601 matches
-
enzimei de conversie a angiotensinei , irbesartanul și ceilalți antagoniști ai angiotensinei par mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare , comparativ cu cei din alte rase , probabil datorită prevalenței mai mari a unor concentrații plasmatice mici de renină în populația hipertensivă de culoare ( vezi pct . 5. 1 ) . Sarcina : Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină II ( ARA II ) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii . Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esențială , pacientele care planifică să rămână gravide
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
Mecanism de acțiune : se consideră că irbesartanul blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1 , indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie , la dozele recomandate . Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină
Ro_520 () [Corola-website/Science/291279_a_292608]
-
după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 9 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 12 Nu s- a observat niciun
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 12 Nu s- a observat niciun efect teratogen la șobolanii la care
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 22 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 25 Nu s- a observat niciun
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 25 Nu s- a observat niciun efect teratogen la șobolanii la care
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 35 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
maimuță Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 38 Nu s- a observat niciun
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 38 Nu s- a observat niciun efect teratogen la șobolanii la care
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 49 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4. 5
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
maimuță Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 52 Nu s- a observat niciun
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 52 Nu s- a observat niciun efect teratogen la șobolanii la care
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Concentrațiile plasmatice ale potasiului nu sunt afectate semnificativ de irbesartan în monoterapie , la 63 dozele recomandate , la pacienții fără risc de dezechilibru electrolitic ( vezi pct . 4. 4 și pct . 4
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , cu creșterea consecutivă a kaliurezei , a eliminării de bicarbonat pe cale urinară și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea concomitentă de irbesartan tinde să reducă pierderile de potasiu induse de aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
maimuță Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 66 Nu s- a observat niciun
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii irbesartan/ hidroclorotiazidă la om . 66 Nu s- a observat niciun efect teratogen la șobolanii la care
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
enzimei de conversie a angiotensinei , irbesartanul și ceilalți antagoniști ai angiotensinei par mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare , comparativ cu cei din alte rase , probabil datorită prevalenței mai mari a unor concentrații plasmatice mici de renină în populația hipertensivă de culoare ( vezi pct . 5. 1 ) . Sarcina : Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină II ( ARA II ) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii . Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esențială , pacientele care planifică să rămână gravide
Ro_509 () [Corola-website/Science/291268_a_292597]
-
Mecanism de acțiune : se consideră că irbesartanul blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorii AT1 , indiferent de originea sau de calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron . Kaliemia nu este modificată semnificativ de irbesartan administrat în monoterapie , la dozele recomandate . Irbesartanul nu inhibă enzima de conversie a angiotensinei ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină
Ro_509 () [Corola-website/Science/291268_a_292597]
-
enzimei de conversie a angiotensinei , irbesartanul și ceilalți antagoniști ai angiotensinei par mai puțin eficace în scăderea tensiunii arteriale la persoanele de culoare , comparativ cu cei din alte rase , probabil datorită prevalenței mai mari a unor concentrații plasmatice mici de renină în populația hipertensivă de culoare ( vezi pct . 5. 1 ) . Sarcina : Antagoniștii receptorilor pentru angiotensină II ( ARA II ) nu trebuie inițiat în timpul sarcinii . Cu excepția cazului în care continuarea terapiei cu ARA II este considerată esențială , pacientele care planifică să rămână gravide
Ro_509 () [Corola-website/Science/291268_a_292597]