1,325 matches
-
Vom fi un... Infinit! Două suflete... o veșnicie! Poate... Urcând pe cerul amintirilor în spațiul lumilor albastre... nici nu mi-am dat seama cât de târziu se făcuse... Cu o mișcare înceată, îmi șterg o lacrimă ce se prelingea cu repeziciune spre bărbie... Mi-am amintit ce am promis, mai devreme, gândului... Da! De mâine voi prețui fiecare clipă și o voi așeza pe același... postament! Imi voi scutura gândul de cenușiul greutăților și îl voi îmbrăca în parfumul trandafirilor și
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
de-a doua explozii. „Nuuuuuuuu ! Nu se poate ...!” - urlă în sinea lui minerul neputincios. ................................. După un timp, în spate, la câțiva zeci de metri în sus pe galeria de mină, zări câteva luminițe și distinse clar cum acestea creșteau cu repeziciune, semn că purtătorii lămpilor se apropiau în viteză. În acel moment Istrate leșină. Căzu fără să vrea peste trupul decapitat al ortacului său, ultimul lui gând îndreptându-se către Salvatorii Mineri care se apropiau și care aveau să-l scoată
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
cu motor care mă tracta. Am încercat și atunci să ajung la mal, însă trăgând de o ramă cu amândouă mâinile, să întorc barca, dar ea tot spre larg se îndrepta. Ancora nu mai ținea, iar furtuna mă trăgea cu repeziciune spre largul mării. Norocul meu a fost că m-a văzut același coleg care m-a ajutat să ridic barca în Venus. Era cu niște vecini la pescuit și ei erau ultimii care mai treceau prin zona mea. Mi-au
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
nu ducă lipsă de nimic financiar ca să fie fericită, așa cum știa și despre faptul că la căsătoria lui cu Gloria au încheiat un contract prenupțial, al cărui conținut nu-l cunoștea, dar îl bănuia. Aceste gânduri îi treceau cu o repeziciune de mii de secvențe pe secundă, privindu-i pe cei doi cum discutau relaxați fără să-i audă, chiar dacă era lângă ei. Parcă nu existau. Nu-și urmărea decât ideea sa năstrușnică: "Ea și Ștefan împreună. O nebunie! Doamne, chiar
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
Articolele Autorului Și balaurii se puseră pe strănutat cu atâta foc, încât te înspăimântai auzindu-i. Prima ploaie din Țara Lalelelor începuse cu stropi cristalini și continuă de parcă turna cineva cu găleata. Strănutând, oamenii și animale erau azvârliți afară cu repeziciune din burțile balaurilor. Nu se puteau abține din cauza mirosului de zambile. Singurii care nu aveau nimic, erau îngerii-balauri, căci aroma frumoaselor flori nu-i atingeau. Prințesa Lalelelor, Maria, Ion, fură azvârliți și ei pe pământ, printre primii și Țara Lalelelor
PRINŢESA LALELELOR PARTEA A III A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353787_a_355116]
-
împarte în 2 cete. Cea condusă de Crișan , atacă nobilimea din târgul Brad și trimite câte 2-3 emisari în întreg Zarandul, convocând țăranii, apoi atacă nobilimea din Ribița, Baia de Criș. A doua ceată pleacă înspre comuna Mihăileni. Cu mare repeziciune Răscoala ajunge și-n ținuturile Hunedoarei, Devei, Țara Hațegului. La Deva fiind și o armată Imperială condusă de ofițeri austrieci care a stat în așteptare chiar și la apelurile disperate ale Nobilimii, făcând pe răsculați să creadă că Împăratul este
ISTORISIREA UNUI BUZOIAN DESPRE RĂSCOALA DE LA 1784 A IOBAGILOR DIN TRANSILVANIA de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353230_a_354559]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > REÎNTORS ÎN LIBERTATE (8) Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Timpul trecu cu repeziciune, se scurseră și cele trei luni după care Eusebiu se întoarse în oraș. Nicolae invită mai multă lume, o pereche de tineri căsătoriți ce erau vecini cu el, pe Sandu îl rugă stăruitor să le invite pe Cecilia și Rodica
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (8) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352717_a_354046]
-
ora unsprezeceˮ, a spus ăsta, cred că era Antenă fiindcă el era cel mai înalt și vedea mai departe. Era pe partea mea deci. Am făcut stânga peste linia de stâlpi și într-adevăr o coloană de foc înainta cu repeziciune la nivelul pardoselii iar Antenă a început să tragă cu proiectile brizante în chiar capul coloanei de foc cu o precizie uluitoare. Dar coloana de foc înainta nestingherită. ,,Las-o naibii să treacă, sări într-o parte, ˮ a strigat
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
învățat de mic să respect omul. Am respectat-o pentru tot ce a dovedit că este, inclusiv pentru lecția de morală pe care o primisem de la ea. A meritat cu prisosință... Să nu uităm că și licența se apropia cu repeziciune la orizont... Trăgeam tare să obțin rezultate care să mă propulseze din prima. În sfârșit... Așa a fost scris să se întâmple atunci, potrivit destinului, poate... ... Întâmplător, ne-am întâlnit după ceva ani de zile. Nu știam unde lucrează și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
să meargă acasă până nu vedea scris negru pe alb rezultatul concursului. Atâta doar că, după ce ultimul candidat a ieșit din sală, au fost anunțați că rezultatele se vor face publice după trei zile. Bucuria ei s-a extins cu repeziciune de la părinți la prietenii acestora. Și cum Pavel era prieten cu tatăl lui Cristian, a aflat și acesta. Așa că, spre seară, a venit după cursurile promise. - Ai ajuns la țanc. Nu mai am nevoie de ele și ți le dau
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
retrase doi pași înapoi privindu-l fără întrerupere, emoționată. S-a abținut în ultima clipă să-l sărute. Era un impuls de moment, dar puternic, pe care nu-l mai avusese vreodată față de un băiat... Timpul s-a scurs cu repeziciune deși, în aceeași măsură, așteptarea plină de nerăbdare crea impresia că trece foarte greu. Adriana a fost prima pe listă, cu punctaj aproape maxim, la distanță apreciabilă de ceilalți șapte candidați. În drum spre casă regreta că nu are numărul
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
fanta geamlâcului. Soarele se cățăra acum undeva peste clădiri începând să-și dezvăluie discul de văpăi. Privea vrăjit acel spot absorbit de dușumea. Între ferestruică și podea, oblic în jos, se formase un coridor luminiscent care se descompunea spectral cu repeziciune, apoi tot mai lent, mai lent, în benzi cromatice: roșu, oranj, galben, verde... Benzile alternau din ce în ce mai distincte. Soarele i se înfățișa acum în totalitate, ca un disc orbitor, în centrul ferestruicii. Un culoar de lumină albastră se desfășura static... La
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era un palat imens, cu turlele în forma unor orologii, ce depanau timpul cu repeziciune. Ziua și noaptea treceau doar în câteva minute, sleindu-i de putere, cu fiecare clipă scursa. Gândindu-se la tatăl său, Solaris își recapătă puterile și strigă: − E cineva, acolo? − Eu sunt atotputernicul Timp! Cine îndrăznește să mă tulbure? se
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
o clipă aterizară într-un morman de frunze. Dezmeticindu-se și uitându-se în jur, pescărușul spuse: − Acela trebuie să fie palatul Timpului! Să ne grăbim! Era un palat imens, cu turlele în forma unor orologii, ce depanau timpul cu repeziciune. Ziua și noaptea treceau doar în câteva minute, sleindu-i de putere, cu fiecare clipă scursa. Gândindu-se la tatăl său, Solaris își recapătă puterile și strigă: − E cineva, acolo? − Eu sunt atotputernicul Timp! Cine îndrăznește să mă tulbure? se
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
cu motor care mă tracta. Am încercat și atunci să ajung la mal, însă trăgând de o ramă cu amândouă mâinile, să întorc barca, dar ea tot spre larg se îndrepta. Ancora nu mai ținea, iar furtuna mă trăgea cu repeziciune spre largul mării. Norocul meu a fost că m-a văzut același coleg care m-a ajutat să ridic barca în Venus. Era cu niște vecini la pescuit și ei erau ultimii care mai treceau prin zona mea. Mi-au
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
A fost rasă pe jumătate de cap, pentru operație. Capul bandajat lăsa la vedere părul negru, lung până la umeri, doar pe partea dreaptă a capului. „Nu contează, important este să se facă bine, părul va crește...” Dragoș gândea cu o repeziciune derutantă, sărind de la o idee la alta, dialogând cu viața și cu moartea... Era conștient că moartea este, încă, de partea cealaltă a căpătâiului Mariei, la pândă, gata să profite de momentul oportun pentru a-și smulge prada..., apoi privea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
a descoperit. - Copil rău ce ești, treci la culcare, nesimțitule! Nu trece zi fără să mă superi cu ceva. Asta-i cocină, sau dormitor? Nu poți tu păstra curățenia, orice ți-aș spune eu, se descărca Ioana, în timp ce aduna cu repeziciune resturile lemnoase aruncate aproape prin întreaga încăpere. - Ce vrei, domne, ce ți-am făcut eu! Da’ ce, n-am voie să mă joc? Meșteream ceva, ce știi matale! i-a răspuns băiatul, destul de obraznic și nepăsător, în timp ce-și
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MI-E SETE DE ALB Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 350 din 16 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Fulgi de albe dorințe cad cu repeziciune peste inima mea... Se îmbulzesc, mă sărută și mă răsfață cu clipe de iubire. Mi-e sete de alb, de zăpada de visuri, Bătătorite de pașii încrederii, De stelele aprinse în focul cuvintelor, De fiorul dragostei noastre. Mi-e dor
MI-E SETE DE ALB de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357975_a_359304]
-
jurnal. Și asta nu pentru că nu aș vrea, dar pur și simplu în ultima vreme nu am prea avut timpul fizic să o fac, fiind veșnic ocupată cu tumultoasa viață de emigrant londonez. Având în vedere că se apropie cu repeziciune Crăciunul și finalul anului, ar fi cazul să mai relatez câte ceva despre ce s-a mai întâmplat în ultimele săptămâni. Bineînțeles, sufăr de aceeași problemă veșnică, inspirația... (oare o fi normal!?) care după așa o pauză lungă mă cam lasa
JURNAL LONDONEZ (12) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358279_a_359608]
-
dar ține minte, să te ferești altădată!... Pregătise undița să relanseze. Balansând linia, a despicat aerul și apa. Urmărea firul și pluta în direcția estuarului. Undeva, departe în larg și în stânga, i s-a părut că vede ceva plutind cu repeziciune, sălta și se rostogolea. Obiectul, ca o buturugă la prima privire, i-a captat atenția. Distingea din ce în ce mai bine trunchiul adus de curent. Părea mișcător și viu, se zbătea sau înota... -Dumnezeule, e nebună! Cât curaj!... Nu-și dă seama că
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
cu brațele sub cap și cu privirea în tavan. S-a întors către el și l-a îmbrățișat în tăcere. Săruturile au venit de la sine de ambele părți și dorințele, nelămurite în mare parte pentru ea, s-au născut cu repeziciune. S-au dezbrăcat încet, puțin câte puțin, acoperiți de pătură și de întunericul ușor destrămat de lampa de noapte, fără ca săruturile, împrăștiate cu generozitate peste tot, să înceteze. Palmele lor fierbinți dezmierdau fără încetare trupul celuilalt într-o plăcută neorânduială
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
bucătărie liniștiți. Li se făcuse foame... ... Se deschisese anul de învățământ universitar și Alina era din ce în ce mai aglomerată. Se întâlneau tot mai rar, dar timpul era mult mai intens folosit, fără acele rețineri de la începuturi dintre ei. Minutele se scurgeau cu repeziciune. Se doreau mult, dar nu aveau timp pentru asta. Se mulțumeau cu o întâlnire la două sau trei săptămâni, când Lucica era în tura de noapte. Cu toate astea ei erau foarte mulțumiți, mai ales că și Eugen lucra mai
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
al doilea război și sfârșitul epocii Gh. Gheorghiu-Dej) este tocmai aglomerarea de evenimente, succesiunea rapidă a numeroaselor întorsături sociale. Această caracteristică, de ordin istoric, se reflectă în textul lui Ștefan Ehling. Expunerea are un ritm alert, părțile se succedă cu repeziciune, curgând una din cealaltă în flux continuu. Deși autorul zăbovește la amănunte, scenele nu trenează și dau impresia, pe care realitatea însăși o dădea, că omul e cuprins de un vârtej căruia nu-i poate rezista. Poate așa se explică
OLIMPIA BERCA, UN ROMAN AMBIŢIOS de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358221_a_359550]
-
diverse care își adună amintirile în caiete jurnal zilnice. Sportivii și artiștii obișnuiesc să-și adune articolele din ziare pentru a le arăta mai târziu prietenilor sau să-și scrie propriile memorii. Într-o localitate evenimentele se pot succeda cu repeziciune, sau dacă acolo nu se întâmplă nimic, este o localitate anonimă. În timpuri de demult, învățătorul satului consemna întâmplările satului unde profesa. Desigur existau și alte persoane care voiau să afle lumea că s-a întâmplat ceva deosebit într-un
SUNT NECESARE MONOGRAFIILE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357563_a_358892]
-
07 mai 2012 Toate Articolele Autorului ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) Dimineața era cețoasă. Moțăiam în compartimentul abia încălzit și neluminat al vagonului, când zgomotul frânelor acestuia mă făcuse să tresar. Posibil să fi ajuns. Câteva lumini roșietice se perindaseră cu repeziciune prin fața ferestrei, opacă din pricina condensului, făcându-mă să-mi ridic în dreptul ochilor ceasul. Se pare că da, îmi spusesem. Mă gândeam să obțin confirmarea presupunerii mele de la individul cu care împărțisem o bucată de vreme spațiul compartimentului, dar acesta dispăruse
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]