca. — Te-ntorci des? — Trec pe aici, nu e același lucru. Nu am remușcări. Am făcut ce trebuia făcut. Mi-am îndeplinit rolul și tu știi asta. — Dar eu te-am crezut! — Ai fost singurul... Josăphine mi-a frecat umerii. M-a zgâlțâit și durerea sângelui întorcându-mi-se în vene a fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și-l mai amintește. Un suflet nepătat, după cum se spune. Viitorul lumii. Un pui de om. Perpetuarea rasei. Dar pentru mine, nu era nimic din toate astea, era pur și simplu ucigașul tău, un mic ucigaș fără conștiință și fără remușcări, alături de care trebuia să trăiesc, acum, că tu nu mai erai lângă mine, care te omorâse ca să vină spre mine, care dăduse din coate pentru a rămâne numai el, singur înaintea mea, și din cauza căruia nu îți voi mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vânt, nici nu apuci să-ți dai seama. Mi-a spus-o fără să insinueze ceva. O spunea părând că se minunează. Nu am scris nici un nume pe mormânt. Cel mai rău e că nici până astăzi nu am nici o remușcare și că revăd cu indiferență ceea ce am făcut, cu aceeași indiferență de-atunci. Nu sunt mândru de asta. Dar nici nu mi-e rușine. Nu durerea m-a împins să o fac, ci vidul. Vidul în care am rămas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]