1,643 matches
-
eseuri, articole, recenzii ș.a. în „Lupta”, „Cuvântul românesc”, „Dacoromania” ș.a. În lucrarea B.P. Hasdeu, lingvist și filolog (1968), concepută ca o primă etapă în valorificarea operei savantului, P. realizează o sinteză a ideilor viabile oferite de acest erudit de tip renascentist, pe care îl consideră un precursor în majoritatea domeniilor lingvisticii și filologiei. Servindu-se de capitole privitoare la biografia și formația intelectuală a autorului studiat, ca și de o sinteză bibliografică a lucrărilor sale științifice, P. îi reliefează activitatea de
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
universitar, la Tyrnavia (Trnava) (1566), inițiativele sale abordând și studiile clasice, și educația estetică (muzica, declamația). Reformele profunde pe care le face se vor extinde în centrul Europei, ajungând până în Transilvania. După el au rămas și edificii culturale în stil renascentist baroc la Viena și Tyrnavia, unde a și fost înmormântat. Opera lui O. pare să fi fost mai cunoscută contemporanilor, prin vehiculul universal al limbii latine, decât posterității, care o primește în ediții bilingve incomplete și traduceri lacunare. Două lucrări
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
Astfel, transdisciplinaritatea este o viziune-program a „complectudinii” umane, care nu este nici religie, nici „știință a științelor”, ci un manifest-utopie al unui savant, bun cunoscător al fizicii cuantice, dar dușman al dogmatismului științific, și care, bântuit de idealul de tip renascentist al sintezei integratoare și de convingerea existenței „terțului inclus”, proiectează o intersectare și o intercomunicare între științele exacte, umanioare, arte, mitic și religios. Două ar fi personalitățile obsedante pentru savant: Ion Barbu, în care vede un personaj de tip renascentist
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
renascentist al sintezei integratoare și de convingerea existenței „terțului inclus”, proiectează o intersectare și o intercomunicare între științele exacte, umanioare, arte, mitic și religios. Două ar fi personalitățile obsedante pentru savant: Ion Barbu, în care vede un personaj de tip renascentist, împletire a matematicianului cu poetul, interesat de definirea în „axiome lirice” a treptelor autocunoașterii (a „nunților necesare”), și „filosoful modern” Jacob Boehme, „ereticul gândirii creștine”, care a avut viziunea împletirii raționalului cu iraționalul și care a intuit legea indeterminării. Că
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
de care se vor interesa, peste timp, Constantin Brâncoveanu, Ștefan Cantacuzino și chiar Nicolae Mavrocordat. Valorile umaniste ale gândirii lui N. B., definitorii pentru înfățișarea lăuntrică a poporului român, prin care cultura românească ia parte cu drepturi de netăgăduit la ansamblul renascentist al Europei, au fost stabilite și puse în lumină cu destulă dificultate. „Falnic monument de literatură, politică, filosofie și elocvență” (B.P.Hasdeu), Învățăturile... promovează un umanism creștin ce nu a pierdut legătura nici cu valorile impuse de Antichitate, nici cu
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
după ce unele cristalizări deja s-au edificat în vederea legitimării lor. Să părăsim deocamdată ideologiile, care nu sunt decât excrescențe ale substanței inerente modernității, și să căutăm a identifica perioade succesive sau istorii parțiale ce construiesc împreună istoria modernității. Prin umanismul renascentist, prin „cearta dintre antici și moderni”, până pe la începutul secolului al XVII-lea, se admite că ne aflăm în perioada premodernă. A doua jumătate a secolului al XVII-lea și secolul al XVIII-lea până la Revoluția americană (1776) și Revoluția
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
trecut și ecoul ei de durată. Concepția fundamental antimimetică promovată de Lucian Blaga în teatru fundamentează și legitimează un nou tip de dramă, cu o structură proteică, urmărind să restituie teatrului românesc o suită de forme dramatice (misterul antic, misterul renascentist, drama expresionistă, drama freudiană, pantomima, tragedia antică, fresca istorică, parabola, jocul cu măști ș.a.). Tehnica „teatrului nou”, tendințele stilistice expresioniste, psihanaliza și mitul se întâlnesc pentru a defini un altfel de teatru, așezat explicit sub cupola poesisului, înscriindu-se cu
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
noutatea piesei de debut, concepută ca o parabolă ceremonială și politică de actualitate, unde substratul mitic primordial se împletește organic cu o concepție modernă originală asupra tragicului. Definirea formelor dramatice la care se raportează dramele lui Lucian Blaga (misterul antic, renascentist, medieval, apologul, drama simbolistă etc.) include sugestii fertile pentru punerea în scenă. Preocuparea de a restitui valori dramaturgice ignorate sau neglijate ghidează și studiul Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, care are în vedere o fațetă puțin cunoscută
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
o tentație recurentă - mai cu seamă în contact cu promisiunea „noului” oferită de orice erezie incipientă. Ca răspuns la teroarea plictisului - tradiția fiind adesea redusă la repetiția goală a unor propoziții sacrosancte -, s-a ivit luxurianța disciplinelor secundare. Abundența filologiilor renascentiste a introdus modelul adevărului-corectitudine. Redescoperirea grecilor păgâni, lipsiți multă vreme de avocați cu aplomb, era un demers mult mai fascinant decât ucenicia în marginea patrologiilor orientale. Reforma a acuzat distorsiunile speculative suferite de tradiția apostolică a Bisericii, validate de universalismul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anonimat. Vorbind sau scriind, suntem însetați cu toții de publicitatea expresiei. De ce doar atât de puțină veșnicie se cuantifică în milioanele de semne stocate în marile biblioteci electronice ale prezentului? Cei mai puțin norocoși decât posesorii prețioaselor achiziții filologice ale umanismului renascentist ce vor face? În afara mizeriei traiului de tranziție, care este părtășia cărturarilor cu sufletele celor mai simpli? Cui rezistăm, de fapt, atunci când bănuim eșecul în cele mai prețioase vieți lipsite de cronicar? Nu ne opunem atunci chiar Vieții „care S-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
răstignită dintr-o neînțeleasă economie a iubirii. Pentru monahi, lumea întreagă nu este prea mare pentru a nu putea fi cuprinsă într-o rugăciune. Agonisind darurile Duhului, monahul ajunge să fie un adevărat homo universalis - dar altfel decât în felul renascentiștilor polimați. Semnele distinctive ale unui adevărat monah sunt, pentru starețul de la Simonos Petras, veselia inimii, „schimbarea rărunchilor” (imaginea biblică pentru interioritatea ultimă a omului) și ținerea de mână a lui Dumnezeu, alături de prietenii lui Hristos. Călugărul este un bărbat îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Theos), judecă pământul (Facerea 18, 25), căci vei avea moștenire între neamuri”. Perspectiva pascală a reprezentării Patimii nu lipsește nici din registrul iconografic. Culoarea trupului lui Iisus, el însuși de o surprinzătoare integritate, nu șochează prin albul cadaveric al tablourilor renascentiste. Domnul adormit pe Cruce este El însuși, trecut dincolo, „în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul, iar pe scaun cu Tatăl și cu Duhul, pe toate umplându-Le, ca Cel ce este necuprins”. Dorința lui Hegel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui D. Popovici (ed. cit., p. 502): 16. Încadrarea operei lui Budai-Deleanu Într-un curent literar este o operație dificilă: Țiganiada a putut fi pusă, de aceea, sub semnul unor orientări artistice diferite. P. Cornea [...] vede În Budai-Deleanu un spirit renascentist, care „se ascunde În umbra marilor modele” clasice pentru a cultiva o artă realistă. D. Păcurariu analizează articulațiile clasice ale operei, fără a da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a cărei acțiune, plasată în Renașterea italiană, aduce în scenă câteva personaje nonfictive și obligă la o minimă concretizare realistă; dar nici aici nu e urmărită reconstituirea unei epoci, în fapt, ci manifestarea tragicului în istorie. Caesar Borgia, întruchipând individualismul renascentist, ajunge să sfideze „incoruptibila ordine a cercurilor”, visând să făurească unitatea Italiei, dar se prăbușește, abandonat de pronie. Căderea îi revelează rostul tainic al fiecărui gest în armonia universală, fără de care lumea ar fi o „comedie a fantasmelor”, produsul propriei
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
cuvintele lui Iov, „fresca” vizionară, dar și crochiul nervos, pastelul frumos decorat, acompaniat de luminiscență și agonic în subtext, dar și sonetul cu lumini glaciale, sentențios-didactic în premise și disolutiv în concluzii, turnând gnomicul în tipare senzoriale, ca în neoplatonismul renascentist. În ciuda unității de substanță, se pot decupa patru etape în evoluția poetei. Cea dintâi ar cuprinde volumele De pe pământ (1963), La ritmul naturii (1966) și, parțial, Norii (1968). A doua etapă, de la Agonice (1970) până la Răsad de spini (1973), definește
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
Iluminism. Pentru început, am crezut că ar fi bine să mă apropii și să arăt, prin intermediul unor exemple, relația directă existentă între cele două mari epoci, după cum și posibila paralelă (în cazul Răsăritului, identificare) în criza conștiințelor provocată de umanismul renascentist și aceea prin care debutează Iluminismul. Nu am urmărit decât sugerarea imaginii de ansamblu, o introducere în atmosfera epocii, anume a aceleia care va marca în istorie una dintre cele mai mari și neîntrerupte frământări pe toate planurile. Întreg demersul
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de idealurile militare și politice. A obținut un tablou colorat al timpului (supus unei amănunțite reconstituiri), putând fi oricând comparat cu poezia picturii olandeze desprinsă din Rembrandt și Vermeer. Pe Huizinga l-a atras în mod special relația dintre umanismul renascentist și spiritul medieval, relație mai complicată decât suntem tentați să ne-o imaginăm. Reflecțiile sale le-am apreciat atunci când am fost nevoit să așez, la rândul meu, față în față civilizația Renașterii și civilizația Evului Mediu, elasticitatea judecăților lui Huizinga
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Iorga a căutat să înfățișeze trăsăturile specifice imperiului, prin izvoarele consultate fiind în măsură să observe atât unitatea spirituală din interior, cât și intensitatea comunicării cu Apusul. El ne conduce în miezul evenimentelor memorabile ale culturii, exemplificând nu numai influența renascentistă apuseană asupra Bizanțului, ci și încercarea de replică a acestuia, mișcarea în care s-au implicat dascăli, editori, comentatori de texte, filologi și filosofi, reprezentanții unui ideal care se prelungește până după celebrul cretan Theotokopulos, devenit la Toledo El Greco. „Sunt
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
puțin celebrul Georgios Gemistos Plethon, promotorul filosofiei neoplatoniciene. Socotit „al doilea Augustin” al catolicismului, Toma d’Aquino a fost o personalitate covârșitoare a scolasticii medievale, în scrisul lui prevalând raționalismul care avea să deschidă nesfârșitul câmp de manifestare al umanismului renascentist. Opera sa capitală, Summa Theologiae, a fost comparată, pe bună dreptate, cu „glorioasa arhitectură a catedralelor gotice contemporane, mai ales datorită expunerii sistematice, structurate în părți, capitole, întrebări, articole și înlănțuiri ritmice de argumentare, contraargumente, obiecții și concluzii”. O sinteză
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
săi. Prin ideea infinității universului, de pildă, a influențat pe unul dintre cei mai cunoscuți cugetători, e vorba de Giordano Bruno. Influența sa merge cu mult mai departe în timpurile moderne, ajungând până la Leibniz și Schelling. În geneza gândirii filosofice renascentiste, importantă a fost și implicația directă a reformatorului bizantin Georgios Gemistos Plethon. Numit cel dintâi inspirator al Academiei Platonice din Florența, el a fost învățatul care a sprijinit ca nimeni altul drumul europenilor spre vechea cultură greacă, în genere spre
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
care este motivația interioară a îmbrățișării „convorbirilor platonice” de către umanismul Renașterii. Discuțiile dintre cardinalul Giuliano Cesarini și Georgios Gemistos cu ocazia Conciliului de la Florența au depășit cadrul strict religios, deplasându-se spre tărâmul filosofic, unde aveau să dea naștere platonicismului renascentist al cărui prim reprezentant va deveni Marsilio Ficino. Ideile preluate astfel din filosofia lui Platon se regăsesc în discursurile lui Marsilio, de pildă în De laudibus philosophiae, Declarationes platonicae ad Cristophorum Laudinum, în Institutionum ad platonicam disciplinam libri quatuor, după cum
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
religiei, pentru ca în acest mod cei ce separă filosofia de credință să fie convinși că „rătăcirea” lor e cel puțin egală cu a acelora care „de dragul înțelepciunii dau cu piciorul roadelor ei”. Este aceasta una dintre formele prin care cugetarea renascentistă se detașa de Biserica Evului Mediu. Speculațiile privitoare la suflet și libertate, dialogurile privind îndeosebi iubirea și spiritul uman, Dumnezeu și nemurirea merg de cele mai multe ori conform exemplului înaintașilor. Ficino se afla sub influența nenumăratelor argumente venite dinspre filosofii religiilor
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
apropierea de contemporanii săi, Nicolaus Cusanus și Georgios Gemistos Plethon, și punțile pe care le întinde prin Leon Evreul și Spinoza până dincolo de Renaștere fac din opera sa un permanent punct de referință în istoria genezei ideilor lumii moderne. Umanismul renascentist, accentuat între Occident între secolele al XIV-lea și al XVI-lea, întârziat, uneori puțin, alteori mai mult, în Europa Central-Sud-Orientală, va impune atât într-o extremitate a Europei, cât și în cealaltă, conceptele de viață ale timpului viitor, va
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
bazate pe rațiune, adică pe marea idee care acum se situează mai presus de credință, de tradiții, de Biserică, protestând împotriva principiului autorității, precum și a procedeelor care întrerup evoluția firească a omenirii. Spiritul antic se poate regăsi în miezul gândirii renascentiste; în și prin el poate fi recunoscută geneza luminilor universale. Atmosfera, inspirată nu în ultimul rând de „uimitorul” cerc de studii grupat în jurul așa-numitei Academii platonice florentine, înalță intelectul omului european, motivându-i necesitatea construirii unui nou templu al
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
caracteristică omului de litere, artistului, cărturarului, care trăiește în medii ostile unde neîmplinirea generală ar trebui să atragă după sine neîmplinirea particulară. Să revenim. Interesându-mă de conștiința unui model de unitate culturală europeană, adică de forma ideală a gândirii renascentiste și postrenascentiste, voi arăta că ea se naște din cultura antică, literatura și limba latină contribuind imens la redeșteptare, simbolizând în fond principalul instrument al comunicării. Urmașii vor lupta cu toții pentru a reda puritatea limbii latine, pentru a o salva
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]