5,064 matches
-
fi de luat și să mai aduc ce va mai fi de adus, dacă va mai fi ceva. Bine, acceptase ea. Au trecut două săptămâni. Tânărul funcționar a revenit. De cum s-au văzut numai ei doi, în încăpere, s-au repezit unul la altul, flămânzi, hemesiți de ce le lipsea, cel mai mult, ambilor: dragostea. Iubirea. Iubirea cea adevărată, pe care au și fructificat-o, pe loc. Au urmat alte și alte întâlniri. Stareța a rămas gravidă. N-au știut decât ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ai avut! tocmai acolo a găsit cele trebuincioase. E asudat și, în consecință, tare însetat. N-ai și matale o bere, ceva? Păi, n-ai. Dar ai un suc, o apă minerală... "Prostii! Ce dracu', doar suntem oameni mari!" Te repezi să iei o bere. Ia și mata una la două kile, că ieși mai ieftin, bre!", spune el grijuliu și prietenos. Încă de la primul pahar îți face favoarea și trece de la "mata" la un "tu" jovial. După ce isprăvește ăia doi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gândesc, cu atât eram mai convins că trebuie neapărat să dau o tură pe la serviciu. Poate că mândria mea era zgândărită mai mult decât voiam să recunosc, poate că o curiozitate teribilă îmi dădea târcoale, oricum simțeam nevoia să mă reped până acolo. O dată înșurubată această idee în mintea mea, trebuia să văd cum să fac să o pun în practică. În mod obișnuit aș fi ieșit din bloc, m-aș fi îndreptat spre stația de metrou și, după ce schimbam la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gipan cu Vuittonu' dă braț. Alea din gipan să fie abonate, cum ar veni, iar la alilalte să li se scurgă ochii și să se scarpine în portofel ca dă eczemă, cân' o vede pe tarabă. P-ormă să se repeadă să dea bănuțu' pe ea, chit că nu-și mai ia covrigu' și suta de parizer la birou pă chestia asta o săptămână." " Da, mă, îmi dau eu seama ce zici, nu-i problemă. Adică să fim și cu ștaif
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-i meargă fulgii", spune ea pătrunsă. Apoi schimbă imediat tonul și subiectul. Gângurește: "Auzi, Cornele, tu mai stai nițeluș?". Da. Cam un sfert de oră, să-mi verific ce mi-a venit pe e-mail de azi-dimineață. De ce?" "Ca să mă repezi și pe mine cu mașina pân' la Anabela, că eu o am și acu' pe a mea în service." Adaugă și mai dulce: "Hai, te rog, că nu stau mult cu ăia trei! În zece minute, cel mult, i-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
festin întreg. Era joi, ziua când apărea hardughia gunoierilor. Totuși, nu-l lăsa inima să se bage la combinație cu zgripțanii ăștia. Trăgea nădejde că uite, acuși, acuși, o să apară Virgil, cu cașcarabeta lui și o să iasă din impas. Se repezi iarăși la secretariat să-i dea amicului un telefon. Ocupat. Se înjură cu sârg în gând, în mod sincer autocritic: "Fir-aș al dreacului dă bou ce sunt!", zise furios, cu glas tare, bocănind pe hol cu bocancii lui cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dom'ne, încolo dă forță majoră! Orișicât, stabilisem noi d-aseară cum o rezolvăm azi. Ți-am zis că-i o zi mai nasoală, că-l am pă ingineru' ăla tânăru' pă mașină azi cu niște daraveri și o să mă reped cum îmi fac nițel timp sau cân' scap, naibii, dă el. Uite că timp n-am avut dăloc, m-a frecat ăla ca pă hoții dă cai. Da' acu, poftim, cum m-am scos, cum am și venit la marele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
omul-femeie-de-serviciu. "Deci, nu ți-a lăsat nimica pentru mine?" Nu mi-a lăsat, măi, băiatule, da' a zis că vorbește cu tine după slujba dă utrenie." "Și io până atunci ce fac? Stau și mă uit după stele? Că mă repezeam acu' după materiale, nu ședeam ca proasta-n târg." " Da' ce dom'ne, te grăbești?" "Și normal că mă grăbesc! Auzi vorbă la el! Matale nu te-ai grăbi dac-ai fi dă servici' dă ieri după-amiaz' până acu'? Și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tura lu' mata", cugetă cu glas tare Anton. "O trebui, io ce pot să fac în halu' în care sunt? Zi și mata!" "Asta e. Te pui cu necazu'? Mai bine șezi acia pă băncuță." "Mersi, nene, da' m-aș repezi până la gagicele alea, s-o rezolv și p-ormă m-aș duce acasă, că sunt capiu, zău!" "Bine, tată, du-te. Cred c-o fi isprăvit și ele cafelile, așa că-i la fix", îl încurajă camaradul. Nea Vasile fu primit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nicio problemă!", acceptă supusă Milena. Se ridică, explicând: "Mă duc să-mi aranjez cursurile și să mă organizez un pic. Peste un sfert de oră începe...". Da, dragă, du-te. Acu', că tot s-a ivit fereastra asta, o să mă reped și eu până la Minister, unde am niște probleme de rezolvat", zice Săvuleasca zglobioasă. Își țuguie buzele, închipuind o serie de pupături chestia care a înfiorat chitina pe mine, cât eram eu de gândac și face galeș: "Mersi, mersi și-ți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
DOBITOACĂ ȘI O ȚOAPĂ PARVENITĂ AI RĂMAS." "Mă faceți pe mine dobitoacă și țoapă parvenită, mă? Ei, fir-ar mămicuța voastră a dreacu', vă omor!", urlă scoasă din minți Săvuleasca, lăsând de-o parte spoiala ei de mare doamnă. Se repezi turbată la perete cu pumnii goi, dar gândacii mei se și răspândiseră cu repeziciune în toate părțile. În câteva clipe se ascunseră, de parcă nici n-ar fi fost. Chiar în momentul în care baba de Fito plesnea zidurile după ultimii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și de sens contrar celei generale, mai planau nițeluș și prin cameră. Dar, spre marea lui disperare, erau foarte, foarte puține comparativ cu cele ce-și luaseră zborul spre exterior. În câteva clipe se dezmetici și trânti furios ușa. Se repezi disperat spre pervaz. Tocmai la țanc pentru a vedea cum aproape un fișic de o sută de bucăți, alcătuit numai din bancnote de cinci sute de euro, se arunca fâlfâind direct în stradă, în uralele unui public neașteptat de numeros
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-l prind, fir-ar mămițica lui a dracului, să fie!", se ambală Ciucurel. Deschise sertarul și-i dădu cheia, uitându-se în ochii ei și zicând: "Ai și tu dă grijă p-aici!". Adăugă, luându-și pardesiul din cuier: "Mă reped pân' la bancă, să văd ce rezolv. Hai, te-am pupat!". Coborî, privi mohorât către BMW-ul negru și oftă adânc. Ieși în bulevard și opri un taxi, în timp ce vorbea la telefon cu reprezentanța, ca să aranjeze în așa fel încât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
N-am crezut că unii bărbați pot ajunge chiar așa obscuri - remarcă Iozefina. Nici eu n-am crezut că n-ai crezut că unii bărbați pot ajunge chiar așa obscuri... - se jucă Valy din nou, gratuit cu cuvintele. Ea se repezi să-i dea în joacă, o palmă, gest exagerat de artificial, care trăda totuși, o anumită intimitate a lor, iar el o prinse cu amândouă mâinile de fund ridicându-i fusta sus de tot, în timp ce ea îi dădea haotic cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ulcică, a așezat-o apăsat pe masă, și-a dres mustața cu dosul palmei și apoi a grăit către Mitruță: Ai uitat să aduci fluierul, mânzule. Fă bine și adu-l! Mitruță n-a mai așteptat alt cuvânt. S-a repezit afară și, după o bună bucată de vreme, s-a întors cu fluierul. De ce ai zăbovit atâta, flăcăul tatii? - a întrebat Pâcu mai grijuliu ca niciodată. Păi cum era să mă întorc fără să văd ce fac dobitoacele? Doar nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scule trebuitoare. Le-a așezat pe masă. Cu un calm demn de un mare meșter, a pornit să meremetisească luleaua. Cu mare nepăsare s-a apucat să îndese tutunul în ea. Mitruță, atent la toate mișcările lui Pâcu, s-a repezit pe dată să-i aducă un cărbune pentru a-și aprinde luleaua. Pâcu, ca drept mul țumire, a plecat ușor capul și atât. După ce și-a văzut luleaua aprinsă, a tras prelung din muștiuc. Abia când nu se mai vedea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bunicul meu o rămas dator la bunicul lui? Și dacă ar fi așa, de ce să plătesc eu după atâta amar de vreme? Mi-ai făcut-o, Costică! Ei lasă că nu scapi tu așa ușor! ...” Zicându-și acestea, s-a repezit pe scările prispei de la crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la lingurică, ca și mine... Tare o să ne lipsească cărăușia băiete! Până nu începem să plângem, eu mă duc în zămnic, să aduc o oală cu vin. Iaca și o vorbă înțeleaptă pe ziua de azi... Moș Dumitru s-a repezit în beci ca un flăcău... În acest timp, s-a arătat și mătușa Catinca - nevasta lui moș Dumitru. Da’ ce puneți la cale acolo, oameni buni? - a întrebat ea,curioasă. Pâcu, fâstâcit - cum nu-i era felul - a răspuns: Păi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lucru de nimic? Dacă a ajuns la tine nu mai ai scăpare! Cu ce să te aperi? Cu mâinile goale? Te-o făcut ferfeniță cât ai zice pește”. - mi-a mai trecut mie prin cap înainte ca namila să se repeadă spre mine!!!... Când m-am trezit din sfârșeala care m-o cuprins, namila stătea deasupra mea, scheuna într-una și mă lingea de zor pe obraz!... Până la urmă mi-am dat seama că era câinele nostru, care m-a simțit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mergeți fără grijă - a răspuns Costache, ieșind după ei. Cărăușii se aflau deja în curte, îngrijindu se de bouleni. Potopul de afară i-a luat în furci și i-a scos pe poartă în săliștea vântului. Doar perdeaua de ninsoare repezită de furtună în toate părțile parcă își mai rărise țesătura... Mergeau de o bună bucată de vreme. Mitruță a mai contenit pasul, ca să-l ajungă Cotman din urmă. Se vedea limpede că ar vrea să-i spună ceva, dar parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
locul curajului. Dar cu ce ați tras în felinare? Cu pietre? Măi, da’ proști ne cred aiștia - a comentat Cotman furios gata-gata să le aplice câte un pumn, poate chiar mai mjul ți, hoților de drumul mare. Puicuță s-a repezit la celălalt. Dintr-o lovitură l-a îngenuncheat. Unde ai aruncat pistolul voinice? Ai? Ia să-ți aud glasul, că altefel te tăvălesc prin omăt până ce ajungi sloi de gheață și te las aici să dea lupchii peste tine! L
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
șeful. În acel moment - ca un făcut - s-a auzit nechezat de cal. Așa, fraților! Avem și caaai! Păi cum să umble ei fuguța după ce ne-ar fi jefuit, dacă nu călare? - a intervenit din nou Cotman. Puicuță s-a repezit pe dată în direcția din care a venit nechezatul... În scurtă vreme, s-a întors cu doi cai voinici și frumoși, cu șeile pe ei. Ia uitați-vă, fraților, ce armăsari călăresc dumnealor! Cred și eu că le convine. Jefuiesc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
podea cu degetele Încleștate În câlții șiroind de apă. Silvio și Isabella se retrăgeau din fața unui roboțel de jucărie care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator masiv Își repezise Înainte brațul tubular, Încercând să-l piște pe Guido de obraz. Suptă de curentul de aer, mustața acestuia fremăta ca o flamură În bătaia vântului, până când vânzătorul de electronice, cu o mișcare de expert În jiu-jitsu, a frânt membrul de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care dispăreau, prin grilaje, sub pământ. Stricăciunile erau mai Însemnate În părțile Încărcate de istorie ale Cetății Eterne, unde utilajele Își făceau de cap, ca și cum ar fi vrut să distrugă tot ceea ce omul durase timp de milenii. Câteva macarale Își repezeau brațele oțelite În zidurile Colosseumului, un excavator mușca din piatra Fontanei di Trevi ca dintr-un tort, câteva mașini de curse concurau pe Via Appia, iar o motostivuitoare prinsese În ghearele-i puternice antica sculptură circulară Gura Adevărului, Încercând s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de frunte, diagnostician recunoscut pe toate meridianele lumii, era purtat pe umeri, la orele 9.00 și 17.00, prin toate rezervele și saloanele spitalului, la vizita zilnică. Stilul lui rezervat - pentru că era unul dintre foarte puținii care nu se repezeau să pună un diagnostic, așteptând ca toți să-și spună părerea, Înainte de-a se cufunda Într-o tăcere plină de miez - l-a făcut extrem de respectat În lumea medicală. Numeroși doctori celebri i se confesau, mai Întâi ca unui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]