565 matches
-
zî! încercă bătrânul un răspuns. - Și, cum era mămăica me‟?! ..îl ținu fata din Anuca, fata pădurarului scurt. - Frumoasî... frumoasî șî tari bunî.!.. - Și, a să vie, mămăica... a să vie?.. - Daa, daa... cum să nu vie! zise bătrânul la repezeală. Atât i-a trebuit fetiței și, cu o încăpățânare fără seamăn a început s-o aștepte. Îi auzea, cum pe furiș bunicul și tatăl ei șușoteau ceva... dar, nu înțelegea ce. - Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Nu avea nici un motiv să mintă. Trebuia să afle. Bine, asta nu ar confirma nimic, pentru că dacă nu era acolo, putea la fel de bine să fie în buzunarul pantalonilor, dar nu putea să urce scările fără să verifice întâi. Pipăi la repezeală buzunarele gecii. Erau goale. Simți un fior de dezamăgire amară cuprinzând-o. Și apoi îi trecu prin minte să vadă în buzunarul interior. Își strecură degetele în el și atinse ceva micuț și pătrat. Tremurând, scoase obiectul. Era o cutiuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a se descotorosi de surorile sale, în caz că era nevoie. Și ele îl simpatizau pe Aidan și parcă le vedea făcându-se comode în vederea unei seri de bârfe. Dar nu în seara asta! Se zgârci cu uscatul părului, își trase la repezeală machiajul de rigoare și se îmbrăcă. Apoi coborî, șchiopătând ușor, pentru că încă o durea piciorul. Deschise ușa sufrageriei și rămase locului, privindu-și vizitatoarea înmărmurită. Până la urmă, nu era nici Tish, nici Amelie. Femeia aceea sofisticată - când se făcuse așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
raportul o mie doi pentru tine, scrise ea. Dacă trec acum pe la tine, s-ar putea să întârzie. N-are nimic. Cum vrei. Biroul lui Neil era la etajul următor. Făcu un ocol pe la toaleta femeilor ca să își dea la repezeală cu niște pudră pe obraji și cu niște strugurel pe buze. Apoi se grăbi să urce și să bată la ușa deja deschisă a biroului lui. —Intră. Îi zâmbi, iar Darcey simți cum îi bate inima mai tare. În vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă nu se poartă cum trebuie cu Nieve, Aidan nu voia ca viitorul lui socru să îl vadă cu fosta lui iubită, chiar dacă era doar o coincidență oribilă asupra căreia nu avea nici un control. —Trebuie să intru, zise el la repezeală. E Stephen. Trebuie să - nu ne poate vedea împreună. —Aidan... —Serios. Trebuie să plec. Părea îngrijorat. Trebuie. Se grăbi să treacă pragul ușii, iar Darcey răsuflă ușurată. Luă ceașca de cafea în mână, însă îi tremura atât de tare, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
creadă că ea plângea. Știai ceva despre asta? întrebă el. —Ce? izbucni ea de-abia stăpânindu-și furia. Crezi că am avut ceva de-a face cu asta? Crezi că sunt cine știe ce infractoare? — Sigur că nu, o drese el la repezeală. Ești doar tulburată, ești... ești plânsă - n-ai înțeles bine. Eram curios dacă nu cumva era ceva care te îngrijora. Ai zis odată ceva de niște cifre... Mă gândeam că poate asta o fi fost. — Nu, zise ea vlăguită. Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ileana să știe, Ai atâtea cărți pe masă, tac, neputincios să-i spun adevărul, Scrie să ne trecă timpul, din fericire Theo e-n stare să răspundă unei atât de complicate întrebări, Cum adică? Nemulțumită Ileana de răspunsul primit la repezeală, Așa cum ploaia plouă, vântul vântuiește, neaua ninge, soarele însorește, vremea vremuiește, așa și mâna care mânuiește stiloul nu se mai oprește odată pornită, și Theo zâmbește, Ca și roata de la căruță?! neștiutoare întreabă Ileana, Întocmai! Ești o fată deșteaptă, Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a intra În toaleta bărbaților. Clătinând din cap, o urmă Într-o sală de baie ai cărei pereți erau Îmbrăcați În faianță alb-negru. Când Watson strigă „Colin Miller?“ se auziră diverse țipete În timp ce oameni În toată firea, Își Închiseră la repezeală șlițurile și o luară la fugă spre ieșire. În final, un singur bărbat rămase Înăuntru: scund, bine făcut, Îmbrăcat Într-un costum gri-Închis foarte scump după aspect. Lat În umeri și cu o tunsoare de modă veche, fluiera discordant În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dezagregă, Încât anomaliile sunt inerente. Ne-ar trebui Încă vreo câteva planete să ne Întindem, cât mai e timp, rufele spălate de murdărie la uscat. Și să ne Întindem mădularele chircite de atâta aglomerație. Și să ne iubim nu la repezeală, Înghesuiți Între patru pereți ai nu știu cărui amic binevoitor. De-aia suntem atât de urâți: suntem bolnavi. Prea puțin timp avem, prea puțin spațiu. Nu putem sparge nimic. Ne zbatem și urlăm. Ca animalele. Suntem niște animale. Vocea naratorului Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plictisitor și cam mormoloc, dar era prietenul ei, iar ea avea de gând să treacă prin asta ca o iubită supusă și iubitoare chiar dacă era să moară. Fără să se străduiască prea tare așa cum făcea de obicei, Adriana alese la repezeală o bluză din cașmir, cu mâneci scurte, mulată, petrecută în față, pe care o asortă cu o fustă foarte strâmtă, conică. Niște ciorapi cu dungă — doamna de Souza susținea că vor rămâne mereu sexy încă de pe vremea când Adriana era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am dat adresa, iar el a zis că va veni în zece minute. Hai, să intrăm. Nu e cea mai potrivită stradă pentru așteptat. Sunt sigură că Maria nu se va supăra. Dar când Maria ne-a deschis, îmbrăcată la repezeală cu un capot, mi-am dorit să fi riscat să așteptăm împreună cu oamenii străzii. * —Ce s-a întâmplat? Mătușa Lynn? Harry? Mark? Apoi a văzut pantoful rupt al Lisei, ciorapii sfâșiați și picioarele sângerânde. —Ați fost atacate! Intrați, intrați! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
campionului său, au pus capac scenei. Așa cum Îndeobște se spune la Salon Doré, eu nu fac lucrurile pe jumătate. Luasem deja o hotărâre: am chemat un picolo și i-am cerut ipso facto lista de vinuri. Am parcurs-o la repezeală și am priceput că s-ar fi potrivit o jumătate de sticlă de Champagne El Gaitero. Am toastat pentru doamna baronne. Omul de club Îl poți recunoaște la moment. După atare aventură, un altul n-ar mai fi Închis un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fac prezența cât mai ștearsă; iar ca să nu-l plictisesc, Îmi primeneam travestiurile. O dată, spânzurat În cuier, m-am dat, de altfel cu nu prea mult noroc, drept parpalacul de lână În care mă ascunsesem; altă dată, dându-mă la repezeală drept o mobilă, mi-am făcut apariția pe coridor, În patru labe și cu un ghiveci de flori În cârcă. Din nefericire, macacul bătrân nu se cațără În pomul putred. Tai An, ebenist la urma urmelor, m-a recunoscut doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o dată cu plecarea porcului etc. și eu m-am proptit În balansoar, unde, stând comod, m-am abandonat lecturii pe diagonală, În vederea trecerii În revistă, ordonată și judicioasă, a broșurii de referință. Așteptările nu mi-au fost Înșelate! Îmi aștern la repezeală impresiile pe hârtie: Efortul nostru e salutat cu lăudabilă satisfacție. Numărul din Litera și rândul pe care Îl avem În fața noastră, tot atât de viguros ca și cele cu care s-a pornit la drum, se spetește cu succes pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
civile. Primul caz Îl reprezentase catastrofa companiei United Airlines din 1976, la San Diego; apoi fusese chemat la Chicago, În 1978, și la Dallas, În 1982. De fiecare dată se Întâmpla la fel: un apel telefonic grăbit, bagajul făcut la repezeală și absența de acasă pentru o săptămână sau mai mult. De data aceasta, Ellen, soția lui, se supărase fiindcă fusese chemat pe 1 iulie, ceea ce Însemna că avea să lipsească pe 4 Iulie, ratând astfel și tradiționalul lor picnic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-mi aducă haine și să mă îmbrace. — Trebuie să fii frumoasă, a zis Anna. Da, a fost de acord Helen. Dar trebuie să pară că n-ai făcut nici un efort. Ca și cum ai fi aruncat ceva pe tine așa, la repezeală. Dar mă sună abia la ora zece, le-am reamintit. N-a zis nimic despre nici o vizită. —Așa e, a intervenit mama. Dar n-a venit până-n Dublin numai ca să-ți dea un telefon. Asta putea să facă și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fluieră mirat. Raiul poponarilor pe pămînt: covoare groase, statui de zei greci, pe pereți nuduri de bărbați - picturi pe un suport ce imita catifeaua. Bud spuse: — Drăguț. Gilette arătă spre telefon. — Două secunde, altfel o să-mi chem avocatul. Pescuială la repezeală. — Duke Cathcart. I-ai vîndut-o pe Kathy. Corect? — Kathy era foarte căpățînoasă, iar Duke mi-a făcut o ofertă. Duke a murit În chestia aia Îngrozitoare de la Nite Owl și să nu-mi zici că mă suspectezi și pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
candelă uscată, oglinda pătată de muște, preșurile din cârpe și haine vechi sfâșiate și trase la război, șifonierul nou, mirosind a lac proaspăt, o încăpere de oameni săraci lipsită de gust, dar încă nu stridentă, vădind dorința de mobilare la repezeală, numai să iasă un ban în lunile de vară în care năvălesc orășenii. Toate cufundate într-o liniște de sepulcru, strigătul unui copil undeva, departe, sau gâgâitul unei gâște i se păreau dincolo de pragul ușii, avea impresia că și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un cuțit, l-am rupt brutal cu degetul mare, apoi l-am luat în camera de zi și am început să citesc, tot mai uimit pe măsură ce parcurgeam fiecare propoziție, următoarea informare: Stimate domnule Owen, Prin acest bilet scurt, scris la repezeală, doresc să-mi cer scuze, dar și să vă fac o propunere. Mai întâi scuzele. Am fost autorul - și doresc să fiu primul care recunoaște acest lucru - mai multor delicte față de bunurile dumneavoastră și de persoana dumneavoastră. Singura mea scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îmbrățișa un bloc de marmură. Se trezi în gemete puternice care veneau dintr-o cameră îndepărtată. Era singură în pat și afară cerul era cenușiu și ploua mărunt. Bănui că era între nouă și zece dimineața. După ce își trase la repezeală o bluză și niște pantaloni peste cămașa de noapte și își încălță picioarele goale, Phoebe ieși pe coridor să cerceteze. Pyle trecu șchiopătând, cu o tavă care conținea resturile răcite ale unui mic dejun neatins. — Bună dimineața, domnișoară Barton, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
universul ăsta, un asemenea comportament putea fi considerat acceptabil? Chitanța pe care trebuia să o semnez zilnic pentru ca prânzul de nouăzeci și cinci de dolari să fie inclus În factura plătită de Elias-Clark era pe măsuță și am mâzgălit la repezeală o semnătură nedeslușită. Era semnătura mea, sau a Mirandei, sau a lui Emily, sau a lui Mahatma Gandhi, nimeni nu și-ar fi putut da seama În momentul ăsta a cui era, dar nu conta. Am Înhățat sacoșa cu alimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorba de o scrisoare adresată editorului Miranda, și nu de o invitație la un bal de caritate sau de vreo scurtă notiță din partea unei prietene de demult - pe astea le aruncam imediat. Azi erau tone de scrisori. Notițe scrise la repezeală de adolescente sau de casnice și chiar de câțiva homosexuali (sau, poate, doar tipi normali cărora le plăcea modaă: „Miranda Priestly, nu ești doar persoana mea preferată din lumea modei, ești Regina lumii mele!“ se lingușea una. „Nici c‑aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că tot nu răspunde nimeni, am apăsat pe clanță. — Alo? E cineva acolo? am Întrebat eu și am Încercat să nu mă uit Înăuntru, dar nu am reușit să rezist mai mult de cinci secunde. Privirea mea a trecut la repezeală peste două perechi de jeansi aruncate grămadă pe podea, peste un sutien agățat de scaunul de la birou și peste scrumiera care se răsturnase, ceea ce făcea ca Întreaga cameră să pută ca o cameră de cămin studențesc, după care s‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la comandă ca niște cățeluși bine dresați. Toate proiectele la care lucrau angajații revistei au Încremenit și tot poporul s‑a repezit să mă ajute să plec la Paris pregătită corespunzător. Trei flușturatice de la departamentul de modă au adunat la repezeală o garderobă care cuprindea orice articol de Îmbrăcăminte de care puteam avea nevoie pentru orice eveniment la care Miranda m‑ar obliga să particip. Când am plecat acasă În ziua aceea, Lucia, directoarea departamentului, mi‑a promis că voi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
observa de unul singur. Zări ceasul de la biserica St. Martin: șapte fără douăzeci. Acum chiar trebuie să plec. — Bine, dar mai stai o clipă. Căută În buzunarul hainei și scoase o bucată de hîrtie și un creion. Scrise ceva la repezeală: numărul de telefon al casei În care locuia. — Să mă suni, zise el În timp ce-i Întindea hîrtia, dacă vrei să stăm de vorbă În particular. Nu numai despre fratele tău, vreau să zic. ZÎmbi. Și despre alte chestii. Da, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]